Era o vreme, demult, când pentru mine animalele erau un fel de dat de la natură pentru a face omului viața mai ușoară — animalele domestice — și un fel de ciudățenii care sfidează supremația omului “atotputernic” — marii prădători, puși la respect de pușca vânătorilor curajoși. Totuși, de mic am fost fascinat de tot ce e viu, pentru simplul motiv că lucrurile vii sunt fragile și efemere. Apoi, mai e ceva fascinant: faptul că fiecare lucru viu este unic și irepetabil, deoarece combinațiile mamei natură sunt nenumărate, iar noi prea preocupați cu alte lucruri ca să ne gândim la asta.
Foarte multă lume spune că animalele sunt inferioare nouă pentru că nu au sentimente, deși nu e clar ce sunt sentimentele și din cauza asta ar trebui să fie dificil ca să folosești ca criteriu un concept ambigu. Totuși, animalele ne surprind adesea prin tot felul de gesturi și reacții pe care le atribuim numai nouă, cum ar fi iubire, compasiune, curaj, altruism sau suferință. (poza de mai sus n-are nevoie de comentarii, este o maimuță care salvează un câine în China)
Una din maximele care îmi plac este “homo homini lupus” (omul e lup pentru om), vorba scriitorului roman Plautus. Pentru contrast aș putea pune și un video cu personalul medical de la maternitatea care a luat foc în București, oameni care stăteau pe coridor așteptând parcă indiferenți, în timp ce la câțiva metri de ei, niște bebeluși ardeau de vii. Pe mine scena respectivă m-a marcat într-un fel, pentru că n-am crezut că noi ca societate am putea coborî atât de jos, dar ăsta este un alt subiect.
Recent, am stat și am reflectat un pic la vorba aceea, “ca în junglă”, ce vrea să amintească de un mediu brutal și nemilos, unde cel mai puternic câștigă. De multe ori se spune că viața e ca o junglă, dar dacă mă gândesc bine, animalele au regulile lor nescrise, clare și simple. Animalele nu sunt capabile de răutate, ele fie se apără, fie vânează pentru a supraviețui. Oamenii în schimb au o mulțime de reguli, inclusiv legi și religii, pe care nu le respectă și mai au o serie de defecte pe care animalele nu le au: lăcomia, lașitatea și minciuna. De asta nu cred că suntem mai presus decât animalele, pentru că n-am reușit ca specie să devenim ființe superioare, eventual doar prin indivizi al căror exemplu fie l-am uitat, fie îl urmăm prea rar. Iar din când în când putem învăța de la colegii noștri de planetă, animalele.
Si animalele sunt capabile de rautate, nu le lua apararea chiar asa 🙂
Alt motiv pentru care matzul meu si-ar chinui prada inainte sa o manance nu vad.
eu nu cred ca isi chinuie prada din rautate. Pisica are un instinct de vanatoare si cam acelasi “tratament” il aplica decand e pui jucariilor. Jucatul este doar un antrenament pt vanat si aparare.
Conceptia mea e ca pe oameni nu ii deosebeste mare lucru de animalele dezvoltate, inteligenta nu ne face mai buni sau divini, prin inteligenta ne-am dezvoltat foarte mult tehnologic si putin cultural/spiritual, cu pretul a mii de ani de istorie sangeroasa.
Desigur puteti sa ma contraziceti, de fapt eu de abea astept 🙂
Daca nu suntem atat de diferiti de animale, inseamna ca si ele sunt capabile de rautate. Chiar daca poate nu o fac in mod constient ;).
Doar nu vrei sa sustii ca ne asemanam doar la partile bune?
Oricum, nu asta era ideea. Sunt de acord ca uneori ne purtam de parca am am avea gelatina in loc de creier… din ce in ce mai des in ultima vreme…
legat de animale dar putin offtopic.
am un acvariu, vedetele fiind pestii scalar. cand vine ora mesei le dau granule care cad pe fundul acvariului si pestii se intrec in a le gasi. unul din cei 5 scalari e foarte agresiv cand vine vorba de mancare, ii ataca pe restul scalarilor (nu se atinge de pesti din alte specii, chiar daca sunt mai mari sau mai mici si ii iau granula de sub nas), le ia granulele, le duce in locul in care el mananca. daca el are 4 granule si vede 2 pesti impartind o granula, da charge in ei, le ia granula si tot asa. comportament dominant? rautate gratuita? nu stiu, dar e super rau si amuzant in acelasi timp.
cine a zis ca animalele nu au sentimente? cand ma uit la animal planet la documentarele cu cimpanzei, vad ca se poarta ca noi. cum se joaca, se imbratiseaza, folosesc degetele si tin in mana lucruri, cum tin la piept puiul, extraordinar.
Eu n-am vrut sa spun ca legile naturii sau legea junglei, etc, sunt corecte, ci doar ca animalele (si nu numai) se comporta instinctiv sau nu dupa aceste reguli nescrise. De fapt a determina ce este corect este o problema de filozofie si etica. Noi oamenii, prin filozofie si religie am “stabilit” ceea ce e bine si rau, ce e corect si ce nu, de regula prin contrast cu animalele.
Pestele acela are un comportament dominant pt ca probabil e mai sanatos si puternic decat ceilalti. Daca o iei dpdv al evolutiei, comportamentul sau va duce la generatii de pesti vigurosi si probabil mai bataiosi 🙂