Continuarea jurnalului de la revoluție început în posturile anterioare:
18 decembrie 1989, luni.
Cu frică mergem la serviciu. Peste tot armată. În fața bisericii lui Tokes de la Maria erau doar două autobuze și peste tot pe străzi, blindate. Pînă în Iosefin nu mai era nici o vitrină întreagă, totul era devastat, iar librăriile — scrum.
La fabrică, ședință în “sala mare”. Ni se citește un comunicat în care se spune că bande de huligani și șovini, dușmani ai poporului s-au dedat la acte de vandalism și că a fost nevoie să se intervină. [..] Lumea tăcea îngrozită, dar deja știau adevărul. Este declarată stare de necesitate, de război — dacă vor fi găsiți oameni în grupuri mai mari de trei persoane, se va trage fără somație.
Cu greu ajungem acasă. În oraș mulțimea nu se lasă. Din nou străzile sunt pline. Se strigă “criminalilor”, “jos tiranul” și așa mai departe. Seara văd cum lumea sfidează totul și în special tinerii se îndreaptă spre Calea Girocului fără nici o frică. Nu-i înțelegeam. Eram sigur că se duc la moarte. Încă nu mă cuprinsese acea stare de lipsă totală a fricii. Pe Calea Girocului a urmat un adevărat măcel. S-a tras în plin. Pînă la ultima suflare, răpuși de gloanțe scandau “jos Ceaușescu”. Puținii oameni care s-au desprins și au fugit au fost aproape vînați ca iepurii la vînătoare. Auzeam țipete și împușcături. Unii oameni au fost împușcați în casă prin fereastră. S-a spus că cei care au tras erau dotați cu arme sofisticate și bine instruiți pentru că mulți oameni au fost împușcați în cap pe timp de noapte. Praful de pușcă cu un miros înțepător și greu de inspirat a ajuns pînă pe balcon, iar din cînd în cînd bezna nopții era întreruptă de trasoare care cădeau pe solar, în grădină. Câteva gloanțe ricoșează foarte aproape și stăm în beznă mai mult pe burtă ca să nu fim nimeriți. Focurile de arme automate s-au auzit în tot orașul.
va urma
Citește și:
“Unii oameni au fost împușcați în casă prin fereastră. S-a spus că cei care au tras erau dotați cu arme sofisticate și bine instruiți pentru că mulți oameni au fost împușcați în cap pe timp de noapte”
Nu vad utilitatea unei astfel de actiuni … si mi se pare incredibil sa fi fost adevarat.
Erau lunetisti? … din ce trupe?
Scopul era de a produce panică şi de a răspândi teroare, de unde li s-a şi zis imediat “terorişti”. Au fost mai multe cazuri documentate de oameni împuşcaţi în casă, de regulă în cap. Eu ştiu de cineva de pe Calea Girocului împuşcat în casă, dar sunt şi alte cazuri. “Teroriştii” trăgeau de pe acoperişuri şi blocuri. Astăzi mulţi analişti spun că erau agenţi sovietici — ei au tras şi în militari, nu numai în civili, pentru a creea confuzie şi panică. În Timişoara, majoritatea victimelor se datorează armatei (au fost soldaţi în termen care au tras la ordin) şi miliţiei/securităţii. După 22 nimeni nu ştie cine a mai tras..
Din pacate, e adevarat…au murit oameni in casa impuscati de lunetisti prin fereastra…cel putin la Timisoara…cunosc cel putin un caz concret…