Ultima dezbatere (și singura)

M-am uitat la dezbatere azi, și cu toate că sunt multe puncte unde Geoană a fost nepregatit (și Basescu a fost slab pe anumite puncte), pentru mine totul se rezuma la un singur eveniment — un candidat în turul 2 nu are ce căuta în vizită la un om de afaceri atât de controversat ca Vântu, indiferent ce relație au. Ba îi e prieten, ba e malefic, nici ei nu mai știu cum să o dreagă. Ca președinte nu faci vizite târzii la oameni de afaceri dubioși, eventual vin ei la tine. Dacă eu eram Geoană, eu le spuneam tuturor prietenilor moguli ca să nu ne facem vizite pe timpul campaniei că de, nu dă bine la tv, dar probabil ei nu ascultă de el, ci invers. Mie mi se par extrem de grave legăturile netransparente ale viitorului președinte Geoană cu oameni de afaceri controversați, cu procese prescrise și alte mizerii. Suficient de grav încât să nu mă mai intereseze alte detalii legate de un candidat slab, dar foarte puternic susținut.

Băsescu e a avut un discurs de președinte care știe despre ce vorbește și cu niște idei bune, sănătoase, dar din păcate, în afară de niște realizări punctuale, el n-a făcut mai nimic în cinci ani decât să dea cu bâta în cuibul de viespi. Totuși, cauza tuturor relelor la noi este clasa politică oportunistă și iresponsabilă prezentă în parlament, refractară la reforme și dorințele populației, și cu o astfel de clasă politică nici cel mai competent candidat nu poate face mare lucru. Ideile lui Băsescu sunt pentru România din 2015-2020, deși ele trebuiau puse în practică acum 10 ani. Dar realitatea e alta. El nu înțelege că lumea nu vrea cu adevărat reforme și că treaba cu reformarea parlamentului a fost doar un mare “să moară capra vecinului”. Românii s-au bucurat să “le-o facă” parlamentarilor pentru că votau și reducerea parlamentarilor la câte un om pe partid dacă puteau. Realitatea e că lumea încă mai vrea locuri de muncă prost platite dar sigure și ușor de obținut, ca în comunism, într-o țară în care ideea că “las’ că merge și așa” a devenit un dat. Ideal e să dai la toată lumea câte o frunză de tăiat la câini, un pic de Elodia, să-i lași pe oameni să fure puțin și așa ai un popor mulțumit.

De asta pronosticul meu este Geoana 51%. Românii vor să vadă altceva pe scena politică pentru că s-au săturat să tot audă că o să le meargă prost. Așa că mai degrabă aleg niște minciuni frumos împachetate de discursul abil al lui Geoană&Co decât adevărul incomod din gura lui Băsescu.

Etichete:
 

Poveste: Săgeata otrăvită

Într-o țară departe, cu ape frumos curgătoare și câmpii nesemănate, trăia un zmeu fioros care scuipa foc pe gură și fum pe urechi, de ardea pe mai toată lumea și uite așa era plină țara de pârliți. Învins la trântă cu ani în urmă, Roș Împărat vroia răzbunare și chemase toți vitejii, cu mic cu mare, ca să-l răpună pe sceleratul zmeu, care când cu pumnul dădea, țara se zvârcolea.

Și așa, într-o seară, chemați de Roș Împărat la palatul lui Motan Încâlțat, s-au întâlnit trei voinici fără pereche: Marionică Gură de Aur, Prâslea cu săgeata otrăvită și Santa Klaus cel făgăduit. Se sfătuiră ei trei zile și trei nopți, și Roș Împărat hotărî ca unul să o ia la soare răsare, unul la soare apune, iar cel mic să se dea de trei ori peste cap și să se transforme în liberal. Întretimp, la voia lui Roș Împărat, Faurul Pământului făcu o vrajă, și ca prin minune, începu să se așterne o liniște peste țară de numai antenele muștelor se mai auzeau. Degeaba scuipa foc și pară zmeul de aramă că nimeni nu-l mai auzea și vedea, în afară de nașu-su și oglinda fermecată.

Dar zmeul cel rău îi aștepta sub un pod și îi prinse pe doi dintre voinicii împăratului la drum de seară. Se luptară ei ce se luptară, mai întâi cu săgeți, apoi cu sulițe, cu șuturi și blesteme, dar până la urmă zmeul îi birui și-i băgă în pământ până la brâu. Degeaba se dădu din nou peste cap Prâslea cu săgeata otrăvită, că zmeul îl băgă în pământ până la gât, de se dădu bătut și fugi cu săgeata între picioare la Roș Împărat. Noroc că de la soare apune venea cătrănit Santa Klaus cel făgăduit, cu o mână în buzunar și cu cealaltă scărpinându-se în barbă. Roș Împărat nu se lăsă și ceru din nou ajutor de la Faurul Pământului, care plin de trucuri, le făcu o caleașcă din fier roșu cu trei locuri și trei trandafiri, trasă de cai verzi de pe pereți. Slăbit de vraja împăratului Roș, zmeul le pierdu urma celor trei, care plecară spre soare apune, către mândra cetate cu bastion a lui Barbă Sură, zmeul cel mic, care când roșu vedea, spume făcea de se umplea țara de viituri și lacuri. Dar nici nu se văzu bine mândra cetate de la soare apune, că Prâslea ochi și îl nimeri pe zmeul Barbă Sură cu săgeata otrăvită a Faurului Pământului.Opera TM Ciuhandu cu Geoana Otrava își făcu repede efectul. Realitatea deveni irealitate și degeaba se încruntă zmeul cel mic cu barbă sură, că se prăbuși imediat la stânga și cum de se ridica, se înclina cum bătea vântu’. Și vântul bătea, când din dreapta când din stânga, dar mai ales din stânga, de vedea cum veneau medicamentele cu poșta și se-ntorceau oamenii de peste țări și mări cu pungi mari de galbeni de nu le mai puteau duce. Vocile oamenilor nu se mai auzeau și se făcu așa o liniște încât de dragul ei oamenii se temeau să mai deschidă gura, gurile rele deveniseră bune și închiseră gura până și gurile de canal. Adormiții dormeau liniștiți pentru că bătea vântul pentru ei, iar voincii puteau în sfârșit să împartă țara zmeului în liniște…

