Ce stim despre Sfântul Gheorghe

Azi fiind ziua mea de nume, m-am gandit ca cel mai potrivit post ar fi ceva tematic, deci despre Sfantul Gheorghe (si nu despre mine), unul dintre cei mai importanti pentru crestinatate.

Cine a fost Sfantul Gheorghe, unde a trait si cum a ajuns “sfant”?

Gheorghe din Lida (orasul Lod din Israelul de azi, langa Tel Aviv) a trait in secolul trei era noastra si a fost un soldat in garda imparatului roman Diocletian. Din pacate nu se cunosc foarte multe lucruri despre viata lui, in schimb se stie ca s-a nascut intr-o familie relativ instarita din Lida. Tatal sau Geronzio era un oficial roman din Lida, iar mama, Policronia, era din Palestina. Amandoi fiind crestini, Gheorghe a fost crescut in religia crestina. Numele Gheorghe inseamna “cel ce munceste pamantul” sau mai simplu, “agricultor”.

Tetrarhi din timpul domniei lui Diocletian, Piata San Marco, VenetiaLa varsta de 14 ani, Gheorghe isi pierde tatal, iar mai tarziu ramane si fara mama. Gheorghe se hotaraste sa urmeze calea tatalui sau si merge la Nicomedia (azi orasul Izmit din Turcia), oras imperial, resedinta a imparatului Diocletian care il primeste cu bucurie in garda sa, amintindu-si de serviciul lui Geronzio. (In acea perioada imperiul roman este divizat si condus prin tetrarhie, o forma de monarhie in care patru monarhi impart puterea. O statuie reprezentand tetrarhi se poate vedea la intrarea in Palatul Dogilor din Venetia, grup statuar capturat de cruciatii venetieni dupa jefuirea Constantinopolului ortodox in 1204). Se pare ca Gheorghe a fost apreciat de imparatul Diocletian deoarece inainte sa implineasca 30 de ani a fost promovat la rangul de tribun, un rang militaro-administrativ care se poate compara grosso-modo cu cel de colonel.

In anul 302 era noastra, Diocletian continua persecutarea crestinilor practicata de ceilalti imparati, si emite un decret prin care orice soldat de religie crestina trebuia arestat, obligand deasemenea ca toti soldatii sa faca sacrificii zeilor romani. Bineinteles ca acest lucru l-a deranjat pe Gheorghe, care s-a impotrivit fara rezerve decretului lui Diocletian. Mai mult, el a protestat si si-a intarit cu fermitatea credinta in fata lui Diocletian. Se pare ca Diocletian il simpatiza pe Gheorghe pentru ca i-a oferit clementa, cu conditia de a renunta la crestinism si de a aduce ofrande zeilor romani. Mai mult, se spune ca Diocletian i-ar fi oferit lui Gheorghe pamanturi si sclavi pentru a-l indupleca, dar el a refuzat, determinandu-l pe imparat, ca in final, sa aplice decretul si in cazul sau.

Astfel Diocletian decide executia publica a lui Gheorghe si aceasta are loc in anul 303 pe 23 aprilie. Inainte de a fi tras pe roata si decapitat, Gheorghe si-ar fi donat averea saracilor, impresionand si convertind la crestinism prin martiriul său alti necredinciosi. Dupa aceste tragice evenimente, corpul sau a fost readus inapoi in Lida (Lod), unde a fost ingropat si onorat de crestini ca un martir.

Legenda lui Gheorghe si a dragonului

Probabil ca majoritatea sunt mai degraba familiarizati cu Sfantul Gheorghe omorand dragonul decat cu tribunul Gheorghe din Lida. Cu toate acestea, legenda dragonului este mult mai recenta, sau cel putin cele mai vechi dovezi scrise ale legendei dateaza din secolul al XI-lea din Cappadocia (vestul Turciei de azi). Legenda dragonului este o reiterare a povestii lui Perseu si Andromeda din mitologia greaca, in care Sfantul Gheorghe este Perseu, iar hidra flamanda dupa fecioare trimisa de Poseidon este dragonul.

