Tic-toc beta 2.0

De ceva vreme blogul a trecut pe un plan secundar, timp in care am fost ocupat cu o multime de treburi. De exemplu in week-end am avut un avant muncitoresc de a face ordine si curatenie in casa, dar mai bine va povestesc de pendula. Pentru ca timpul meu liber si dispozitia mea pentru lucruri fine si de migala sunt o combinatie tot mai rara, proiectul meu dureaza o vesnicie, si de asta multi prieteni ma intreaba cum stau cu pendula.

Pe margine este gravat: Ars longa, vita brevis,  occasio praeceps, experimentum periculosum, iudicium difficile.

Pe margine este gravat: Ars longa, vita brevis, occasio praeceps, experimentum periculosum, iudicium difficile.

Pe scurt, am avansat in salturi, cu mai multe perioade de pauza, dar partea buna e ca hobby-ul asta imi place tot mai mult si sunt hotarat sa imi cumpar niste scule adevarate ca sa imi fac viata mai usoara. Pentru versiunea 2, planul era sa renunt complet la plastic (plexiglass) si sa folosesc lemn sau placaj de calitate superioara (nu din plop care se rupe usor). Piesele din lemn arata senzational si se poate lucra cu ele mult mai usor decat cu cele din plastic, care sunt aproape imposibil de corectat sau modificat. (Pentru cei care nu sunt la curent cu proiectul meu, la final am pus un istoric cu linkuri)

Rotile dintate sunt taiate cu laser, dar restul este facut si asamblat manual aproape pe genunchi, de vreme ce la bloc nu prea ai spatiu potrivit pentru asa ceva. Dar cred ca pana la urma si aceste mici impedimente fac provocarea mai interesanta si satisfactia finala mai mare.

Inca nu sunt gata, dar nu mai am mult pana asamblez tot si o pun in functiune. Intre timp am modificat mai multe piese si am gasit solutii noi, uneori din mers, pentru ca asa e cel mai placut cand e vorba de un hobby. Am planuri destul de ambitioase pentru designul cadranului, dar mai intai mecanismul trebuie sa mearga mai bine decat cel din varianta 1.1.

Poze:

O parte din masa de lucru

O parte din masa de lucru

Una din rotitele cu pinion

Una din rotitele cu pinion

Pendula pe jumatate asamblata, vertical

Pendula pe jumatate asamblata, vertical

Varianta 2.0 la care lucrez este al doilea prototip si sper ca dupa ce il definitivez pe asta voi putea face unul fara probleme. 🙂

Pe aceeasi tema:
* Tic-toc beta 1.1
* Prima rotita

Jupiter in conjunctie cu Uranus

conjunctie Jupiter Uranus 2010

Anul acesta planeta Jupiter este la o distanță foarte “mică” de noi, circa 550 de milioane de kilometri. Astfel, Jupiter apare seara, la sud, in constelatia Pestii, ca o stea foarte strălucitoare pe cer, iar cei care au un binoclu sau un telescop îl pot observa în condiții optime care se vor repeta abia peste 49 de ani.

Ieri am scos telescopul de la naftalină și m-am delectat privind cei patru sateliți galileeni ai lui Jupiter, și am fost bucuros că de data asta am putut distinge si un brâu roșiatic al planetei.

Pe lângă asta, mai era un aspect interesant de observat, și anume conjuncția Jupiter-Uranus, planeta Uranus fiind relativ ușor de observat în apropierea lui Jupiter. Chiar și cu telescopul, planetele acestea se văd foarte mici, ca niște stele, așa că să nu vă imaginați că se văd ca la televizor. Dar privitul prin telescop este ca muzica ascultată la un concert, este o experiență, așa că entuziasmul de a vedea o planetă atât de îndepărtată (sute de milioane de kilometri distanță) precum Uranus, a fost mare. Dacă Jupiter se vede ca o perlă mică escortată de 4 steluțe, Uranus e un punct mic și puțin albăstrui. Ca bonus l-am mai văzut și pe Marte cel roșu, dar Venus era de nevăzut, fiind după blocuri rotinduse probabil pe hip-hop.

