Au fost mai multe meciuri pe care le-am așteptat și cu toate că unele au fost interesante, altele m-au dezamăgit. Dar suprizele au venit evident de acolo de unde nu mă așteptam și anume de la echipele “outsider”. Dacă impetuoșii francezi, pretențioșii italieni și aroganții englezi au plecat destul de rușinos acasă, alte echipe mai mici, tac și fac, lucru care mă duce cu gândul la comparațiile tipice, noi vs ei. Unul din meciurile fabuloase de la acest campionat a fost mai slab cotatul (inițial) Uruguay – Ghana, care s-a transformat într-un meci cu tot tacâmul: ratări, răsturnări de situație, tensiune, mult dramatism pe final și lovituri de departajare.
Gyan
Suarez își salvează echipa de la gol în minutul 120
Se vede cât de mult contează moralul în fotbal, de vreme ce moralul a crescut instantaneu în tabăra Uruguaienilor după ratarea lui Gyan și s-a prăbușit în echipa ganeză care cu câteva secunde în urmă domina jocul. Mi-a plăcut și ultimul penalty, acea execuție cinică — scăriță — a acelui uruguaian, care precum un jucător de poker a mimat fața unui om nesigur care va rata, în spatele căreia era un “asasin” calculat, pentru că dacă ești nesigur nu riști cu o asemenea execuție.
Pâna la urmă, cei care își doresc cu adevărat victoria și dau totul pentru a o obține câștigă, și cred că asta a făcut diferența între echipele cu blazon, care au plecat repede acasă, și cele mai mici care au ajuns până în sferturi sau semifinale.
Nu pot să nu mă gândesc la ai noștri, la biata noastră națională, o fantomă a unui trecut altă dată glorios. Oare ce campionat are Ghana de a produs astfel de jucători luptători? Sau Uruguay, Paraguay sau alți outsideri?
P.S. Pronosticuri?
In ultima vreme n-am mai scris decat rar si vizitele mi-au scazut la jumatate. E firesc. Poate sunt intr-o pana de inspiratie, dar totusi nu sunt deloc intr-o criza de idei. E o perioada frumoasa a anului cand ziua e lunga, vremea placuta, dar preturile mari si veniturile in scadere. Toata lumea scrie sau vorbeste de criza, si asta m-a plictisit teribil.