Idei pentru mărțișor 2012

Cred că anul trecut pe vremea asta era mai cald, sau cel puțin eram mai bine dispus. Nu mă refer în general ci legat de tradiția noastră numită mărțișor. De la o vreme mi se pare o sărbătoare kitsch, o zi pretext pentru ca să se vândă toate prostiile care n-au nici o legătură cu mărțișoarele de altă dată. Îmi place originalitatea, dar totuși mărțișorul e o chestie de purtat ca broșă, nu suport de pahare sau tablou.

Dacă și anul trecut aveam iluzia că le-am văzut pe toate, azi am văzut mărțișoare la super ofertă în Auchan, cred că erau la kil. Dar, altfel, la micul întreprinzător totul e unicat, fabricat manual, ecologic, bio, 100% original, din argint, aurit, din cobalt, sticlă de murano, ceramică, porțelan, rocă selenară și dinte de dinozaur, și acela de lapte. Chiar și mărțișoarele Hannah Montana sunt originale, semnate chiar de Miley Cyrus, cu pix original, de mărțișor care scrie alb-roșu.

Marțișor pe băț :P

Marțișor pe băț 😛

Din păcate (?), au trecut cam 10 ani decând nu mai mă ocup cu mărțișoare, pentru că acum am o idee și poate mă citește un mic întreprinzător pentru anul viitor — mărțișoare comestibile. De ce să ne chinuim atâta cu alesul mărțișoarelor care oricum ajung la coș, sau într-o cutie de pantofi undeva, când iată, dintr-o dată problema ar putea fi simplu rezolvată fără atâta risipă de energie creativă! Niște bomboane alb-roșii, o ciocolată glazurată de mărțișor, un covrig pictat sau niște chipsuri asortate, azi cu chimicale poți face orice!

Eu la anul aș vrea, de exemplu, să-mi servesc colegele dintr-o cutie cu fondante de mărțișor, cu răvaș după caz, ca să nu se piardă din specificul tradiției!

P.S. Cireașa de pe tort anul acesta au fost “mărțișoarele” din mecanisme de ceas de damă. Până la 17 rubine!

Avioane de hârtie

Când eram copil mă jucam destul de des cu avioane de hârtie. Acum vremurile s-au schimbat și copiii nu prea mai știu cum e un avion de hârtie, pentru că pot pilota unul direct pe calculator. Așa că nu prea mai văd avioane de hârtie…

Săptămâna trecută m-a prins nostalgia vremurilor când concepeam cu prietenul meu de joacă Mircea, tot felul de avioane și chestii ingenioase pe care le testam afară. Pe atunci știam să fac un model destul de complicat de avion, dar care era și foarte bun — zbura minunat și era rezistent. Din păcate, cu timpul am uitat cum îl făceam și în weekend mi-am propus să îl fac din nou.

După ce mi-am amintit, am mers un pic mai departe cu arta îndoitului și după cum puteți vedea în imagini, .. din seria ce pot face două mâini dibace, vă prezint micro-avionul “total” făcut dintr-o bucată de bon de casă de marcat 🙂
(l-am botezat total pentru că asta scrie pe el, “total” și “vă mulțumim”)

Origami planes

Avioane mari și mici

Cu toate că e atât de mic, zboară; nu foarte stabil, dar zboară 🙂

Micro-avion origami 28 x 30 mm

Micro-avion origami 28 x 30 mm

Pe internet puteți găsi o mulțime de site-uri cu moduri de îndoire pentru tot felul de avioane. Am să revin cu instrucțiunile pentru “modelul meu”.

P.S. Avionul roșu nu este făcut special de Sf. Valentin. Așa s-a nimerit să fie, dar mă gândesc că se poate interpreta dacă îl arunc spre inima vreunei domnișoare 😛

Soarele din Orion

Luke Skywalker on Tatooine
Probabil ați citit deja (eu sunt puțin în urmă cu știrile) despre un al doilea “soare” pe care l-am putea vedea în curând pe cer, preț de câteva luni.

Supernovele sunt evenimente astronomice dramatice și spectaculoase prin care o stea “moare” într-o explozie gigantică, a cărei strălucire de moment se poate vedea chiar și din alte galaxii. Omenirea a asistat de puține ori la supernove. Prima supernovă este consemnată de astronomii chinezi în anul 185 era noastră, iar alte “stele oaspete”, cum erau ele numite, au fost documentate independent de diferite civilizații în 1006, 1054 și cel mai recent în 1604 (în galaxia noastră).

Betelgeuse este steaua roșie din stânga sus.

Betelgeuse este steaua roșie din stânga sus.

Supernova din 1006 a fost atât de luminoasă încât timp de luni de zile, noaptea se putea citi la lumina stelei, și totuși explozia stelei a avut loc la mai bine de 7000 de ani lumină de noi. Dacă avem noroc “în curând” vom putea asista la explozia unei supergigante, aflate la doar 600 ani lumină, și anume steaua Betelgeuse din constelația Orion.

Orion a fost una din primele constelații pe care am învățat să le identific pe cer și despre care am citit mult, având de făcut un proiect în facultate pe tema constelației. Nu numai eu am fost fascinat de această frumoasă constelație, ci din cele mai vechi timpuri, civilizații precum babilonienii, egiptenii sau grecii au divinizat-o, considerând-o imaginea unui zeu (Osiris la egipteni).