Un alt aspect interesant al acestei conjuncții este semnificația pe care i-o dau astrologii, și anume semnul unor schimbări pozitive importante (în viața cuiva sau în general). De regulă astrologii “potrivesc” interpretările lor cu diverse evenimente, dar coincidență sau nu, acestă conjuncție care se produce o dată la 14 ani, coincide cu evenimente marcante care au deschis drumuri noi, precum descoperirea Americii în 1492, asenelizarea omului pe Lună (1969), clonarea oii Dolly, șamd. Adevărul e că și în viața mea s-au întâmplat câteva schimbări importante în perioada asta, așa că observația mea astronomică a căpătat un aer mistic 🙂

Pentru cei interesați de interpretări astrologice: de vreme ce Jupiter este o planetă benefică (cea mai) în astrologie, iar Uranus este asociat în primul rând cu schimbarea, este un aspect al schimbărilor majore, în general de bun augur. Conjuncția are loc în semnul Peștilor (asociat cu filozofia, religia, etc), dar eu văd suprapunerea asta un pic altfel, fiindcă simbolul peștilor arată doi pești în direcții opuse, deci dualitate, sau în context, o schimbare care aduce bine pe de o parte, iar pe cealaltă aduce rău — what goes around comes around. Deci dacă nu gestionăm (colegii mei zic “menegiuim”) cum trebuie avantajul primit, se va întoarce împotriva noastră.

31

talent-munca
Azi e o zi ca oricare alta dar e si ziua mea asa ca indiferent daca imi tin ziua sau nu, tot am emotii. Ca si anul trecut imi voi sarbatori ziua prin munca, cu elan muncitoresc intr-un spirit tovarasesc.

Imi place cand e ziua mea pentru ca imi aminteste ca te poti bucura mult si din lucruri marunte.

nuci de septembrie

nuci de septembrie

De regula in septembrie se strica vremea si incep acele ploi care te fac sa iti continui lenes somnul de dimineata. Tot pe timpul asta incep sa cada nucile iar mie imi plac foarte mult nucile cand inca se mai pot decoji. Demult ziua asta pica minunat pentru ca era inainte de inceperea scolii si atunci mai puteam profita din plin de ultima zi de vacanta care conta pentru mine. Eh, vremuri…

Nu vă mai stresați la servici

Vineri a fost ultima mea zi de lucru la ce e de acum inainte fostul meu loc de muncă, unde am lucrat tip de 10 ani neîntrerupt, încă de la începutul studenției. Sigur, în cei 10 ani am avansat ceva și după atâta timp petrecut într-un loc nu pleci ușor, chiar dacă de o vreme îmi doream alt loc de muncă, împins de motive obiective.

Sincer nu am realizat că plec cu adevărat până ce nu am început să îmi strâng toate lucrurile personale, o cană, niște agende, pixuri și creioane. Am realizat că după 10 ani (puteau să fie 20 sau 30), un om nu rămâne cu mare lucru de la servici, decât eventual cu niște pixuri și agende inutile. În mintea mea am făcut comparația cu predarea unei camere de hotel din care în mod similar nu păstrezi mare lucru, eventual un săpun și niște mărunțișuri.

În cele mai multe cazuri, serviciul e un mijloc și nu un scop în sine, adică sunt foarte puțini cei care se dedică unei cariere sau au norocul ca jobul lor să coincidă cu un hobby personal. Și totuși, serviciul este cel mai frecvent sursa numărul 1 de stress, colegii se ceartă între ei, se sapă, se bârfesc și așa mai departe, iar toată încărcătura asta e dusă și descărcată acasă pe familie sau prieteni. Oare de ce, pentru că în final nu rămâi decât cu niște pixuri, iar restul amintirilor se estompează foarte repede.. Sigur, rămâi cu experiență și dacă te-a ajutat salariul, cu o anumită situație financiară, dar eu mă refer la impresia de moment.

A nu se înțelege că prin a nu te mai stresa vreau să zic nu te implica. Dimpotrivă. Poți să te implici și fără nervi, așa cum poți să exprimi eficient fără a urla.

Revenire

Pentru mine, 2010, în prima lui jumătate, a fost un an foarte dificil cu multe probleme pe care nu o să le detaliez aici. Important e că unele au trecut și că lucrurile au început să se așeze pe un făgaș de normalitate la care speram demult. Asta înseamnă și ceva mai mult timp pentru blogul meu și lucruri care îmi plac.

Nu în ultimul rând mi-am găsit un loc de muncă nou, care sper să fie cât mai aproape de ce mi-am dorit. Știți și voi că uneori în viață anumite șanse apar parcă din întâmplare și aproape niciodată nu se mai repetă, așa că trebuie să profiți, să riști măcar un pic.