De ce sunt 12 luni, 24 de ore, 60 de minute

V-ați întrebat de ce ora are 60 de minute și nu 100, sau de ce un cerc este împărțit în 360 de grade și nu în 100, 200 sau 1000, de ce un an are 12 luni în loc de 10, de vreme ce peste tot folosim un sistem bazat pe puterile lui 10? Mereu m-am întrebat cine a stabilit împărțeala asta aparent ciudată și cum era demult, cu o mie sau două mii de ani în urmă; ce sistem foloseau oamenii atunci?

Răspunsul e că acest sistem există aproape “din totdeauna”, și anume din timpul civilizației babiloniene (mijlocul mileniului al doilea î.e.n.), care au preluat multe cunoștințe matematice și astronomice de la străvechii sumerieni, pe care le-au perfecționat destul de mult la rândul lor.

Cu patru mii de ani în urmă, babilonienii aveau cunoștințe matematice foarte sofisticate, despre care poate am să mai scriu, dar particularitatea lor era că nu foloseau numere în baza zece ca noi, ci matematica lor era în baza 60. (Baza zece este sistemul zecimal, baza 2 este sistemul binar, baza 16 este sistemul hexazecimal, etc). Se pare că originea acestui sistem aparent bizar și complicat provine tot de la sumerieni care la începutul civilizației lor au folosit o combinație de baza 10 și baza 6, trecând apoi la baza 60. Ca o paranteză, sumerienii dezvoltă un sistem metric prin 4000 î.e.n., inventează roata, alfabetul, scrisul, dezvoltă geometria, aritmetica, algebra, descoperă bronzul și multe altele.

Avantajul bazei 60 constă în faptul că numărul 60 se poate împărți ușor la 2, 3, 4, 5, etc, și astfel, în baza 60 se pot scrie și calcula foarte ușor fracțiile simple și uzuale: 1/2, 1/3, 1/5 ș.a.m.d. În antichitate toate științele se dezvoltau numai pentru scopuri imediate, așa că aceste fracții erau utile și necesare la calcule de zi cu zi, de la piață, în construcții, irigații, armată, etc.

Revenind la minute și grade, trebuie amintit că babilonienii erau foarte buni astronomi, înregistrând cu mare atenție mișcarea astrelor și documentând totul pe tăblițe de lut. Ei identifică planetele vizibile cu ochiul liber (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn) și sunt primii care definesc cele 12 constelații zodiacale cunoscute și azi în aceeași formă. Babilonienii, pornind probabil de la observațiile astronomice, împart ziua în 12 “ore duble” păstrând un sistem direct luat din astronomie și geometrie, de a corela totul cu cercul de 360 de grade. Tot ei stabilesc un calendar de tip lunar cu 12 luni a câte 30 de zile, rezultând un an de 360 de zile. Desigur, babilonienii știau că un an real are 365 de zile și aveau un sistem complicat prin care compensau, introducând luni fictive. “Abea” prin jurul anului 500 î.e.n. babilonienii trec la un calendar lunar sistematizat, similar cu cel pe care îl folosim noi astăzi.

  • 1 zi avea 12 “ore duble” a câte 30 ges, fiecare oră reprezentând timpul în care pământul se rotește 30 de grade în jurul axei sau Luna 1 grad în jurul axei, adică 7200 secunde sau 2×3600 (două ore de azi).
  • 1 oră dublă însemna 30 ges a câte 12 “mâini”, fiecare ges fiind timpul în care Pământul se rotește 1 grad în jurul axei sau 240 de secunde (4 minute).
  • 1 ges însemna 12 mâini a câte 30 “boabe”, o mână fiind timpul în care Luna se rotea în jurul axei 1/3600 de grade, sau 1″ (o secundă de arc) aproximativ 2 secunde (de timp).

Un alt lucru interesant, la care nu m-am gândit și care e o ipoteză de a mea, e originea zilei a șaptea, zi “rea”, în care la babilonieni erau interzise o serie de activități, probabil originea zilei de sabat și a zilei de odihnă. Ipoteza mea se bazează pe faptul că numărul 7 era un număr negru pentru babilonieni, deoarece fracția 1/7 nu se putea scrie în baza 60 decât prin aproximări complicate.

