Dacă și anul trecut aveam iluzia că le-am văzut pe toate, azi am văzut mărțișoare la super ofertă în Auchan, cred că erau la kil. Dar, altfel, la micul întreprinzător totul e unicat, fabricat manual, ecologic, bio, 100% original, din argint, aurit, din cobalt, sticlă de murano, ceramică, porțelan, rocă selenară și dinte de dinozaur, și acela de lapte. Chiar și mărțișoarele Hannah Montana sunt originale, semnate chiar de Miley Cyrus, cu pix original, de mărțișor care scrie alb-roșu.

Marțișor pe băț

Eu la anul aș vrea, de exemplu, să-mi servesc colegele dintr-o cutie cu fondante de mărțișor, cu răvaș după caz, ca să nu se piardă din specificul tradiției!

P.S. Cireașa de pe tort anul acesta au fost “mărțișoarele” din mecanisme de ceas de damă. Până la 17 rubine!

zapada peste tot

Cred ca a fost un Craciun foarte reusit, cel putin din doua motive. Cu putin inainte de Craciun a fost cu prietenii blogheri la acelasi orfelinat ca anul trecut, cu cadouri si colinde, insotiti de asta data de Mos Craciun in blugi. Unii copii sunt orfani, altii abandonati, cred ca nu-mi dau seama ce e mai rau, dar e important ca din cand in cand copiii acestia vad ca cineva se intereseaza de ei si incearca sa ii ajute cumva. Anul acesta ajutorul a fost mai generos, datorita implicarii Porsche Romania in campania noastra.

copiii spun poezii mosului

copiii canta mosului

Apoi, chiar inainte sa-mi iau concediu, am fost la colindat cu colegii de servici la seful nostru, unde am fost primiti cu multa caldura si am mancat o placinta de mere ireal de buna plus alte bunatati. Demult nu m-am mai simtit asa de bine de “sarbatori”. De fapt pentru mine spiritul Craciunului inseamna tocmai lucruri de genul acesta, mai putin cadouri si impodobitul casei cu bling bling sau repetarea acelorasi colinde prin orice difuzor posibil.

Tot in concediul asta am continuat sa ma bucur de Cataclysm, noul expansion de la World of Warcraft, (am ajuns la level 85) si sa rad cu lacrimi de efectele potiunii Illusion (personajul meu principal e alchimist)

Mission impossible: Hogger

Sper ca zilele urmatoare sa recuperez absenta de pe blog cu cateva posturi si pana atunci urez tuturor cititorilor La Multi Ani si numai bine in 2011!

Când eram încă pionier, ni se dădeau compuneri sau teme de genul ”noi în anul 2000” și cum va fi viitorul nostru (socialist). Atunci credeam că România mileniului trei va fi Star Trek, dar ne-am amăgit, și poate de asta generația mea iubește SF-ul. Sincer, cred că pionierii de atunci ar râde de elevii de azi și turiștii de pe litoral cu siguranță că și-ar privi copiii cu milă, dacă stăm să ne uităm la acest senzațional clip, litoralul după 30 de ani, în care vedem că singura schimbare pe litoralul nostru sunt niște pomi.

Nu este un post nostalgic, zic doar că degeaba se face haz de cum era atunci, pentru că nu suntem mai breji, ba dimpotrivă.

Mona Lisa, de LEGOnardo da Vinci

Pe mine m-a surprins un băiat cu mărțișoare “culte”, făcute după capodopere ale unor pictori celebri. Astfel, după ce am văzut mărțișorul celebrity, l-am văzut și pe cel de tip quiz. (mă așteptam să văd mărțișoare cu Avatar, dar n-am văzut). Să zicem că “merge” să dai un mărțișor cu Mona Lisa, dar cum e să dai unul cu autoportret cu urechea tăiată de Van Gogh? Ca glumă, mi-e mi-a plăcut ăsta cu Mona Lisa din LEGO, de Le(g)onardo da Vinci, pe care îl dedic cu drag tuturor cititoarelor mele

Pentru că e Crăciun, urez tuturor cititorilor mei sărbători fericite și multe surprize plăcute din partea moșului și a celor dragi. Și ca un bonus, vă las cu niște poze frumoase de ceasuri astronomice, de pe diverse biserici sau primării din Europa. Sper să aveți parte numai de momente frumoase!

