Eu și publicul de vârsta a treia mă uit la serialul ăsta, care este un fel de telenovelă combinată cu film de acțiune / film istoric. Deja serialul a trecut de jumătate la TVR, dar se poate descărca și de pe torenți cu subtitrare în engleză.

Serialul are la bază o legendă despre cum s-a format nația coreană, un fel de mit al lui Traian și Dochia, acțiunea petrecându-se în secolul I dinaintea erei noastre, în timpul unei perioade plină de conflicte între imperiul chinezesc Han și măruntele state feudale din peninsula coreană. Acțiunea are la bază personaje istorice reale, precum prințul Jumong și familia sa, dar firul poveștii a fost evident romanțat ca să iasă serialul mai lung și mai interesant. Eu am început să mă uit de pe la episodul 8 sau 9 când m-a prins o scenă de cafteală în toată regula, ninja style, iar apoi am fost curios ce se întâmplă mai departe.

[ Scena întreagă aici. ]

În ultima vreme am văzut tot felul de seriale americane și parcă m-am plictisit de aceleași clișee, iar “Jumong” este un serial foarte reușit care vine dintr-o zonă total nouă pentru mine, în care se văd tiparele unei alte culturi, cele asiatice, și mai puțin șabloanele cu care m-am obișnuit. Mie îmi plac teribil costumele de mătase și armurile elaborate din serialul ăsta. Nu știu dacă chiar așa se îmbrăcau oamenii în secolul 1 înaintea erei noastre (când se petrece acțiunea serialului) dar cu siguranță îți iau ochii și adaugă ceva pitoresc fiecărui personaj.

Aș mai zice de talentul actorilor, pentru că unii mi se par fenomenali. Asiaticii pun mult accent pe mimică sau expresie și sunt unele personaje care exprimă foarte mult deși paradoxal figura lor rămâne aproape imobilă. Unul din preferații mei este primul ministru, un tip machiavelic dar mereu zen, care uneori lasă să îi tresare o sprânceană sau mustața, și în felul acesta are un aer teribil, autoritar și atotștiutor.

Serialul ăsta îmi amintește cumva de copilărie de vremurile când mă uitam la Țestoasele Ninja, pentru că sunt convins că dacă l-aș fi văzut acum 15-20 de ani aș fi fost teribil de încântat, de fapt nici acum nu sunt prea departe de entuziasm

În afară de parlament, eu nu știu dacă există o altă instituție mai penibilă și iresponsabilă decât mass-media de la noi. Evident, am să mă explic.

Avem tendinta de a trai intr-o poveste

Expresii de genul “cântă cu îngerii”, “îl face pe D-zeu să râdă”, “s-a dus la stele”, “a plecat puțin”, sunt lucruri care se spun copiilor mici, nu oamenilor mari. Și totuși, reporterii se întrec în tot felul de formulări pline de panglicuțe, mai strecoară o lacrimă, în loc să comenteze succint știrea, că doar omul trebuie să-și facă singur o părere și nu să i se dea cu ceapă pe la ochi. De fapt, când moare cineva, cuvintele sunt cam de prisos, iar cine a pierdut pe cineva drag înțelege ce spun.
 

Cam toate reportajele sociale sunt niște concerte de vioară, culminând cu inundațiile. “Oamenii au fost abandonați de D-zeu”, “s-a rupt cerul peste” Cioflingați, “s-a dezlănțuit urgia” sau “a sosit potopul” sunt lucruri cu care m-am obișnuit de ani buni. Montajele muzicale sunt tot mai lungi și văd mereu prim planuri cu grimasele unor bătrâni, oameni care se roagă “la bunul D-zeu” (care de bun ce e le-a distrus casele) și alte fețe disperate. Până la urmă eu la ce mă uit, la știri sau la drame indiene? În loc să văd niște apeluri lucide la calm și la ajutarea sinistraților, văd niște materiale lacrimogene care crează neliniște sau panică în rândurile celor care locuiesc în zone inundabile sau care au rude în astfel de locuri. Reacția poporului este “ne-o bătut D-zeu” sau “vine sfârșitul lumii, hai la cârciumă până nu o ia apa”, nu “hai să ne mobilizăm fraților!”.