Influența babilonienilor și a sumerienilor din multe puncte de vedere a fost imensă, dacă ne gândim că după mai bine de 4000 de ani folosim aproape același sistem ca și al lor (diferența fiind în cazul orelor că am dublat numărul orelor dintr-o zi), iar la geometrie trebuie să ne batem capul cu cele 360 de grade sumeriene 🙂

O ghicitoare medievală

Ormesby Psalter - Marcolf riddle late 13th century

O ghicitoare dintr-un manuscris din secolul al XIII-lea

În ultima vreme am parcurs multe materiale legate de perioada evului mediu în Europa, fiind interesat de artă şi miniaturi în special. Deşi arta medievală este cam simplistă, adesea naivă, este totuşi foarte sugestivă şi plină de diverse simboluri, aluzii şi alegorii, uneori chiar pamflete. Multe astfel de desene apar pe marginea manuscriselor, ca simple decoraţiuni (marginalia) înfăţişând creaturi alegorice, animale şi personaje ciudate. În manuscrisele franceze din secolul al XIV-lea, apar chiar aluzii sau pamflete pe marginea paginilor la adresa Templierilor, ordin distrus de Filip cel Frumos în 1312 după o lucrătură “ca la carte”.

Ghicitoarea de azi se referă la un personaj pe nume Marcolf, un fel de bufon care se pare că avea răspuns la orice, dar într-un fel destul de haios.
După ce l-a enervat pe regele Solomon, acesta i-a dat următoarea pedeapsă: Trebuie să vi nici călare nici pe jos, nici îmbrăcat nici dezbrăcat, nici încălţat nici desculţ aducând un dar care nu e dar.
Soluţia, în continuare…
Continue reading

Călătoria prin spațiu

După călătoria “prin timp” de data trecută, hai să facem și acest scurt dar captivant exercițiu al imaginației legat de distanțele astronomice. Universul este atât de vast încât mintea noastră, obișnuită cu distanțele de pe Pământ, nu își poate imagina și compara distanțe astronomice. De asta avem nevoie de termeni de comparație.
Filmulețul de mai jos începe cu Luna și ne poartă până la cea mai mare stea cunoscută, YV Canis Major (în constelația Câinele Mare) situată la aproximativ 4900 ani lumină de noi.
Un an lumină (AL) este circa 10 mii de miliarde de kilometri, iar luminii îi trebuie un an pentru a străbate această distanță.
Continue reading

Călătoria prin timp

Dacă vă amintiți, era mai demult o binecunoscută animație — puterile lui 10 — o călătorie imaginară prin micro și macro univers, de la quarci la quasari. Acum vă prezint un alt film despre locul nostru în univers. L-am botezat “călătoria prin timp” pentru că de obicei nu conștientizăm că atunci când privim pe cer noaptea, privim nu numai foarte departe dar și “tare demult”. Cu cât privim mai departe printr-un telescop, privim și cu mii sau sute de mii de ani în trecut pentru că luminii îi trebuie mii de ani ca să ajungă la noi și adesea ne uităm la ceva ce nu mai există, precum în “La Steaua” lui Eminescu.

sursa: popsci.com

Ceasuri astronomice

Decând mi-am luat câteva zile libere cu ocazia Crăciunului, m-am ocupat mai mult de ceasul cu pendul pe care m-am apucat să îl construiesc mai demult. Fiind prima încercare, m-am așteptat la tot felul de probleme, dar ieri, de Crăciun pot zice că moșul mi-a adus niște bătăi tic-toc ale pendulei mele care a mers 4 minute și s-a oprit 🙂 E fantastic când tot ansamblul acela aparent haotic de roți și axe prinde viață și începe să facă acel tic-toc caracteristic pendulelor mecanice. Work in progress!

Pentru că e Crăciun, urez tuturor cititorilor mei sărbători fericite și multe surprize plăcute din partea moșului și a celor dragi. Și ca un bonus, vă las cu niște poze frumoase de ceasuri astronomice, de pe diverse biserici sau primării din Europa. Sper să aveți parte numai de momente frumoase!

cathedrale-de-strasbourg-astronomical-clock clock-cathedral-st-jean-a-besancon cathedrale-saint-jean-lyon-astronomical
Continue reading