Primele bătai ale ceasului meu:

Azi am facut ceea ce ne-am propus si discutat in ultima luna: o actiune caritabila cu specific de sezon si impact in randul celor mai nevoiasi. La ora 12 in jur de 20 de persoane – blogeri timisoreni – au vizitat Centrul de Readaptare si Reabilitare Psihosociala de pe str Capitan Damsescu 53 si i-au colindat pe copiii abandonati si adapostiti acolo. Iar ei nu au ramas datori ci au facut acelasi lucru: ne-au colindat inapoi. Le-am facut cadouri personalizate (ideea cu numele lor pe plasa cadou a fost excelenta ne-a permis sa interectionam cu fiecare din ei) si i-am aprovizionat cu alimentele si restul lucrurilor cumparate zilele trecute plus hainele, rechizitele si cartile de citit pe care unii le-au adus. Am incredere ca or sa le fie utile si ca le-a adus un pic de bucurie in decembrie. Luna asta mai are insa o semnificatie pentru noi blogarii intrucat implinim 2 ani de activitate pe TM99Blog si de intalniri blogeristice.

Poze la Tomata pe blog.

În primul rând, cred că cei care au avut inițiativa și au organizat totul trebuie felicitați. Jos pălăria, căciula și scufia! Eu unul m-am simțit grozav participând la acțiunea asta, pentru că e prima oară în mulți ani când Crăciunul capătă în sfârșit pentru mine semnificația pe care toată lumea o invocă. De data asta am făcut cadouri unor copii, unii mai mici alții mai mari, care chiar au nevoie de ajutorul celorlalți. E vorba de copii orfani, sau abandonați, pentru care normalitatea de care ne bucurăm majoritatea este o necunoscută, și cărora le lipsește îndrumarea și sprijinul părinților. De data asta colindele au fost mai aproape de suflet și gestul cadoului nu a fost doar acea convenție pe care o facem cu cei dragi de Crăciun, ci a fost ceva sincer, real și frumos. La început atmosfera a fost un pic încordată, firește de vreme ce intră peste 20 de necunoscuți la tine în casă, dar sunetul colindelor a destins atmosfera și a adus zâmbete pe fețele tuturor, mai ales că unii dintre noi cântau de tot râsul. Din nou trebuie să remarc puterea pe care o are muzica asupra oamenilor.

Pe mine m-a impresionat cel mai mult un copil țigănuș care s-a bucurat foarte mult pentru că primise niște cărți. L-am întrebat destul de mirat: “ție îți place să citești?” Și el mi-a răspuns cu un “da” hotărât, întărit de mișcarea capului. Cunosc atâția copii de vârsta lui pentru care cărțile sunt doar un surplus care ocupă biblioteca, și care nu au citit nici o carte, niciodată, pentru că au fost vrăjiți ireversibil de magia calculatorului și a jocurilor video înainte ca părinții să le pună o carte interesantă în mână. Probabil că acest copil nu are un calculator pe care să se joace, pentru că altfel nici el nu ar mai citi, dar lucrurile astea se pot doza, dacă există părinți responsabili. Dar când i-ai băgat televizorul și calculatorul copilului în cameră, totul s-a sfârșit, poți arunca liniștit cărțile la gunoi.

Ziua se va încheia pe același ton festiv, pentru că urmează o mică petrecere cu tort aniversar, pentru 2 ani de întâlniri blogheristice și nu numai.
LA MULȚI ANI!

Later edit:
Am avut una dintre cele mai numeroase și zgomotoase întâlniri, în barul Beer and Bricks, unde ne-am simțit minunat: s-a cântat, s-au băut metri de tequilla și hectolitri de bere, s-a fumat de mi s-au facut ochii roșii ca cei de la bicicletă și nu în ultimul rând, s-a organizat o mică bătaie cu zăpadă pentru că afară era prea fain ca să ratăm momentul. Tortul a fost la superlativ.

