Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iar

copac nins tm sirg 09Începuse să ningă timid, câte un fulg, câte doi, apoi patru zeci și doi, până ce am pierdut șirul. Dansul fulgilor de nea este fascinant pentru cine are răbdare să-l urmărească măcar un pic. E haotic și totuși are ceva din ordinea unui caleidoscop. Parcă e mai puțin zgomot când începe să ningă și treptat, se face tot mai liniște. Ninsoarea aduce pacea în toate cumva. Oamenii sunt încurcați sau fascinați copilărește de fulgii de zăpadă, păsările sunt și ele derutate, iar natura se ascunde sub mantia cernută a iernii. Crizantemele își pleacă încet coroana sub căciula albă și se retrag discret de pe paleta culorii. Copacii dezveliți se acoperă și ei cu o glazură aparent delicioasă care din când în când se prelinge în țurțuri ca niște bărbi țepoase de sticlă.

iarna noapteaN-a mai nins demult așa. S-a făcut seară târziu și dansul jucăuș al fulgilor s-a transformat într-un iureș nebun de zăpadă care cade necontenit din vazduh, de parcă s-a stricat mașina de cernut a cerului. Orașul a pierdut bătaia cu zăpadă și acum suportă umilit asediul fulgilor neastâmpărați și obraznici care au acoperit orice muchie cu o copertă albă și groasă de zăpadă. Vântul îi aruncă de pe un pom pe altul și ici colo zăpada se agață de câte un vârtej rebel care-și poartă pasagerii clandestini înapoi spre cer. Covorul zăpezii e cât vezi cu ochii, un uriaș cearceaf ici colo șifonat de urmele trecătorilor și ale mașinilor transformate în prăjituri de frișcă pe roți. Urmele pașilor mei sunt înghițite de zăpadă și acoperite repede de vântul rece și dezlănțuit. Zăpada scârțâie plăcut sub greutatea piciorului, dar parcă vrea să mă țină pe loc, să mă transforme într-o statuie cu țurțuri. Deși e tot mai obositor, îmi place senzația. Alerg un pic ca să mă încălzesc. Nu e nimeni pe stradă, doar eu și vântul, un copil supărăcios care acum se răzbună pe natura și așa amorțită de iarnă.

statui inghetate la sala olimpiaCătre casă trec pe lângă niște statui. Ninsoarea s-a transformat într-un abil croitor, îmbrăcându-le în cele mai ciudate haine. Dintre toate, o statuie stă parcă așteaptă să-și ia zborul, transformată într-un înger biruitor de gheață. statuie inghetata la sala olimpiaAșteaptă totuși să-i fac o poză și fug repede printre fulgii războinici. Nu mai văd pe nimeni pe stradă, sunt doar eu și câteva taxiuri care se îngrămădesc încet la semafor, ca niște pinguini pe banchiză. Continuă să ningă. În lumina felinarelor văd fulgii de zăpadă precum milioane de licurici zburând haotic în voia vântului. E noaptea lor căci mâine cine știe, poate se vor topi la loc.

Mi-am redescoperit pasiunea pentru astronomie :)

Căldurile astea mă duc cu gândul la nopțile reci de la munte a căror amintire îmi este foarte proaspătă. Nu-mi luasem destule haine groase de acasă și trebuia să dorm în trening și cu două pături. Iar acuma stau cu limba scoasă în casă ca un câine uitat la soare…
Nopțile reci de munte sunt bune și la altceva decât pentru a uita de căldura dintre betoanele de acasă. Cerul de la munte este atât de curat și odată ce se lasă seara, ești copleșit de numărul de stele de pe cer. Ce suntem noi? Văzuți de lângă altă stea, doar o mică steluță oarecare de pe cer, din miile pe care le putem vedea. După câteva momente de contemplare a cerului înstelat, fiecare devine fără să vrea filozof. Fiecare vede cerul în felul lui… unii sunt copleșiți de cât suntem de mărunți în universul infinit, alții văd măreția lui D-zeu și alții văd bolta ca pe ceva romantic și misterios. Poate într-adevăr, cerul e câte un pic din toate astea. Mie mi-a plăcut de mic să mă uit la cer și să identific stele și constelații care au fascinat omenirea de la ieșirea ei din peșteră până azi — binecunoscutul “Carul Mare”, steaua polară, strălucitoarea Vega, fascinantul Orion, inconfundabilul Sirius, maiestuosul Jupiter, inelatul Saturn și multe altele. Dacă ai și un binoclu poți vedea lucruri nebănuite. Din păcate vremea a fost cam instabilă, dar m-am mulțumit să observ sateliții lui Jupiter, identificați prima dată de Galileo Galilei acum 400 de ani, ca niște mărgele în jurul planetei. Acum mă gândesc că în loc să îmi iau nu știu ce telefon nou, deși mă tentează un iPhone (că tot se ieftinește modelul vechi), mai bine îmi iau un trepied mai bun sau chiar un ocular pentru telescop. Îmi doresc să fac un adaptor (de buget) pentru aparate foto cu care să pot poza ce se vede prin telescop sau binoclu; defapt sper să copiez o chestie pe care am văzut-o la producătorul Orion și care costă o groază de bani pentru un lucru simplu făcut din aluminiu și 2 șuruburi.

