De la ce vine “sirg”

Pentru cei care m-au botezat cu sîrg:
Așa cum povesteam în alte posturi și în pagina despre, eu nu mi-am ales prima dată un pseudonim, ci mai degrabă un nume de domeniu (blogul l-am început ceva mai târziu). Și pentru că toate combinațiile pe care le vroiam eu pe punct ro erau luate, fiind în criză de idei, mi-am amintit de pseudonimul meu pe care îl foloseam în Heroes, când jucam cu prietenii. Titulatura de “sir” am primit-o pentru că eram șeful “serverului” și pentru că îi băteam 🙂 Mi se pare și normal, titlurile se câștigă prin victorii…

Sirg-highscore

Deci e sirg de la Sir George, nu sîrg 😛

Castane prăjite

Dacă e toamnă, înseamnă că undeva, la cineva, în piaţă, la festivaluri sau în magazin, găsesc castane comestibile (Castanea sativa). Castanele prăjite sunt ceva ce eu mânânc cu mare plăcere, aşa cum scriam acum un an, în “Plăcerile toamnei“. Din păcate anul acesta am luat o mare ţeapă la Festivalul Vinului, cumpărând de la o ţărancă nişte castane mici şi stricate cu 3 lei 100 de grame. Din 200 de grame cred că numai 3 castane au fost bune…
Am observat că foarte multă lume nu ştie să facă sau nu ştie cât de bune sunt castanele prăjite — aud mereu de pireu şi castane fierte — aşa că am să vă prezint într-un scurt ghid ilustrat, din păcate fără miros, cum să prăjeşti nişte castane.
Castanele prăjite sunt şi mai bune dacă ţi le faci tu, pentru că farmecul e să simţi acel miros inconfundabil şi să îţi faci poftă în timp ce îţi frigi degetele, întocându-le pe foc.

Am cumpărat de la Discount Market (Auchan, Iulius Mall Timişoara) 1kg de castane de calitate, cu 8,90 lei / kg. Castanele trebuie prăjite la foc direct, pe o plită cu găuri, ca în imagine. Înainte de a le pune pe plită trebuie crestate cu vârful unui cuţit, pentru ca să nu explodeze pe plită ca un ou la microunde.

Se ţin pe foc cam 4-5 minute (depinde de intensitatea focului) până se înegreşte coaja, după care se întorc pe partea cealaltă (ideal ar fi să fie rotite permanent). După ce s-au prăjit, se învelesc într-un prosop ud şi se ţin acolo câteva minute, altfel vor fi greu de decojit. Dacă s-au prăjit suficient, coaja va fi un pic mai tare, dar miezul trebuie să fie moale, cam de consistenţa unui cartof copt. Se consumă calde, pentru că odată reci devin tari şi se decojesc greu. Merg cu bere sau cu vin, eu am ales berea.

Castane la prăjit Castane prăjite pe plită Castane prăjite curăţate

Poftă buna! 😛

Ce am primit cadou

M-a întrebat cineva ce am primit cadou de ziua mea. Unele lucruri nu sunt neapărat un cadou, dar pentru mine astea au contat:
Valurmi collects Onyxia's bounty

  • tortul surpriză făcut de mama mea
  • un album cu Vermeer, despre care voi scrie în curând

P.S. “Degețica” Valurmi a forjat fantastica sabie Quel Serrar în suflarea dragonului Onyxia.

Ratiunea e dusmanul credintei

Reason is the greatest enemy that faith has (quote)
(trad. “Rațiunea este cel mai mare dușman al credinței”)

Cred că nimic nu poate fi mai adevărat legat de religie. Ori crezi, ori gândești. Uneori nu ajunge doar să gândești, pentru că nu ai destule repere și atunci trebuie să faci un pic de școală ca să afli mai multe răspunsuri. Dar dacă vrei să crezi, cu cât citești mai puțin cu atât mai bine.

Din păcate, religia însemnă vinovăție indusă. Nimeni nu e perfect, deci automat ești vinovat de ceva, iar religia îți spune cum te poți “vindeca” de vina ta. Dar e un cerc vicios, pentru că nu poți scăpa niciodată. E normal să ai îndoieli și să te simți singur sau vulnerabil în viață. De asta religia a inventat “ceva” care să te apere dar care necesită obediență — adică un zeu, de regulă bun și iubitor dar în mod inexplicabil, indiferent la suferințele multora.

Unde am fost

Probabil că cei care îmi citesc blogul şi la care obişnuiesc să comentez, uneori mai des decât scriu aici, s-au întrebat unde am dispărut. Am fost plecat la Poiana Mărului (lângă Muntele Mic) într-o “excursie” supriză şi a fost foarte fain. Muntele este destinaţia mea preferată şi pentru că acolo ai parte de cel mai mult răsfăţ din partea naturii — vegetaţie, culori, fructe, faună şi de ce nu, precipitaţii. În perioada asta este plin de zmeură şi fragi (mai puţini, dar sunt) şi parcă sunt mai bune decât cele de la piaţă pentru că le culegi tu şi sunt umede de la rouă sau ploaia de dimineaţă. Munţii noştri sunt o adevărată încântare — peisaje minunate, ape repezi şi cristaline, păsări de tot felul, locuri pitoreşti.
Iată şi nişte poze:

Vedere de pe barajul de la Poiana Mărului Râul Şucu Un pârâu Poiana Mărului - un apus Feriţi-vă de măgăruş? Ciuperca Pălăria Şarpelui (Amanita Muscaria), frumoasă dar toxică
În sfârşit m-am săturat de zmeură, deşi e greu să găseşti suficientă într-un loc ca să te saturi, şi am mâncat mai mult de 3 fragi 🙂 Am luat o trântă cu bicicleta pe malul Şucului, ca amintire bonus, şi am plecat cu impresia că la munte, timpul curge altfel, iar dacă te duci acolo pentru odihnă şi relaxare, ajungi să uiţi de ziua de mâine, adică de rutina stresantă de la oraş.