La scurt timp dupa moartea lui Gheorghe, la carma imperiului roman vine Constantin I, care proclama religia crestina religie de stat. Astfel, Constantin da o mare importanta tuturor personajelor importante din istoria crestinismului, inclusiv lui Gheorghe, a carui amintire era inca vie. Cu toate ca imparatul Constantin nu a fost crestin (dupa toate marturiile istorice), el hotaraste construirea de biserici crestine, punand la treaba iscusinta romanilor in arhitectura. Lui Gheorghe i se construieste o biserica in Lida. Aceasta biserica a fost distrusa de mai multe ori, odata in 1010, reconstruita de cruciati, distrusa de Saladin in a treia cruciada, si apoi reconstruita mult mai tarziu, in 1872.

Data Pastelui

Poate v-ati intrebat de ce lumea crestina nu sarbatoreste cea mai importanta sarbatoare – Pastele – in aceeasi data, in conditiile in care ar fi de dorit o unitate mai mare a lumii crestine. Fiind vorba de religie, motivul tine mai mult de evenimente si circumstante istorice foarte vechi si mai putin de ratiuni practice.

Nu se stie exact data nasterii lui Isus si nici data la care a fost crucificat, si de asta data Craciunului cat si a Pastelui s-au stabilit prin conventie, modul de calcul a datei Pastelui fiind stabilit cu ocazia consiliului de la Nicea din anul 325.

Ca sa nu o lungesc, ortodocsii se ghideaza dupa un calendar mostenit de la romani, calendarul iulian, introdus de Iulius Cezar in anul 46 î.e.n. Romanii aveau o problema cu calendarul lor, care era inexact, avand o deviere de 1 zi pe an la fiecare solstitiu sau echinox. In timpul lui Cezar problema se complicase foarte mult, incat doar oficialii stiau exact data, asa ca Iulius Cezar a hotarat reformrea calendarului (de unde calendarul iulian).

In anul 1582 papa Grigore al XIII-lea propune la randul sau o reforma a calendarului iulian, din cauza erorii acumulate din timpul lui Cezar – aproximativ 1 zi la fiecare 128 de ani, deci cam 10 zile pe timpul papei Grigore. Pe langa aceasta, data pastelui era calculata dupa un calendar lunar (al fazelor Lunii), bazat pe calendarul iulian, calcul ce acumulase o eroare de cateva zile din timpul lui Cezar. Papa Grigore al XIII-lea dorea sa respecte canonul initial din 325 privind data Pastelui si sa determine toate bisericile crestine sa sarbatoreasca pastele in aceeasi zi – o alta hotarare a primului consiliu din Nicea, care nu s-a respectat niciodata 🙂

Papa Grigore al XIII-lea propune ca toti anii divizibili prin 100 sa fie bisecti, numai daca sunt divizibili si prin 400 (astfel anul 2000 a fost bisect, dar 1900 nu a fost). Deasemenea el a “sters” 10 zile din calendar, 5 octombrie 1582 devenind 15 octombrie 1582 in calendarul gregorian. Abaterea noului calendar era de 1 zi la 3300 de ani fata de 1 zi la 128 de ani in calendarul iulian. Schimbarea a fost proclamata printr-o bula papala si toate statele catolice s-au conformat repede. Din motive politice dar mai ales datorita divergentelor religioase, tarile protestante si ortodoxe nu au adoptat calendarul gregorian, ramanand la cel iulian pana la inceputul secolului 20 cand majoritatea statelor ortodoxe au adoptat calendarul gregorian (Romania in 1919). In 1923 reprezentantii ortodoxiei se intalnesc la sinodul din Constantinopol unde adopta o forma revizuita a calendarului iulian. Defapt ei au sincronizat calendarul vechi cu cel gregorian, “stergand” 13 zile, la fel cum papa Grigore al XIII-lea a taiat 10 zile din anul 1582 (intre timp s-au mai adunat 3 zile). Totusi, ortodocsii nu s-au putut intelege asupra unui mod modern de calcul al Pastelui – nedorind sa adopte metoda catolica – si astfel au ramas la calendarul iulian pentru data Pastelui.

