Dupa ce a incasat o sulita in piept de la trolii din Zul Aman, Ind.. ăă.. Harrison Jones reapare miraculos intr-o cusca dintr-un vechi templu in Northrend.
Listen, kid. This is no place for you to be playin’ around.
I’m about to make a break for it. Stick with me and I’ll get you outta here.
Bate gongul si mai departe.. ca in filme. De data asta am avut loc in fata. Chiar in fata sarpelui de 5 metri inaltime care era sa ne inghita pe amandoi 🙂
Unora le-a luat doar câteva zile, mie o luna și ceva.
Călătoria de abea începe …
Azi contul meu de World of Warcraft are doi ani. Iata ca am ajuns sa scriu destul de des despre un joc online care a devenit pentru mine un mic hobby si adesea o sursa de distractie dar iata, si de inspiratie. Probabil ca majoritatea nu intelege cum nu m-am plictisit dupa 2 zile, dar nu imi mai bat capul cu asta, pentru ca nici eu nu inteleg multa lume si e mai bine sa te concentrezi pe ce iti place.
Imi amintesc ca acum doi ani ezitam sa ma arunc in lumea Warcraft, cu gandul la noptile pierdute cu jocurile din seria Warcraft in perioada liceului, orele chiulite pentru a-mi impresiona prietenii cu abilitatile mele de strateg si alte grozavii. Dar pana la urma am cedat tentatiei de a incerca ceva nou dar intr-un univers atat de familiar si drag mie. Pe atunci erau circa 6 milioane de jucatori in lume, iar acum sunt peste 10 sau 11 milioane.
Uneori sunt intrebat ce joc, adica ce avatar (personaj) am in WoW. Prima chestie pe care am facut-o acum 2 ani, dupa ce am instalat jocul (imi amintesc ca mi-a luat cateva ore) a fost sa imi fac un personaj. O treaba destul de complicata, pentru ca atunci cand incepi un joc de tip RPG (roleplaying game) personajul pe care il faci este cel mai important lucru. Practic iti asumi un rol si iti alegi un destin in acel univers fantastic. Nu mi-a placut niciodata ideea de a face un personaj exact ca mine, asa ca am vrut ceva foarte diferit si inedit, asa ca am creat-o pe Sephala. Ca o prezentare generala, Sephala ii bate pe James Bond, Lara Croft si Indiana Jones cu o mana la spate. In doi ani de aventuri in care a tocit o tona de sabii si pumnale, am strans o sumedenie de amintiri placute si memorabile si cred ca imi voi aminti cu placere peste ani de perioada asta.
Pentru cine e curios, am facut un slideshow cronologic cu comentarii (eu zic ca merita vazut) 🙂 [link] [^]
* * *
Ce mi-a placut pana acum:
Ce nu-mi place:
World of Warcraft (wow) este o nebunie frumoasa. 11 milioane de oameni din intreaga lume cunosc un taram fantastic dintr-un spatiu virtual, poate mai bine decat propriul cartier, si asta pentru ca sunt prezenti acolo zilnic, iar unii petrec mai mult timp in Azeroth decat in aer liber 🙂
Cred ca daca eram din Bucuresti ma duceam la lansare, nu atat din nerabdarea de avea jocul imediat, ci ca sa particip la eveniment. Imi place ideea de comunitate. Ieri am vazut niste imagini si un scurt reportaj de acolo, cu peste 1000 de oameni de toate varstele stand la coada noaptea in frig pt un joc. M-a amuzat cand cineva a constientizat cu voce tare chestia asta si a exclamat “suntem nebuni”. Mi-a placut un tip care s-a prezentat simplu – paladin :)) dupa care reportera ii intreba pe toti ce level sunt.
E foarte greu sa intelegi fenomenul din afara. Cei care joaca, inteleg, si defiecare data cand 2 jucatori se intalnesc, vorbesc o limba comuna si universala, total straina unui neinitiat. Ce level esti, ce clasa? Apoi alti termeni precum raid, instanta, pvp, noob, wipe, dkp, loot, drop, soulbound, heartstone, BOP, epics, AH, FP, baga in ceata pe oricine. Defapt nu e prea diferit fata de nici un alt joc, numai ca durata lui de viata este enorma, si din cauza asta se creaza niste comunitati active care in cazul unui joc obisnuit nu au cum sa apara.
Nu imi plac cei care nu inteleg nimic din toate astea, dar vin si eticheteaza pe oricine care joaca wow, sau alt mmo (caci sunt o multime), in fel si chip, de regula cu jigniri. Eu cand nu inteleg ceva tac, si daca ma intereseaza, incerc sa aflu care e treaba, dupa care imi dau cu parerea. Iar daca nu inteleg, intreb, nu jignesc.
Eu cred ca fiecare om are in el o personalitate de copil, iar asta se manifesta atunci cand ne bucuram sau cand facem lucruri pentru bucurii imediate, sau o stare de bucurie (de exemplu joaca). Un joc ca wow revitalizeaza copilul din om, si trairea de a fi copil, de a fi liber si fara grija, de a experimenta si a descoperi lucruri noi. De asta unii oameni ajung dependenti de el, pentru ca copilul din ei este total anulat in viata de zi cu zi, datorita stressului si al problemelor.
Ieri m-am bucurat ca am pus mana la timp pe acest expansion, si dupa ce l-am instalat m-am aventurat pret de cateva ore intr-un tinut nou, necunoscut si fascinant, alaturi de prieteni si nu numai. Pentru ca era prima zi, a fost foarte aglomerat si avand un quest in care trebuia sa gasesc un obiect pe fundul unei balti, am ramas tare surprins sa gasesc inca 6 playeri pe fundul acelei balti, cautand acelasi lucru.
“Hello guys, are you having a party down here?”
Nu prea se intampla, dar cu ajutorul tehnologiei de azi, aproape orice e posibil. Daca mai demult scriam ca imi doresc o figurina a personajului meu din World of Warcraft, dorinta mea s-a implinit si iata cadoul de ziua mea (cu o “mica” intarziere)… (imaginile dupa taietura)