Eu nu vreau să critic neapărat reporterul, pentru ca e și el un slujbaș acolo, dar presa este în general iresponsabilă și aruncă vina pe public, pentru că, chipurile, publicul “cere” un anumit tip de presă, muzică, filme, divertisment, etc. O televiziune nu e o langoșerie care vinde numai langoși cu brânză pentru că așa cere clientela de la colț. Se presupune că un redactor are mai multă cultură decât un patron de langoșerie și că înțelege că presa are un rol foarte complex în societate și poate manipula foarte ușor, poate crea panică și poate dezinforma. Dacă pe redactorul ăla nu-l duce capul, atunci o autoritate superioară, gen CNA, ar trebui să-i atragă atenția.

Un exemplu recent de presă iresponsabilă e prezentarea pe toate posturilor a otrăvii cu care s-a sinucis M.M. Cum ucide, unde se poate găsi, care e cantitatea letală minimă, am aflat până și culoarea. Sunt o mulțime de oameni depresivi cu tendințe de suicid care devorează informații din astea. Iar prezentarea morții artistei ca pe un basm frumos în care ea cântă cu îngerii nu face decât să îi împingă și mai tare pe anumiți nefericiți la gesturi extreme, de data asta cu “otrava sigură” prezentată la tv. Cred că e prima dată când se face reclamă unei otrăvuri. Mădălina Manole folosește otrava X este ca și Andreea Marin folosește “Head & Shoulders”. Folosește și tu!

Eu niciodată n-am avut bani mulți, dar n-am avut ura asta față de cei cu bani. Poate uneori m-a dezamăgit felul în care unii bogați înțeleg să își risipească averile, dar până la urmă e treaba lor, nu a mea. Totuși, fără oameni bogați nu ar exista locuri de muncă, nu ar exista economie și afaceri, nu am avea modele de succes și am fi cu toții uniform de nefericiți sau mai rău, la fel de săraci cu duhul. Sigur că mulți dintre bogați nu și-au făcut cinstit averile, dar hoțul neprins e negustor cinstit, iar noi nu suntem o nație de polițiști, ci de haiduci (tot un fel de hoți), cum scriam mai demult. Așa că televiziunile astea ar trebui să nu mai facă pe sindicatele, pentru că cei care le conduc sunt multimiliardari fără pretenții de filantropi, iar mulți dintre moderatori/analiști sunt niște ipocriți care nu știu ce e aia sărăcie.

Azi, dau peste un nene “scriitor” la un post relativ respectabil, care își dădea cu părerea despre univers, și explica tot felul de prostii despre big bang și formarea sistemelor solare. De acord că big bang-ul e o teorie (acceptată totuși de o bună majoritate a comunității științifice) dar dacă cineva nu o înțelege, asta nu înseamnă că de asta nu e valabilă sau că e proastă. Zicea domnul scriitor că el nu poate accepta ca materia să explodeze în infinit (referindu-se la big bang). Păi nene, teoria spune că tot universul s-a născut prin big bang, inclusiv spațiul, care e o consecință a energiei, nu doar materia/energia. Apoi zice o altă aiureală, că teoria după care sistemele solare se formează din nebuloase (nori de praf și gaze de dimensiuni astronomice) e greșită, pentru că nimic nu se poate forma dintr-un nor inert și nemișcat. O simplă recapitulare a noțiunilor de termodinamică din liceu ne spune că atomii și moleculele din orice gaz sunt în mișcare, cu excepția cazului în care am avea temperatura de 0 absolut (grade kelvin). Pe lângă asta mai avem radiații și perturbații gravitaționale de la stele din jur și alte corpuri, comete, planetoizi rătăciți etc, așa că, dacă pui cap la cap niște noțiuni elementare de fizică poți înțelege cum se nasc sistemele planetare. Important e să gândești cu mintea ta.

