Azi este facil să ai blog şi într-un fel e la modă, sau cel puţin mai cool decât o pagina pe hi5 sau myspace. Numai că ocupaţia asta necesită timp, iar dacă nu ai timp să navighezi pe măcar 20 de bloguri pe zi, să citeşti feed-uri cu ştiri şi să fi la curent cu ce e hot pe net în fiecare zi, nu prea eşti blogher.

De mai multe ori am avut polemici cu draga de Lilişor (ea e foarte interesantă când e înţepată) pe tema blogurilor şi de fiecare dată ziceam că trebuie să şi iasă ceva din blogurile astea, pentru că altfel sunt o pierdere de timp. Ori te ocupi full time de asta şi cu timpul ajungi să creezi un blog vizitat cu o comunitate care îţi poate aduce şi un venit pe lângă satisfacţia de a întreţine un blog, ori îţi găseşti un job şi scrii pe blog doar ca să te afli în treabă sau ca să ştie prietenii tăi că mai trăieşti (cazul meu). Bă, încă mai trăiesc – hellooo!… În ziua de azi oamenii comunică foarte ciudat, prin bloguri şi egreetings, în locul metodelor tradiţionale fundamentate în triburi şi ginte, dar ăsta e alt subiect.

Mai sunt şi cei care au foarte mult timp liber, persoane pe care uneori le invidiez, şi care au nişte bloguri atipice, interesant de citit pentru că sunt foarte imprevizibile. Numai că nu ştiu din ce trăiesc blogherii boemi.

Ieri mi-am amintit că am un blog, dar n-am vrut să scriu de Valentin special ca să par prea ocupat cu romantismul şi cadourile roz ca să mai scriu pe blog 🙂 dar azi reiau seria posturilor imprevizibile. Probabil cunoscuţii mei se întreabă de ce nu mai scriu. Scriu, dar nu pe blog. Mi-am dat seama că de vreme ce n-am scris pe blog înseamnă că am fost atât de ocupat încât nici seara nu am mai găsit vreme să mă descarc wordpressului. A fi ocupat e de bine, a avea un job e deasemenea bine, mai ales după ce ai terminat treaba, e vineri şi ai timp ca să recuperezi cu blogul.

De multe ori m-am gândit în ultima vreme dacă nu ar fi mai fain pentru mine ca blogul să însemne un job, adică să nu mai trebuiască să merg la birou de dimineaţă şi să stau acasă, câştigând din blog. Cred că da, partea cu sculatul dimineaţa spre prânz convine tuturor, numai că stând acasă nu cunosc oameni decât online şi prea mult timp aş sta pe Internet… Oricum deja sunt oripilat de onlainizarea asta care ne caracterizează modul de a trăi. Ca să lucrezi acasă trebuie să fi foarte disciplinat şi ştiu din experienţă că nu este uşor, pentru că nu te controlează nimeni şi tentaţia ca să tragi chiulul e foarte mare.

Aştept păreri. Job sau blog? Ce ciudat suna blog-job …. 🙂