Despre Orion s-a scris și speculat foarte mult, una dintre cele mai interesante ipoteze fiind corelația între centura Orion și piramidele egiptene. Unii au mers chiar mai departe, corelând stelele din Orion și piramidele cu munții Tharsis de pe Marte. Coincidență sau nu, toate acestea se suprapun într-un mod fascinant 🙂 (chiar vă îndemn să verificați cu Google Earth/Mars/Sky și un program gen Photoshop)

mars-tharsis-orion-hypothesys

Din păcate Orion sau străvechiul Osiris e pe cale să-și piardă umărul ceresc într-o explozie cosmică ce va fi vizibilă din alte galaxii, desigur după câteva milioane de ani! Asta e partea ciudată a cosmosului — dacă Betelgeuse ar exploda, am vedea de fapt ce s-a petrecut acum 600 de ani. Vorba lui Eminescu:

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Soarele nostru e un punct lângă Betelgeuse, care ar înghiți sistemul nostru solar dacă ar lua locul Soarelui. Genul acesta de comparații este foarte greu de făcut fără imagini, așa că vă recomand un post de al meu mai vechi, Călătoria prin spațiu.

betelgeuse-vs-solar-system

Mă uit la “telenovelă”

Colegii au început să facă mișto de mine pentru că mă uit la o “telenovelă”. Adevărul e că de câteva luni mă uit la un serial corean care îmi place foarte mult, la TVR — Legendele Palatului, Prințul Jumong, sau pe scurt “Jumong“.

Eu și publicul de vârsta a treia mă uit la serialul ăsta, care este un fel de telenovelă combinată cu film de acțiune / film istoric. Deja serialul a trecut de jumătate la TVR, dar se poate descărca și de pe torenți cu subtitrare în engleză.

Serialul are la bază o legendă despre cum s-a format nația coreană, un fel de mit al lui Traian și Dochia, acțiunea petrecându-se în secolul I dinaintea erei noastre, în timpul unei perioade plină de conflicte între imperiul chinezesc Han și măruntele state feudale din peninsula coreană. Acțiunea are la bază personaje istorice reale, precum prințul Jumong și familia sa, dar firul poveștii a fost evident romanțat ca să iasă serialul mai lung și mai interesant. Eu am început să mă uit de pe la episodul 8 sau 9 când m-a prins o scenă de cafteală în toată regula, ninja style, iar apoi am fost curios ce se întâmplă mai departe.


[ Scena întreagă aici. ]

În ultima vreme am văzut tot felul de seriale americane și parcă m-am plictisit de aceleași clișee, iar “Jumong” este un serial foarte reușit care vine dintr-o zonă total nouă pentru mine, în care se văd tiparele unei alte culturi, cele asiatice, și mai puțin șabloanele cu care m-am obișnuit. Mie îmi plac teribil costumele de mătase și armurile elaborate din serialul ăsta. Nu știu dacă chiar așa se îmbrăcau oamenii în secolul 1 înaintea erei noastre (când se petrece acțiunea serialului) dar cu siguranță îți iau ochii și adaugă ceva pitoresc fiecărui personaj.

Jumong (dreapta)

Aș mai zice de talentul actorilor, pentru că unii mi se par fenomenali. Asiaticii pun mult accent pe mimică sau expresie și sunt unele personaje care exprimă foarte mult deși paradoxal figura lor rămâne aproape imobilă. Unul din preferații mei este primul ministru, un tip machiavelic dar mereu zen, care uneori lasă să îi tresare o sprânceană sau mustața, și în felul acesta are un aer teribil, autoritar și atotștiutor.

Serialul ăsta îmi amintește cumva de copilărie de vremurile când mă uitam la Țestoasele Ninja, pentru că sunt convins că dacă l-aș fi văzut acum 15-20 de ani aș fi fost teribil de încântat, de fapt nici acum nu sunt prea departe de entuziasm 🙂

Un nou muzeu

Ce ceva vreme Google ne suprinde cu tot felul de proiecte. Deși unele sunt rateuri (lively, buzz, wave, etc), altele sunt idei grozave care prind la public și devin un succes.

Unul din proiectele mele preferate de la Google este Google Earth, o chestie care era de domeniul SF acum 15-20 de ani. Cu timpul Google Earth a evoluat, cuprinzând hărțile detaliate ale Lunii și planetei Marte dar și un planetariu virtual.

National GalleryDe la Google Earth la StreetView n-a fost “decât un pas”, iar odată pusă la punct tehnologia StreetView s-a trecut la Google Art Project, un fel de StreetView prin muzeele lumii.

Proiectul e relativ la început, dar pentru iubitorii de artă, șansa de a te plimba din tastatură, ca într-un joc 3D, prin marile muzee ale lumii, este de neratat.

Fiecare muzeu are pe lângă traseul 3D interactiv, un catalog al lucrărilor cu imagini de o rezoluție incredibilă și detalii despre lucrare și artist. Nu întotdeauna ai timpul necesar pentru a vizita un muzeu, sau adesea trebuie să îți limitezi vizita la câteva lucrări importante, dar cu Google Art Project poți revizita orice mare muzeu oricând dorești.

Îmi amintesc când am fost în Florența, n-am avut timp să vizitez muzeul Uffizi, deși trecusem pe lângă el și îmi părea rău pentru că tare îmi doream să văd capodoperele maeștrilor italieni la ei acasă. Acum, prin Google, pot da într-un fel timpul înapoi 🙂