Existențiale

Vremea asta plicticoasă mă face să analizez tot felul de lucruri. De exemplu – oare oamenii, oamenii pe care îi vedem pe stradă, noi, ceilalți, ăia, .. ei, ei mai cred în ceva sau pur și simplu nu cred în nimic? Marea majoritate sunt declarați ortodocși sau catolici și suntem un popor religios, cel puțin așa spun statisticile. Dar eu mă îndoiesc că lumea crede în D-zeu, cel puțin majoritatea, și zic asta pentru că dacă ar fi așa, lumea ar fi altfel.

Cunosc tot felul de oameni, români și străini. Cei din vest sunt mai deschiși în a recunoaște că nu sunt “religioși”, o formă de atei până la urmă, în timp ce cunoscuții mei din România spun că sunt ortodocși, dar e doar un fel de a spune, pentru că nici ei nu sunt religioși. Îmi amintesc că după revoluție, după o perioadă anti-religie, era de bun simț să fi creștin sau budist sau mai știu eu ce, chiar dacă cei în cauză fuseseră atei convinși înainte, și dacă erai ateu, erai comunist. Cred că și acum sunt niște prejudecăți legat de asta, dar în general nu-i mai pasă nimănui. Poți fi orice, și asta e bine, dar nimănui nu-i pasă ce ești, iar asta e un lucru rău. De ce? Continue reading

Despre sintagma “crede si nu cerceta”

“Crede si nu cerceta” este una din sintagmele aşa-zis creştine care mă enervează cel mai tare când o aud. De ce, pentru că nu se regăseşte în Biblie, în ciuda părerii marei mase de credincioşi. Când eram în concediu, ne-am cazat într-o seară târzie la un hotel în Budapesta, şi mi s-a părut interesant că proprietarii hotelului s-au gândit să pună în fiecare cameră câte o biblie, tradusă în trei limbi (maghiară, germană şi engleză). Fiindcă era târziu, dar nu îmi era somn, am deschis biblia la întâmplare (la evanghelia lui Matei) şi printre alte îndemnuri de mult bun simţ (de care oamenii uită să mai ţină cont azi) am citit următoarele:

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7, 7-8)

În schimb formula “crede şi nu cerceta” are cu totul alte origini, fiind atribuită filozofului grec Celsus, ce a trait în secolul al II-lea după Cristos, un opozant al religiei creştine. Filozofia sa a fost combătută ani mai târziu de teologul creştin Origen Adamantius în lucrarea “Contra Celsus”, mijloc prin care numeroase citate din opera lui Celsus s-au păstrat, deoarece scrierile sale nu s-au păstrat. Celsus dorea să ridiculizeze modul în care oamenii simpli erau convertiţi la creştinism, fiindu-le băgată pe gât o religie nouă cum era creştinismul.

Pentru cei interesaţi, sau pentru cei care vor să verifice, 🙂 există şi la noi o carte de Origen, se numeşte “Filocalia” lui Origen, editura Herald.

Religia în şcolile din România

Recent am fost invitat să semnez o petiţie pentru obligativitatea “orei de religie” în şcolile din România. Am refuzat.

Eu sunt împotriva obligativităţii orei de religie, dar pentru introducerea unei ore sau două de istoria religiilor, predate de un profesor de istorie sau filozofie, şi nu de un părinte sau preot ortodox. Argumentele mele sunt multiple şi consider eu, destul de pertinente şi obiective.

În primul rând, educaţia religioasă se face în familie şi este problema fiecărui părinte să îşi educe copilul în ce credinţă doreşte. Dar este incorect să se plece de la premiza că dacă o familie nu îşi educă copiii în spiritul unei religii, atunci şcoala are acest rol “civilizator”. Cine hotărăşte în ce religie trebuie educat un copil care vine dintr-o famile dezbinată sau cu părinţi atei sau liber cugetători? Dacă în România peste 80% sunt ortodocşi, nu înseamnă că toţi trebuie să fie ortodocşi sau creştini.

În al doilea rând, în Europa, ca şi în toată lumea de altfel, confluenţele etnice şi confesionale sunt de neevitat, aşa că ar fi mai bine pentru copii să cunoască religiile altor popoare sau etnii, decât să ajungă să creadă că “religia lor” este cea dreaptă, iar ceilalţi sunt nişte ciudaţi după felul în care se îmbracă, obiceiuri sau prin faptul că nu ţin Crăciunul sau Paştele. De exemplu, un copil trebuie să afle că religia islamică nu este o religie a violenţei, deşi din punct de vedere al evenimentelor istorice s-au făcut mai multe crime în numele crucii decât în numele semilunei, dar asta nu face nici o religie sau pe cei care o practică mai prejos decât alţii.

Putem privi alături în zona fostei republici Iugoslavia, unde oamenii se urăsc pe criterii religioase şi etnice. Oare oamenii nu vor învăţa niciodată să îşi iubească aproapele?

Cina cea de taină sub lupă

Last Supper detail - John

Orice copil ar zice ca Ioan din celebra fresca a lui Leonardo, Cina cea de taină, este defapt Ioana, dar pentru că este un subiect tabu, sau relativ închis din punct de vedere al dogmei, acest portret al apostolului Ioan, este probabil cel mai feminin portret al unui bărbat din istoria artei.

Urmăriţi linkul [^] şi judecaţi singuri. Este un site cu imagini de ultraînaltă definiţie, dacă se poate folosi acest cuvânt pentru imagini de ordinul gigapixelilor.

Nu vreau să comentez foarte mult asupra subiectului pentru că nu vreau să susţin teoria conspiraţiei, dar priviţi câţi poartă barbă şi ce trăsături au. 🙂