Românul este, pe langa poet şi leneş, foarte inventiv. Noi suntem poporul care am dat cele mai multe întrebuinţări sârmei, nelipsită la reparaţiile venerabilei Dacii. În general românul improvizează, de la grădini urbane la perpetuum mobile, iar astfel improvizaţiile şi compromisurile tehnice sunt nelipsite din viaţa noastră. De exemplu, cand eram la sat in vacanta si nu aveam sanie, ma dadeam cu sacul (de plastic), un fel de bungee jumping cu frecare. Cum ma voi opri mă întrebam de regulă prea târziu, de regulă în timp ce strigam “aaaaaaa”, rugându-mă de copaci să se dea la o parte. Defapt cine nu a condus o bicicletă fără frâne, singura modalitate de oprire fiind metoda Flinstone?
Contur infinit
Sirg's personal blog since 2006
Hehe, n-o sa uit cat traiesc prima mea experienta cu o semicursiera! Veneam la vale, calare pe o semicursiera si era prima oara cand mergeam cu o asemenea bicicleta. N-am stiu ca are frane pe ghidon, si la un moment dat pe acelasi sens a aparut de nicaieri o masina. Imi era prea frica pentru a intra in depasire, asa ca am incercat metoda clasica de pedala inapoi. Da’ de unde! Mai rau m-am speriat. Astfel incat a trebuit sa aplic metoda Flinstone, ca de nu…
Eu imi amintesc cum ma dadeam la tara, in Maramures, cu sacul prin livada, era ca la pinball – din pom in pom 🙂
Eu am condus mult timp o montana fara frane. Prin liceu se intampla asta. De fapta ea avea frane dar nu prindeau bine, trebuia reglate si nu ma descurcam. Asa ca trebuia sa pun frana cu 20 de metri inainte de locul unde vroiam sa ma opresc. De regula calcam pietoni in felul asta. Imi amintesc o data am dat peste niste pustoaice care nu sarisera destul de revede din fata calului meu naravas, si cu toate ca le-am clkaxonat si am pus frana nu le-am putut evita. Una din ele era pe role si la impulsul meu din spate s-a dus saraca cu rotile in sus. A fost urat. Dar si funny :))