De ce nu se poate invita un tânăr doctorand în astrofizică sau pe cineva de la institutul astronomic, în loc de tot felul de reeditări de prof. Hîncu? În sfârșit…

O altă emisiune care îmi displace, deși adesea temele sunt interesante, e acea emisiune științifico-kitsch-fantastică a lui Oreste, care profită din plin de ignoranța oamenilor. E firesc ca lumea să nu știe despre fizica cuantică sau alte domenii sofisticate, dar atunci mai bine aduci pe cineva competent și cu darul de a explica, decât tot felul de genii ratate care bat câmpii într-un discurs prolix care te prostește mai mult decât te informează.

Ca o concluzie, îmi amintesc din nou invitații de la emisiunea dedicată inaugurării acceleratorului Hadron collider de la CERN pe Realitatea TV — un preot, un politician, un astrolog și un fizician (în alt studio). Cine a vorbit mai mult despre hadroni? Popa și politicianul. Când a vrut să zică și fizicianul ceva, au băgat publicitate. Ce a înțeles românul? Să dea bani la biserică pentru că vine sfârșitul lumii și nu se știe dacă prinde loc în Rai, și că trebuie să meargă la vot ca să voteze cu politicienii responsabili care nu ar investi în cercetare.

Mie îmi place seria de reclame la Romtelecom cu “infractorul” ratat. Nici nu ştiu care îmi place mai mult, de exemplu cea cu bătrânul cu fiul bodyguard e foarte reuşită şi populară, dar şi aceea cu bătrânica care îi zice: “săracul de tine, te simţi singur de intri în casele oamenilor aşa”. Totuşi, dacă ar fi să aleg, aş alege-o pe cea cu foxy85: (mă amuză cum ajunge să fugă de ea)

O altă reclamă scurtă şi amuzantă e cea la Cosmote, cu actorii care repetă Scrisoarea a III-a: “Tu eşti Mircea? … Nu” Sec. )

Vouă ce reclame vă plac?

Nu aș recomanda seria de emisiuni dacă nu s-ar putea vedea și de pe internet, pe saitul Analog Tv. Momentan sunt disponibile 23 de emisiuni înregistrate. Vă recomand emisiunea cu Denta, în care vine Pepe în concert, adus de birtașul suprem din Denta (care a cumpărat toate birturile ca să aibe monopol pe alcool)

Intr-o tara in care valoarea este pusa la colt de smecherie si tupeu, smecherii si semidoctii s-au abonat la toate emisiunile, asta pentru ca un specialist se pricepe la un singur lucru, dar un prost semidoct se pricepe la orice. Important nu e ce zice, ci cum o zice, si mai ales daca “i-o zice” cuiva.”Ba, ai vazut-o cum i-a zis-o?!” exclama romanul nostru consumator de tv ieftin. Asta conteaza, sa i-o zica, cine vorbeste mai tare si peste celalalt, acela are dreptate; defapt talkshowurile si emisiunile romanesti nu cauta concluzii si solutii, ci rating, pentru ca inainte de a fi profesionisti trebuie sa luam bani, cat mai multi bani, sa moara dujmanii concurenta.

Mediocrul se simte complexat de omul cult sau profesionist, care vorbeste intr-un limbaj specific si exact. Specialistul este opusul astrologului, care foloseste 4 sinonime pentru a spune acelasi lucru (vag), dar din care fiecare intelege ce vrea. Cu toate astea, cand se discuta o problema la televizor, nu se aduc 3 specialisti in domeniul respectiv, ci 3 guralivi si o vedeta, fiecare de alta meserie sau total in afara subiectului. Fiecare isi da cu parerea, iar omul de acasa e multumit ca se simte astfel mai destept decat astrologul, popa si politicianul care vorbesc despre acceleratorul de particule LHC. In schimb, fizicianului i se taie piuitul, pentru ca pe nimeni nu intereseaza povestile alea stiintifice. In fond si la urma urmei toti “stim” ca e o conspiratie si nimic nu e adevarat! Nostradamus stia el mai bine. There is no spoon, anyway!