Până atunci, vă las cu pozele astea, făcute noaptea cu micuțul Canon IXUS 70. În poza din stânga se poate vedea planeta Jupiter (“steaua” cea mai strălucitoare), iar în dreapta e Luna, la lumina căreia se văd norii și aburii ce ies din munte. Dacă le făceam mai atent, le puteam lipi într-o panoramă de toată frumusețea…

Jupiter văzut de la Poiana Mărului Noaptea la Poiana Mărului

Unde am fost

Probabil că cei care îmi citesc blogul şi la care obişnuiesc să comentez, uneori mai des decât scriu aici, s-au întrebat unde am dispărut. Am fost plecat la Poiana Mărului (lângă Muntele Mic) într-o “excursie” supriză şi a fost foarte fain. Muntele este destinaţia mea preferată şi pentru că acolo ai parte de cel mai mult răsfăţ din partea naturii — vegetaţie, culori, fructe, faună şi de ce nu, precipitaţii. În perioada asta este plin de zmeură şi fragi (mai puţini, dar sunt) şi parcă sunt mai bune decât cele de la piaţă pentru că le culegi tu şi sunt umede de la rouă sau ploaia de dimineaţă. Munţii noştri sunt o adevărată încântare — peisaje minunate, ape repezi şi cristaline, păsări de tot felul, locuri pitoreşti.
Iată şi nişte poze:

Vedere de pe barajul de la Poiana Mărului Râul Şucu Un pârâu Poiana Mărului - un apus Feriţi-vă de măgăruş? Ciuperca Pălăria Şarpelui (Amanita Muscaria), frumoasă dar toxică
În sfârşit m-am săturat de zmeură, deşi e greu să găseşti suficientă într-un loc ca să te saturi, şi am mâncat mai mult de 3 fragi :) Am luat o trântă cu bicicleta pe malul Şucului, ca amintire bonus, şi am plecat cu impresia că la munte, timpul curge altfel, iar dacă te duci acolo pentru odihnă şi relaxare, ajungi să uiţi de ziua de mâine, adică de rutina stresantă de la oraş.

Cum sa iti protejezi imaginile cu watermark

alamoon watermark logoLa inceputurile activitatii mele ca blogher, nu constientizam cat de important este sa iti protejezi continutul original de diversi “amabili” care iti “imprumuta” pozele sau chiar articolele pentru scopurile lor diverse. La ceva timp dupa ce incepusem sa colaborez cu igu la proiectul “latrecut“, am avut surpriza ca intr-o zi sa primesc pe mail, un forward cu propriile-mi imagini postate pe latrecut, amestecate cu altele ale altor colaboratori. Atunci mi-am dat seama ca altii se folosesc de imaginile mele fara voia mea si fara a-mi da credit. Evident, m-a deranjat chestia asta, si am inceput sa punem un watermark pe toate pozele, adica un text suprapus care sa indice autorul sau sursa pozelor.

Exista o multime de metode pentru a proteja pozele prin watermark, dar majoritatea sunt complicate si majoritatea programelor care te ajuta sa faci asta, nu sunt gratuite si pot fi anevoioase. Nu am sa va spun cum sa faceti asta in Photoshop sau alt program piratat haiduceste, atat timp cate exista si alte variante destul de comode si eficiente.

Eu am gasit un program simplu si mai ales gratuit care aplica un text watermark foarte simplu, chiar si unei liste de poze. Programul se numeste Alamoon Watermark si il puteti descarca de pe saitul Alamoon. Versiunea gratuita are o mica limitare, si aceea ca ingreuneaza aplicarea protectiei la o lista de poze, dar se poate face fara prea multe complicatii. Pentru o aplicatie gratuita, este un program foarte bun!

flori de primavara

Primavara in Timisoara

Decând n-am mai scris, a venit primăvara pe un nor alb și pufos care s-a risipit în razele soarelui ca un puf de păpădie. Timișoara e un oras frumos mai ales primăvara, pentru ca atunci înfloresc mai toate străzile, înveselind peisajul gri al orașului cu florile lor roz și iarba verde crudă.

Faceți clic pe poze pentru un pic de primăvara pe ecranele voastre :)

magnolii in parcul rozelor 2009 strada aries, langa complexul studentesc strada aries
in parcul rozelor flori de primavara in parcul rozelor
activitate pe bega narcise bulevardul vasile pîrvan
o floare de magnolie