O reintalnire cu tulburatorul Caravaggio

Desi a trecut destula vreme decand m-am intors din concediu, trei zile in Roma nu se pot uita prea usor. Si pentru ca in ultima vreme ma gandeam ce banalitati sa comentez pe blog, m-am hotarat ca ar fi mai bine sa scriu despre niste lucruri deosebite, pe care unii ni le dorim sa le vedem dar se intampla mult mai rar decat am vrea.

Roma este capitala crestinismului si pentru ca istoria acestui oras a fost marcata in ultimii 2000 de ani de religie, acest fapt se vede la tot pasul… In fiecare piata e cate o biserica sau doua, un monument sau un obelisc pus de vreun pontifex maximus (papa) si vizitand aceste minunate locuri este imposibil sa nu dai peste opera unor mari maestri ai Renasterii si nu numai.

Piazza del PopoloVenind dinspre Piata Spaniei, pe Via del Babuino, o straduta cam ingusta dar marginita de cladiri istorice tacute, strecurandu-te printre micile masini ale italienilor, ajungi in Piazza del Popolo, sau piata poporului, un loc plin de viata si istorie. Primul lucru care m-a mirat a fost sa vad doua biserici aproape identice, construite una langa alta, Santa Maria dei Miracoli si Santa Maria in Montesanto, construite la sfarsitul secolului al XVII-lea, doua din cele trei biserici din aceasta piata. Continue reading

Sarbatorile legale pe 2009

Conform ministerului muncii, acestea sunt sarbatorile legale in 2009:

2009 01 01 – Anul nou
2009 01 02 – Anul nou
2009 04 19 – Prima zi de Pasti
2009 04 20 – A doua zi de Pasti
2009 05 01 – Ziua Muncii
2009 06 07 – Prima zi de Rusalii
2009 06 08 – A doua zi de Rusalii
2009 08 15 – Adormirea Maicii Domnului
2009 12 01 – Ziua Nationala a Romaniei
2009 12 25 – Prima zi de Craciun
2009 12 26 – A doua zi de Craciun

Din 11 zile libere, 7 sunt religioase, conform calendarului Ortodox. Ma intreb de ce avem atatea sarbatori legale (zile libere) acordate unor evenimente religioase, si aproape nici una care sa aduca aminte de evenimente importante pentru Romania, de exemplu revolutia din 1989, proclamarea independentei sau unirea Principatelor.

Ce a vazut Moise

A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă [..]
Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. Exodul 19:16,18

Chile thunderstorm volcano
Gasita la intamplare. Sursa.

Comentariul meu: acum mai bine de zece ani citeam controversata carte a lui Daniken, “Amintiri despre viitor”. Atunci cartea m-a influetat mult si cautam enigme si extraterestri peste tot, eram fascinat de orice text care putea contine o marturie despre alti “zei” decat cei pe care ii accepta lumea in general. Cu timpul mi-am dat seama de exagerarile cartii mele favorite, dar am ramas cu convingerea ca oamenii antichitatii au folosit supranaturalul sau chiar divinul pentru a descrie si explica fenomene pe care nu le intelegeau, uneori si de o amploare foarte mare, precum potopul sau alte cataclisme. Dar pe masura ce spiritualitatea acestor popoare antice a evoluat, credintele lor s-au abstractizat tot mai mult – de la animism, samanism si politeism, la monoteism si deism. Este foarte probabil ca unele din religiile de azi sa se datoreze unor mari fenomene naturale (cataclisme) din antichitatea straveche, pentru ca aceste fenomene confirmau puterea nemarginita si necrutatoare a zeilor.

(vulcanul din imagine este din Chile, iar fenomenul se numeste “fulger murdar” si apare datorita metalelor din aer, aruncate de vulcan, care formeaza un fel de conductor intre nori si pamant)