Dar acum voi scrie despre oameni care au reusit. Trupa Buzz, formata din Claudiu, Mihai si Amir, a castigat competitia, 60 de mii de euro de la Prima TV si un contract pe un an cu marea casa de discuri Universal. Felicitari lor, pentru ca au meritat, in special Claudiu si Mihai, care participa a doua oara, dar de data asta ca formatie. Fetele de la Pepper Girls – Jo, Laura si Raluca, au fost aproape, dar cineva a trebuit sa ocupe locul doi. Sincer, am tinut cu fetele, dar o parte din minte tinea si cu Buzz, pentru ca ambele trupe meritau premiul. Pe Jo o mai auzisem la MS1 si 2 in backing vocals, dar Raluca m-a impresionat cel mai mult prin voce, ea castigand defapt si premiul 2 la Mamaia. Trebuie sa fie foarte greu pentru ea ca sa gestioneze un al doilea loc 2, dupa peste 3 luni de munca intense in “cantonamentul” de la Megastar.

Oricine castiga eram multumit, dar “ghinionul” Ralucai  imi demonstreaza ca in viata nu e deajuns ca sa fi bun, sa ai valoare, sa muncesti enorm, si sa iti doresti ceva cu toata fiinta. Trebuie sa ai si un pic de noroc, iar norocul nu poate fi cuantificat, ca sa stim cat ne lipseste. Dar un lucru e cert – cat timp ai ceva de aratat, trebuie sa nu renunti si sa ti capul sus, pentru ca acum 2 ani Claudiu pleca de la Megastar, prematur, pe la mijlocul competitiei, iar azi a reusit ceea ce poate nici el nu credea cand s-a inscris din nou in concurs. Fetele de la Pepper Girls mi-au placut pentru ca de fiecare data creau un moment aparte, adesea exploziv si viu, ceea ce nu toate trupele din concurs reuseau. Mi-a placut ca au reusit sa exprime ca ele cred in ceea ce fac pe scena, prin atitudine.

Mi-au placut mai multe trupe, cu toate ca nu am scris saptamanal cum faceam anul trecut, dar interesul meu pentru  emisiune a ramas acelasi. O salut si o incurajez in continuare pe Bridge (sunt fan cu autograf, nu uita ) si astept concert Alien Kitten la Timisoara cat mai curand

In loc de incheiere sau recenzie banala, am sa pun cateva melodii de ale lor, pentru ambele trupe (va rog sa le ascultati)

BUZZ – Dincolo de nori (finala)

Pepper Girls – Banii vorbesc (finala)

Pepper Girls – I Don’t Want to Miss A Thing

BUZZ – A Kiss From A Rose

Pe mine m-a impresionat efortul chinezilor de a realiza o ceremonie cât mai originală și spectaculoasă. China într-adevăr are o istorie milenară cu care se poate lăuda, dar rămâne să confirme în epoca modernă, și să se adapteze standardelor de civilizație “impuse” de Vest. Comunismul a murit în Europa, dar moștenirea lui Lenin prosperă în China, una din țările în care comunismul nu ar avea ce căuta. Dar lăsând astea la o parte, mie mi-a plăcut ce au făcut, și voi urmări cât voi putea J.O. Mă bucur că am început cu dreptul și am luat deja o medalie de aur la judo, mulțumită Alinei Dumitru.

Chinezii ne-au arătat că nu degeaba sunt producătorul nr. 1 mondial de electronice, afișând acele monitoare LCD gigantice, dar cel mai mult m-a impresionat aprinderea torței olimpice de către acel “sportiv zburător” care a făcut turul stadionului suspendat. Frumos, original, palpitant!

Emisiunea sa nu are nici o legătură cu revista presei, care este doar un pretext pentru pamflet. Faptul că înjură pe unii şi că e atat de dur este singurul motiv pentru care lumea se uită la emisiune, inclusiv cei care nu îl plac.