În toată lumea există sărbători dedicate morților, ceva similar cu ziua morților de la noi. Probabil aceste sărbători sunt cele mai vechi din lume, pentru că spiritualitatea omului a apărut odată cu preocuparea față de fenomenul morții, sau cum ziceam eu mai demult într-o discuție: odată ce omul a început să îngroape morții înloc de a le lăsa trupurile la întâmplare.

Blogmeet 22.1

Sâmbătă scăpat de tortura fonică și am evadat din brâul de neoprit cu bețivi și țigani întreprinzători pentru întâlnirea blogherilor timișoreni, ediția specială 22, găzduită prin amabilitatea d-lui Emil Cristescu la hotel Timișoara: oameni noi, nume grele din topul blogosferei românești, printre care Visurât, Denisuca și Piticu, prietenii Orădeanul și Lilișor, plus multe alte nume care au rămas pe o listă la cineva într-o agendă verde. Inițial nu mi-a plăcut aerul formal cu care nu eram obișnuit din gălăgiosul și înghesuitul Irish Pub, locul nostru consacrat. Dar după ce s-au închis laptop-urile lucrurile s-au mai destins și atmosfera a fost foarte faină, simplu cu bătura gratis și la discreție
Noi timișorenii avem cea mai frumoasă comunitate de blogheri din țară, asta e clar, de vreme ce au venit cu interes și blogheri cu greutate din alte părți ca să ne ducă vestea.

Roz Verde pentru biciclete — Octombrie 2009

La blogmeet am primit un număr de bicicletă pentru inițiativa “verde pentru biciclete“, campanie la care am participat duminică. Schimbarea orei mi-a dat un pic bătaie de cap dimineața, pentru că m-am trezit cu o oră mai repede ca să-mi repar în grabă bicicleta avariată la munte. Noroc că n-a trebuit să repar prea mult la ea și că frânele m-au ținut exact până la finele circuitului.
Cu puțin înainte de ora 11 am ajuns în față la Timco, amintindu-mi din mers cum se circulă cu bicicleta în oraș. În mod cert, niciodată n-am văzut atâția bicicliști într-un loc și atât roz — fiecare avea cel puțin un balon roz (sau magenta) pe care scria “verde pentru biciclete”. Roz pentru verde sau consecințele crizei pe piața baloanelor. Acolo m-am reîntâlnit cu trupa de la blogmeet și în scurt timp am plecat într-un tur ciclist foarte roz și gălăgios al centrului Timișoarei, coloana de peste o mie (eu cred că erau chiar mai mulți) de bicicliști întinzându-se ca o râmă peste un kilometru. Lumea de pe margini făcea poze, ne făceau cu mâna din autobuzele pe care le încurcam și nici nu vreau să mă gândesc la săracii șoferi pe care i-am blocat…
Totul a culminat în piața Operei, unde mai gălăgioși ca poliștii, am dat drumul la toate baloanele roz către raiul bicicletelor (roz). Mi s-a părut o acțiune foarte reușită și m-a bucurat să văd că prietenii din alte orașe erau plăcut impresionați de ce se întâmplă la noi în Timișoara. În fond ciclismul este ceva benefic nu numai pentru sănătate dar și pentru trafic și mediu. Singura mea observație ar fi că înainte ca să avem piste pentru biciclete ar trebui să nu mai avem gropi în general, dar orice șofer transformat în biciclist e un câștig pentru aerul respirat și pentru trafic.
Update: un filmuleţ foarte reuşit via Lilişor.

P.S. Încă mai cântă muzica la festival. Mirosul persistă.

Revenind la timișorenii noștrii, cu toată canicula asta, am surprins câteva din manifestările dedicate zilelor orașului, dar sincer nu m-au impresionat pentru că le lipsea anvergura și spectacolul. Festivalul Berii Timișoreana a fost parcă mai prezent. Câtiva oameni călare în costume ponosite de epocă, o caleașcă condusă de un vizitiu în blugi, și alte personaje neverosimile care îmi sugerau un carnaval școlăresc și nu o manifestare pentru o sărbătoare cu cifre rotunde. Probabil că atât s-a putut, dar zău că e păcat și ar trebui să se facă mai mult pentru că există un potențial enorm de exploatat.

Bonus — o poză pe care vă las să ghiciți voi de unde e: