Revoluţia în direct.. pe twitter

Dacă acum aproape 20 de ani revoluţia română se transmitea în direct la televizor, iată că vremurile s-au schimbat şi putem asista la revoluţii în direct pe bloguri şi… twitter, platforma de blog tip SMS, cum o numesc eu.

De foarte multă vreme mă uitam la Iran pe hartă ca la un butoi cu pulbere care stă să explodeze, şi iată că tensiunile interne ale acestei ţări, probabil cea mai complexă din lumea islamică, încep să iasă la iveală cu ajutorul internetului. Statisticile arată că Iranul este ţara cu cele mai multe bloguri, comunitate care s-a dezvoltat ca o reacţie la cenzura din presă şi televiziune. Faptul că guvernul iranian se teme de bloguri arată puterea blogurilor de a răspândi idei şi opinii, totodată creând mici comunităţi online reformiste şamd.

Ştirea care m-a amuzat cel mai tare e că guvernul american a rugat compania ce deţine Twitter ca să îşi amâne revizia, pentru ca iranienii să poată comunica cu presa occidentală despre revoluţie, transmiţând o mulţime de evenimente la care presa nu poate avea acces. Preşedintele Obama a întărit la rândul său faptul că iranienii trebuie să fie lăsaţi să se exprime, (adică băieţii de la twitter să ţină serviciul online), că de, până la urmă 140 de litere sunt mai bune decât un pumn în gură, nu? 🙂

Părerea mea e că americanii încing spiritele acolo, în încercarea de a destabliza Iranul şi de a crea un curent pro occidental pentru a evita un conflict de tipul Irak, dar rămâne de văzut ce “merite” va avea Twitter în toată povestea asta.

Sursa

Ii pasa cuiva de europarlamentare?

Eram curios dacă îi pasă cuiva de alegerile astea pentru care s-au agitat atâta penibilii noștri politicieni. Ei ce vor defapt? Un fotoliu comod la Bruxelles, un salariu gras de europarlamentar și o groază de privilegii care vin la pachet cu această demnitate. Problema lor e că nu le merită și România ar trebui să închirieze niște europarlamentari cu ora de la alte state mai “cu bucă” decât noi. Ăștia ai noștri în loc să explice ce naiba o sa facă ei acolo, pt că eu tot n-am înțeles (dar cred că ăsta e singurul lucru pe care îl am în comun cu ei), penibilii se ceartă între ei și se iau de tot felul de căcaturi, poluând spațiile de emisie. Noroc cu telecomanda!

Ei cred că dacă au ajuns într-un partid și apar televizor, sunt parte din “elita țării” – frumoși, drepți, deștepți și onorabili – trăind cu impresia că noi suntem niște dobitoci care ne uităm la ei ca la niște modele de viață și o să îi urmăm pe culmile ipocriziei unde s-au cocoțat ca să behăie unii la alții. Ghinion că nu există și de data asta telecomanda care să schimbe țara.

Fixuri politice de ale românului

E cineva care nu e scârbit de politică? Nu? Bun, deci hai să scriu ceva despre politică, pentru că tot sunt alegeri azi și nu se duce nimeni să voteze pentru europarlamentari 🙂

Acum câteva zile am surprins o discuție așteptând la dentist, ce mi-a amintit de unul din fixurile românilor legate de politicieni. Unul din aceste fixuri este că președintele trebuie să fie un om foarte serios și sobru care fiind atât de serios și sobru nu se știe ce mai trebuie să facă. Un domn zicea că nici un candidat de la noi nu e bun, și nici Năstase, numai că el ar fi cel mai potrivit totuși, pentru că e serios, sobru și prezentabil. Ar trebui să numim acest arhetip “prezedinte” de la prezentabil – sau “serioședinte”.

Părerea mea e că aparențele unui politician sunt importante doar pentru postere, în schimb contează ce zice și ce face din ceea ce zice. De exemplu, Roosevelt (FDR) era paralizat și asta a contat foarte puțin pentru americani, dar a fost unul dintre cei mai buni președinți, gestionând cu succes recesiunea și al doilea război mondial. Sincer, eu prefer modelul de președinte american, (bine, nu Bush Jr.), mai dinamic și mai puțin conformist, în limitele diplomației, bineînțeles. În nici un caz, o țară ca România nu are nevoie de un costum ambulant, ca într-o republică parlamentară.

Un alt fix al românilor se vede la sondajele de tipul “în ce instituție aveți încredere”, românii votând pentru biserică și armată, ca și cum cele două ar avea vreun rol în politică sau economie. Defapt armata sau biserica nu rezolva nimic, în sensul în care o face, să zicem justiția, sau presa, dar lumea are încredere…

Sondajele si doctorul Tulp

Pentru ca se pregateste scena pentru campania prezidentiala, au inceput sa circule diverse sondaje care ii prezinta politicienii nostri in situatii nu tocmai roze. 40, 30, 20 si 10% din optiunile celor care se mai incumeta sa voteze in Romania.

Rembrandt - Lectia de anatomie a dr. TulpIn general politicienii jubileaza caderea lui Basescu in sondaje, pe fondul crizei si a sifonarii imaginii sale de catre toate antenele si trusturile de presa antipresedinte. Dar sincer, imaginea pe care o vad eu este a unor politicieni jubiland si frecandu-si palmele deasupra unui hoit. Un “hoit” numit Romania. Imi cer scuze fata de cei mai sensibili, dar stadiul in care se afla tarisoara noastra este comparabil cu “Lectia de anatomie a doctorului Tulp”, in care pictorul Rembrandt ne arata un grup de studenti participand la o autopsie. Presedintele Tulp ne arata de unde trebuie taiat pentru a strange mai multi bani pentru cutare sector, si unde trebuie cusut, ca sa nu se mai piarda resurse. Totusi, trupul a fost parasit demult de viata, aceasta plecand treptat in cautarea soarelui prin Italia si Spania, trimitand ocazional acasa mici electrosocuri menite sa resusciteze trupul agonizant examinat de presedintele Tulp si elevii sai. Poate “doctorul Tulp” a avut intentii bune, dar e cert e ca la momentul sosirii lui se mai putea face doar o inviere miraculoasa sau o autopsie. Din pacate tara noastra se numeste Romania si nu Lazar.