Am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa, am încălecat pe-o roată dar nu v-am spus povestea toată. Pentru că am călcat pe un bici, povestea nu se-ncheie aici — se încheie pe 6 decembrie. Voi hotărâți cum.

La Mulți Ani România.

Etichete:
 

Actual, din nefericire și astăzi cât se poate de actual:

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

M. Eminescu — Scrisoarea a III-a

Etichete:
 

Până acum urmăream campania electorală ca pe un meci de fotbal oarecare, un joc al democrației firesc și interesant uneori. Dar lucrurile au derapat în așa măsură încât am impresia că asist la o mineriadă mediatică în care nu se mai dă cu ranga ci cu butoanele. În problema filmului controversat, nu contează cine are dreptate, ce spun martorii, experții, băiatul lovit.. contează ce trebuie lumea să audă, și anume că de asta nu mai trebuie ales Băsescu, pentru că ar fi lovit un copil, nu pentru că Mircea Geoană are un program mai bun sau pentru că președintele nu a făcut mare lucru în mandatul său. Mă revoltă cum li se bagă pumnul în gură oamenilor care au o altă părere sau versiune asupra unor lucruri și că pot exista oameni atât de josnici, numiți jurnaliști, încât să practice acest tip de cenzură perfidă.

Azi am văzut pe saitul realitatea o nouă versiune a celebrului clip, chipurile din alt unghi, în care se vede clar cum Băsescu “îl lovește” pe copil. Am fost foarte mirat de rapiditatea cu care Realitatea a făcut rost de o altă filmare, dar mirarea mea s-a transformat în șoc când am realizat că ce priveam eu era defapt același film, redat cu încetinitorul, dar în oglindă, pentru că de data asta Băsescu lovește cu mâna stângă, nu cu dreapta. Chiar ne cred idioți? Măcar pe varianta asta se vede și mai bine reacția copilului, un zâmbet ștrengăresc, al unui puști care scăpat de pedeapsă și scoate limba. Este ireal că s-a ajuns la prelucrarea prelucrării și la perpetuarea acestei diversiuni de domeniul anilor 1990.

Ajung la concluzia că România e demult o țară confiscată, în care singura libertate garantată e aceea de a fi sărac, cu capul plecat și cu mâna întinsă. Românul a plecat capul și s-a resemnat cu viața lui săracă și fără perspective, acceptând că România e a “băieților deștepți”, cu bani făcuți din speculații dubioase, și nu a celor mulți. Românul după ce a plecat capul, a închis și gura, acceptând că aici există un singur punct de vedere, așa ca pe vremuri, “că tot era mai bine”. “Pentru o sticlă de ulei și o pătură, votez șefule pe cine vrei”. Dacă lucrurile astea se pot petrece în 2009, atunci democrația noastră este o caricatură cu instituții de carton, scena pentru viața regizată pe care unii vor să o trăim. Eu am așteptat destul 20 de ani și simt că nu aș mai putea accepta încă 5 ani de stagnare sau regres, în care se vor da uitării toate lucrurile potențial bune începute acum pe final de mandat.

Dacă această campanie se va câștiga cu un montaj cu pumni a la Jackie Chang, atunci mă tem că pe viitor orice mi se poate întâmpla dacă supăr pe cine nu trebuie. Voi muri cu dreptatea în mână, cum defapt se întâmplă demult pe la noi. Mă tem că de dragul unei palme date unui copil voi trăi într-o țară condusă de marionete prezentabile dirijate de oameni fără scrupule, interesați doar de cash și putere, țară în care nu mă va asculta nimeni și în care îmi va fi frică să mai scriu pe blog ceva incomod.

Etichete:
 

De regulă nu comentez politică pe blogul meu, pentru că sunt multe alte lucruri mult mai interesante şi mai plăcute despre care merită scris, dar am să fac o excepţie săptămâna asta, înainte de alegeri, mai ales pentru că am tot felul de discuţii cu cunoscuţi, prieteni şi colegi, pe bloguri şi nu numai.

De ce mă duc la vot
Dacă sunt alegeri, ne amintim de Caragiale
Votăm preşedinte nu premier
De ce zic că s-a împlinit profeţia lui Brucan

Etichete: