Unde am fost

Probabil că cei care îmi citesc blogul şi la care obişnuiesc să comentez, uneori mai des decât scriu aici, s-au întrebat unde am dispărut. Am fost plecat la Poiana Mărului (lângă Muntele Mic) într-o “excursie” supriză şi a fost foarte fain. Muntele este destinaţia mea preferată şi pentru că acolo ai parte de cel mai mult răsfăţ din partea naturii — vegetaţie, culori, fructe, faună şi de ce nu, precipitaţii. În perioada asta este plin de zmeură şi fragi (mai puţini, dar sunt) şi parcă sunt mai bune decât cele de la piaţă pentru că le culegi tu şi sunt umede de la rouă sau ploaia de dimineaţă. Munţii noştri sunt o adevărată încântare — peisaje minunate, ape repezi şi cristaline, păsări de tot felul, locuri pitoreşti.
Iată şi nişte poze:

Vedere de pe barajul de la Poiana Mărului Râul Şucu Un pârâu Poiana Mărului - un apus Feriţi-vă de măgăruş? Ciuperca Pălăria Şarpelui (Amanita Muscaria), frumoasă dar toxică
În sfârşit m-am săturat de zmeură, deşi e greu să găseşti suficientă într-un loc ca să te saturi, şi am mâncat mai mult de 3 fragi 🙂 Am luat o trântă cu bicicleta pe malul Şucului, ca amintire bonus, şi am plecat cu impresia că la munte, timpul curge altfel, iar dacă te duci acolo pentru odihnă şi relaxare, ajungi să uiţi de ziua de mâine, adică de rutina stresantă de la oraş.

Granada in imagini pe muzica

Uneori am momente de crunta plictiseala urmate de actiuni diverse desfasurate cu mult entuziasm si.. pasiune. Si pentru ca ma tot ruga mama sa-i arat cum se face un filmulet in Windows Movie Maker, am ales ca subiect pozele ei din concediu. De la un simplu tutorial, am ajuns mai departe decat mi-am propus initial si a iesit un filmulet frumos, pe care nu pot sa nu-l pun pe blog 🙂

N-am fost inca in concediu in Spania, desi tare mi-ar placea. E o diferenta subtila intre pozele acestea si cele facute de mine in Italia – mai multa vitalitate,  de parca pamantul are o inima mare care bate, iar ritmul ei iti intra in suflet si te antreneaza intr-un ritm de flamenco.

Alhambra, fortareata rosie, este bijuteria Granadei, o fortareata palat mostenita de spanioli de la mauri, atat de frumoasa incat i-a cucerit pana si pe cuceritorii spanioli, inversunati impotriva maurilor musulmani. Alhambra a cazut in mainile spaniolilor in 1492, in acelasi an in care Cristofor Columb punea piciorul in Lumea Noua. Spaniolii au pastrat arhitectura si decoratiunile minunate specifice culturii islamice, adaugand discret motive crestine si europene, asimiland practic arta islamica, dovada ca frumosul nu este oprit de barierele aparente ale religiilor.

Aproximativ 60 de minute

Cu cateva zile in urma am primit un buletin informativ de la voiajuri.ro informandu-ma despre noua linie de tren pe ruta Gara de Nord (Bucuresti) – Balotesti (Otopeni)

Cei care calatoresc în strainatate cu avionul si vor sa ajunga la Aeroportul International „Henri Coanda” (Otopeni) fara a trece prin calvarul de pe DN1 au acum o noua posibilitate: în data de 4 martie 2009 a fost inaugurata ruta pe calea ferata care face legatura între Gara de Nord din Bucuresti si Aeroportul Otopeni.

Cele 18 perechi de trenuri „Henri Coanda Expres” circula de la peronul 13, la interval de o ora, între orele 5.15 si 23.15.

Trenul circula pe ruta Bucuresti – Triaj – Chitila – Mogosoaia – Balotesti, iar distanta

de 21 km este parcursa în 33 – 40 de minute.

Calatorii vor fi transferati de la Balotesti pe o distanta de circa 1 km pâna la terminalele de pe Otopeni cu autobuze speciale.[..]

In total, un transfer de la gara la aeroport dureaza aproximativ 60 de minute.

O ora cu trenul de la gara la aeroport? Wow! Folosind regula de trei simpla, daca trenul parcurge “impresionanta distanta” de 21 km in 40 minute, el se deplaseaza cu 31,5 km pe ora, o viteza ce ne aminteste de filmele western si trenurile jefuite in goana calului, toate astea in “epoca vitezei” si a trenurilor de mare viteza.

O reintalnire cu tulburatorul Caravaggio

Desi a trecut destula vreme decand m-am intors din concediu, trei zile in Roma nu se pot uita prea usor. Si pentru ca in ultima vreme ma gandeam ce banalitati sa comentez pe blog, m-am hotarat ca ar fi mai bine sa scriu despre niste lucruri deosebite, pe care unii ni le dorim sa le vedem dar se intampla mult mai rar decat am vrea.

Roma este capitala crestinismului si pentru ca istoria acestui oras a fost marcata in ultimii 2000 de ani de religie, acest fapt se vede la tot pasul… In fiecare piata e cate o biserica sau doua, un monument sau un obelisc pus de vreun pontifex maximus (papa) si vizitand aceste minunate locuri este imposibil sa nu dai peste opera unor mari maestri ai Renasterii si nu numai.

Piazza del PopoloVenind dinspre Piata Spaniei, pe Via del Babuino, o straduta cam ingusta dar marginita de cladiri istorice tacute, strecurandu-te printre micile masini ale italienilor, ajungi in Piazza del Popolo, sau piata poporului, un loc plin de viata si istorie. Primul lucru care m-a mirat a fost sa vad doua biserici aproape identice, construite una langa alta, Santa Maria dei Miracoli si Santa Maria in Montesanto, construite la sfarsitul secolului al XVII-lea, doua din cele trei biserici din aceasta piata. Continue reading

Diferente intre noi si ei, la suprafata

Mă refer la ei, oamenii pe care i-am văzut în concediu, străinii, italieni, austrieci, nemți, francezi, sloveni, o mulțime, mai ales că în plin sezon turistic, Roma și celelalte orașe minunate erau pline de turiști.

În primul rând, am observat femeile și fetele… 😀 spre deosebire de românce se îmbracă mult mai simplu, mai casual, dar cochet totuși, asortat și la modă, dar fără a părea dezbrăcate, ca majoritatea de la noi. Nu am văzut culori țipătoare, ca la noi unde abundă verdele crud, galbenul strident, rozul de prost gust sau sclipiciul. În schimb am văzut multe culori pastelate și rochii cu modele diverse, iar la bărbați aceleași culori armonioase la o ținută casual. Deși la Veneția, de exemplu, este cu mult mai cald decât în România, cam toate femeile se îmbracă în rochii sau rochițe din acelea cu talia sus, lungi până la genunchi din material ușor. Nu am văzut pe nici una în mini sau în pantaloni scurți mulați, defapt cred că evită hainele mulate pe corp, pentru că e foarte cald. Decolteuri iar nu prea am văzut, nici măcar pe insula Capri, un loc foarte exotic și frumos. Cu toate astea am văzut femei frumoase mai ales în zona de nord a Italiei, dar toți oamenii sunt în general frumoși când zâmbesc. Continue reading