Leonardo da Vinci - Cina cea de taina, fresca MilanoFatalismul situatiei ma face sa propun pentru guvernare toata componenta lucrarii “Cina cea de taina” de Leonardo Da Vinci, pentru ca au toate datele, inclusiv celebrul “tradare primesc, dar sa stim si noi de ea”, atat de important in societatea romaneasca. Totusi, personajul central al celebrei lucrari nu poate trece testul carismei in massmedia romaneasca. Desi e pastor, El nu injura, nu conduce beat dar transforma apa in vin si nu vinul in sprit, nu face afaceri, nu face poduri ci merge pe apa si asa mai departe. Deci nu ar fi popular, mai ales cat timp tine la capra vecinului mai mult decat la cea proprie.

Cu alte cuvinte, culegem ce am semanat si avem ce ne place sa avem. N-as fi scris ceva atat de negativ daca nu eram foarte dezamagit de perspectivele tot mai inguste pe care le are un om obisnuit pe plaiurile tricolore. Spectacolul tragi-comic cu bataia pe mici si bere gratis de 1 mai este emblematic. Am ajuns sa cred ca Bucurestiul este total reprezentativ pentru 90% din Romania si sa inteleg de ce Caragiale era atat de fascinat de metehnele bucurestenilor. Nu ma deranjeaza mizeria atat cat degradarea individului in raport cu seamanul sau si dispretul fata de acesta, fata de regula, duplicitatea si rastalmacirea adevarului dupa interes. Asta se vede ori unde, in trafic, pe strada, la coada, intre vecini sau colegi si chiar intre prieteni. Nu e de mirare ca ne ducem in jos.

Revenind la sondaje, ma amuza ca banalii nostri prezidentiabili dau atentie sondajelor, in loc sa le fie rusine si sa se gandeasca la faptul ca daca ar fi alegeri, poate doar 20% din populatia cu drept de vot s-ar mai obosi sa joace sah pe buletinul de vot. Si atunci, intreb, cine sunt acei 30-20% care ar vota cu omul in costum nr.1 sau omul in costum nr.2? Desigur taranii momiti cu mici plouati si bere gratis, batranii blazati, saracii si pomanagii – oamenii care oricum contribuie cel mai putin la economia tarii. Care va fi schimbarea? Nici una, in afara de alegerea celui care va tine bisturiul doctorului Tulp pentru urmatorii 5 ani…

Astenie

plictiseala de primavaraIn ultima vreme n-am mai scris decat rar si vizitele mi-au scazut la jumatate. E firesc. Poate sunt intr-o pana de inspiratie, dar totusi nu sunt deloc intr-o criza de idei. E o perioada frumoasa a anului cand ziua e lunga, vremea placuta, dar preturile mari si veniturile in scadere. Toata lumea scrie sau vorbeste de criza, si asta m-a plictisit teribil.

Pe langa orele cand mai joc wow, am redescoperit placerea cu care ma uitam pe vremuri la Star Trek si alte filme SF. De curand mi-am luat un abonament mai bun, cu DVR, si ma uit la AXN-SciFi la Star Trek seria originala, cu cpt. Kirk, Spock si dr. McCoy. E o incantare si o alternativa la asa-zis-ul SF modern, umplut la refuz cu actiune si efecte.

In curand voi pune o noua galerie on-line, de data asta interactiva, cu ultimele mele desene (nu demult mi-am luat un sevalet).

Din evenimentele recente, comentez pe scurt:

  • Principele Duda, candidat la presidentie – pentru mine e o antiteza, cum un reprezentant al monarhiei sa candideze la o functie de presedinte? Si o alta chestie pe care nu o inteleg la unii candidati – de ce vor sa fie direct presedintele tarii, inainte sa fi avut o alta functie importanta de conducere, precum primarul capitalei, prefect, ministru, etc? Ca sa fi presedinte trebuie sa ai experienta in a conduce oameni, nu ajunge sa fi dintr-o familie buna, sa ai studii, sau intentii bune.
  • Arbitri corupti la DNA – stiam eu ca ma uit la un show regizat. Fotbalul romanesc = sport mincinos
  • Gigi liber – cred ca pentru el, zilele petrecute in arest au fost ca un vaccin. Nu cred ca o sa il mai prinda cu ceva pe viitor, ca asa e la noi 🙂
  • Bugetarii fac greva – atata stiu, in loc sa se bucure cu ce au. Multi bugetari sunt doar niste plante de birou, obisnuiti cu ritmul de lucru “lasa pe maine” si programul lejer, ca sa nu mai zic de incompetenta. In schimb, cei care lucreaza la privat nu au ce face, accepta si 600 ron daca li se da, pentru ca luna viitoare poate nu va mai fi nimic de luat. Criza e pentru toti, nu numai pentru privati.
  • Sondaje – dupa cum arata sondajele prezidentiale, nu putem cadea decat din lac in put, ma rog, oricum in Romania sunt numai “puturi”, ca sa zic asa…

Am descoperit ca unul din strabunicii mei are pagina pe wikipedia. Ma rog, e un ciot momentan, dar ma bucur ca exista 🙂