Azi e 1 Martie, ziua martisorului. Mie imi place obiceiul acesta, unic in lume, dar nu-mi place ca martisorul este de cele mai multe ori o atentie protocolara si adesea nesincera. Ca barbat, trebuie sa dai colegelor si femeilor cu care te intalnesti in perioada 1-8 martie, martisoare sau flori, de regula ambele, pentru ca daca iti sunt colege, nu scapi 🙂

Sunt femei carora le dau de placere martisor, dar altora le dau doar asa pentru ca “nu se face” sa nu dai. Macar ziua de Valentin e ceva mai sincera decat 1 si 8 martie. Nu stiu de ce imi bat capul, probabil asa e felul meu, dar eu tot timpul iau martisoare diferite, daca dau la 10 femei, atunci am 10 martisoare diferite. Chestia asta inseamna sa ma plimb mult mai mult prin multimea care cumpara martisoare, prilej cu care vad totusi multe chestii simpatice, curiozitate pastrata de dragul vremurilor mai vechi.

Subsemnatul, producator de martisoare

Nu stiu daca am scris pe undeva, dar cand eram student, faceam martisoare si le vindeam in piata Operei cu niste prieteni. Nu castigam cine stie ce, dar era placut sentimentul acela de a vinde ceva facut de tine. Imi amintesc ca munceam mult la martisoare, toate facute manual si bibilite ca de un chinez batran. Aveam autorizatie si plateam impozit pe ce castigam (bani de o lada de bere). Specialitatea mea erau ursuletii, care erau chiar draguti si aveau succes la 5000 de lei (50 de bani de azi). Viata de vanzator de martisoare nu e usoara deloc. Trebuie sa te scoli la 6 dimineata ca la 7 sa fi in piata sa iti ocupi locul. Bineinteles ca nici cei din schimbul de noapte nu cumpara la ora 7 martisoare, si pana la ora 10 trebuie sa induri un frig cumplit, ca eschimosii rataciti. Dar era fain, pentru ca sorbeam ceai sau cafea din termos si glumeam cu ceilalti colegi de suferinta. Pentru vanzatorul de martisoare, D-zeu este Soarele. Daca ploua sau e urat, adio vanzari, ramai cu marfa in punga. Eu am prins vreme buna, in afara gerului matinal 🙂 Dupa ora 10 incepe sa vina lumea, si cam 90% numai se uita. Dar cu prilejul asta vezi o multime de lume si e posibil sa iti vezi cam toti prietenii si colegii daca stai 4 zile in piata. Multi erau amuzati de postura mea, dar de regula cumparau si ei macar un ursulet, vorba aia, prieten prieten, dar ursul e pe bani!

Revenind la ce ziceam la inceput, cel mai mult imi placeau cei care cumparau pentru cineva drag, sau pentru iubita lor. Chestia asta se vede imediat, altfel se uita omul, altfel alege si daca ii place, nu se uita la pret. In schimb, cei care iau din obligatie, cumpara 10-15 odata, si te lasa pe tine sa le alegi marfa.

Anul asta am vazut ca e un trend cu buburuze, iar la cineva am vazut origami, foarte ingenioase si reusite.

Urez tuturor sa primeasca martisoare oferite cu drag sau sa le ofere sincer si nu din obligatie (acolo unde se poate) 😀
mai jos este un ursulet de al meu din 2003 🙂