Blogmeet TM numarul 17

Duminica m-am reintalnit cu blogherii timisoreni in Irish Pub, la baut de bere, aruncat darts si batut cuie. Am vorbit cu Richie et comp. pana a venit Dora sub influenta Inelului (nedistrus in Mt. Doom). Am discutat de tot felul de chestii, de la accesoriile din mitril ale Dorei, orci si halflingi, pana la jocuri. Am descoperit ca multi din cei prezenti erau sau fusesera dependenti de Heroes of Might and Magic III (eu deasemenea un impatimit al seriei) si fiecare a inceput sa spuna cat a jucat cel mai mult la o harta, sau care a fost armata cea mai numeroasa. Micul dar inimosul nostru grup al pasionatilor de Heroes a facut o runda de darts, fiecare demonstrandu-si skillurile de balistics, marksmanship si pathfinding (in cazul bautorilor de bere).

P.S. Scuze celor pe care nu i-am mentionat, dar am uitat sa fac o copie a listei

Acum trei ani faceam un blog

Unul din avantajele unui blog este că poţi vedea ce ai scris cu ani în urmă. Şi pentru că în ultima vreme nu am mai avut chef să scriu, privind blogul cu o oarecare indiferenţă, azi mi-am recitit unele din posturile mai vechi. E un exerciţiu util care de multe ori te poate face să te întrebi – chiar eu am scris prostia aia, sau wow ce le ziceam atunci!

Din ciclul – ce naiba am scris eu acum 3 ani:

Un post aproape dadaist – Aztăsi-snut-cnofuz-si-ipmoisbil

Din perete priveşte fix Lană Jags, cetăţean amator şi chibiţ fără ocupaţie. Nu se ştie dacă ce vedem e un tablou sau e un vizor. În fond, cineva îşi bagă tot timpul nasul.

Scriind postul de faţă, mi-a picat fisa ca pe 15, blogul meu a împlinit frumoasa vârstă de trei ani! Pe atunci eram mai idealist şi mai filozof, dar primul meu post a fost Azi n-am chef (titlul e cât se poate de actual) de unde se vede că nu aveam nici o idee despre ce vreau să scriu pe blog. Credeam că blogul e un demers literar, iar blogherul e un fel de filozof online, care îşi spune frustrările într-un mod ermetic şi bombastic, rămânând mereu anonim şi misterios. Vremuri!

La mulţi ani blogule!

Blogmeet TM numarul 14

Am fost si eu la intalnirea blogherilor timisoreni, recunosc, mai mult din curiozitate decat de altceva, dar acum de abea astept sa particip la numarul 15. Daca nu era Tomata cu scufita nu as fi stiut de blogmeet, desi tot imi propun sa urmaresc mai multe bloguri, mai ales “locale”.

Impresii

Sincer, eu ma asteptam sa gasesc 3-4 blogheri fitosi la o masa discutand despre virale, CSS, SEO si barfindu-l pe Zoso. In schimb, prin galagia si fumul din bar am gasit o ceata zgomotoasa si vesela de blogheri, vorbind despre orice inafara dede wordpress si bloguri. Nu cunosteam pe nimeni, in afara de Dan (deceblog), cu care ma mai intalnisem de cateva ori in trecut. Dar Dan a venit ceva mai tarziu, asa ca am ciulit urechile si in final am ajuns la masa unde trebuie, unde am gasit-o pe Dojo stand la o masa lunga, ca presedinta unei comisii pe judet. Am facut cunostinta cu toti, dar era ciudat, pentru ca nici un nume nu-mi spunea nimic, deoarece toti ne-am prezentat pe numele noastre reale – Gheorghe, Ioana, Ramona, Oana, samd 🙂 Data viitoare trebuie neaparat sa venim cu ecusoane sau tricouri personalizate!

Este destul de ciudat sa cunosti oameni pe care “ii stii” in prealabil din mediul online. Asta pentru ca vand-nevrand avem personalitati diferite in online si in realitate. Pe internet esti un pseudonim si iti asumi o anumita atitudine ce deriva din felul tau de a scrie sau din genul blogului pe care il ai. Adesea oameni incisivi online sunt timizi sau foarte calmi in realitate, ceea ce ma deruteaza.

Blogheri

Am remarcat totusi ca fetele au un stil mai responsabil cu care abordeaza bloghingul, in sensul ca sunt preocupate de teme mai precise si mai importante decat baietii, cum ar fi sarcina sau educatia sexuala. Din cate inteleg exista un mare interes pe net din partea fetelor de liceu in legatura cu problemele astea si ma intreb ce naiba se mai face la scoala in anul 2009, daca asa multe fete incearca sa se informeze de pe net despre sex. Cred ca suntem inca foarte inapoiati ca mentalitate, mai ales cei din invatamant, ca sa nu mai spun ca si religia creaza o sumedenie de subiecte tabu si frica, mai ales la copii, care sunt influentabili.

Chiar nu stiu de ce in toate localurile trebuie sa urle muzica. Cica s-a dat o lege care interzice fumatul in localuri, dar ca o confirmare a faptului ca locuim in Romania, acolo era un fum necrutator, ce-mi amintea de furnalele industriei comuniste. Noroc cu jocul de darts care m-a prins. Cel mai fain e cand nu stii jocul si joci pentru prima oara, asa ca mine. Am dat 2x bullseye intr-o runda, dar tot nu intelegeam unde trebuie sa dau ca sa fac puncte multe. Noroc cu Dojo care a castigat pentru noi si ne-a dat clasa. Jocul asta mi-a amintit de personajul meu din WoW care are skill maxim la aruncat. Deh… trebuie sa ma lucrez IRL.

Alte detalii si poze la tomata pe blog 😛

Din nou la trecut

Iata ca niciodata nu e prea tarziu si unul din proiectele pe care le indragesc foarte mult si la care am colaborat mai demult, blogul “la trecut” al lui igu, revine cu o sumedenie de materiale noi intr-o forma imbunatatita ce promite multe surprize placute si tot felul de amintiri despre lucruri parca uitate pentru totdeauna.

Pionieri si soimi ai patriei

Sa ne amintim cum era pe atunci sa fi copil, soimii patriei sau pionieri…

Mă cenzurează teh blogfather

Printre alte bloguri, îl citesc citeam și pe cel al lui Zoso. Mai nou am observat că îmi cenzurează comentariile, și după ce cu greu mi-am amitit ce naiba am scris eu pe alte bloguri despre el, mi-am amitit și am găsit motivul [link]… mă rog, o chestie neesențială după părerea mea, dar se pare că el e foarte sensibil la păreri diferite de cele pe care le agrează. După o vizită pe blogul meu, mă face cocălar de 2 lei. Hmm… ce să zic, fiecare cu părerile lui.