Pinguinii bugetari

Daca as fi bugetar, mi-ar fi rusine de mitingul de ieri din Bucuresti, numit deja mitingul pinguinilor. Daca nu stiam ca e criza si ca oamenii vor primi doar 3 sferturi din venituri, ziceam ca e un miting electoral sau o parada gay. Sincer, sunt uimit de ce au organizat sindicalistii si ma intreb cum vor sa impresioneze bugetarii guvernul prin dansul pinguinilor si astfel de manifestari exuberante.

La parada asta am vazut exact genul de oameni care paraziteaza sistemul bugetar — cei care o freaca la servici, care pleaca dupa 12 acasa sau la piata si care au timp sa caute imagini funny pe net pentru pancarte elaborate, colorate, facute tot pe banul si timpul contribuabilului. In loc sa vad niste oameni nefericiti, am vazut o euforie generala de genul “uite la noi astia, ce destepti si frumosi suntem”, manifestata de arhetipul functionarului cu tupeu si ifose de dupa geamul ghiseului, in fata caruia stai mai tot timpul umilit si cu capul plecat, de te intrebi daca nu au pus intentionat gaura ghiseului in asa fel. “Pinguinii” erau in mediul lor, isi faceau cu mana, se bagau in seama la camera sa se vada diseara la stiri, dansuri si figuratie la maxim.

Este clar ca in Romania, epoca mitingurilor spontane si “grele” din anii ’90 a trecut in favoarea mitingurilor regizate (adesea platite) si bine organizate cu bani, autocare, sonorizare, pancarte profesionale, veste personalizate, dansuri si vedete (l-am vazut si pe CRBL, ma intreb de ce s-a bagat in regia asta).

E pacat ca acesti oameni nu inteleg ca s-a terminat malaiul si ca au frecat menta destul pe banii contribuabilului. Si ma refer mai ales la functionarii publici care sunt marea majoritate a bugetarilor si o categorie supradimensionata, nu la medicul rezident sau la invatatoarea de la scoala primara. Totusi, in raport cu cei de la patron, nu exista comparatie. Eu n-am vazut un miting cat de mic al disponibilizatilor de la patron, sau al celor carora, ca mine, li s-a diminuat drastic salarul (pana la 50%), si asta decand a inceput criza. Eu nu stiu functionar public care sa lucreze ore suplimentare zi de zi, sau care sa-si sacrifice concediul pentru interesul firmei. Cu toate astea, salarul lor minim e mai mare decat la privati.

De asta mi se face sila cand ii vad cum se distreaza la miting, protejati de sindicate si de tot felul de legi, cand pe cei care duc greul in tara asta, sau pe pensionari, nu-i protejeaza si nu-i reprezinta nimeni.

Inginerul din Silicon Valley si ţăranul din Spania

Văd că acum diaspora e vinovată de al doilea mandat al lui Băsescu şi mi se pare regretabil că am ajuns să ne blamăm rudele şi prietenii plecaţi pentru că şi-au amintit de România. Noi ne mândrim cu elita din Silicon Valley şi râdem de ţăranul din Spania sau de căpşunari, dar acum sunt băgaţi în aceeaşi oală. Nu pot vorbi pentru fiecare, dar cei pe care îi ştiu eu, au plecat tocmai pentru că realizaseră că modernizarea ţării cu partide de tip PSD va dura mult mai mult decât pot sau vor ei să aştepte. În fond toţi avem o viaţă de trăit iar anii pe care i-am irosit în tranziţie nu se vor mai întoarce niciodată. Ei aveau nişte vise de realizat şi au sacrificat mult pentru a le îndeplini dincolo.

Realitatea e că odată ce ai trăit un pic prin occident, nu mai poţi fi minţit de demagogii din România. Nu mai poţi pune botu’ la propaganda şi manipularea jenantă pentru orice stat democratic făcută de trusturile de presă de la noi. Îţi pute pur şi simplu. Chestiile astea nu pot decât să îţi reamintească de ce ai plecat, pentru că cenzura şi manipularea nu pot ajuta la modernizarea nici unui stat. Aşa că normal că te duci şi dai un vot de blam celor care vor să ajungă la putere prin mijloace de tristă amintire.

Ar trebui să avem încredere în votul celor din diaspora, pentru că România se vede altfel de acolo şi întotdeauna cei care s-au întors din occident, au venit cu o mentalitate mai sănătoasă şi cu mai mult bun simţ.

Nu vrei să mergi la vot? Citește asta

Eu îndemn pe toată lumea ca să meargă duminică la vot, indiferent de preferințe și de cât de dezamăgit este de cei doi candidați la prezidențiale. Cuvântul cheie este responsabilitate. Arată că măcar odată la 5 ani poți fi responsabil atât față de tine cât și față de ceilalți, mai ales față de cei care nu pot încă vota, adică copiii, cei care vor culege roadele algerii tale peste cinci sau zece ani de acum încolo.

Următorul comentariu mi se pare esența a tot ce aș fi putut spune despre acest subiect:

Sincer, eu mă simt oribil că am putut fi atât de cretin încât am ieșit în 16 decembrie pe stradă … pentru că azi, după 20 de ani, să citesc că mulți nu au nici măcar curajul să-și asume o alegere. Chiar dacă am avut mereu de ales între 2 rele, ideea e sa alegi … să faci ceva și să-ți asumi răspunderea de a fi cetățean liber a unei țări libere, nu doar să urli după drepturi și să întinzi mâna. Prost am fost eu că mi-am riscat propria viață și viața familiei … pentru ca “intelighenția” din Romania să spună azi “eu nu mă murdaresc pe mâini, nu votez pentru că nici unul nu merită ‘efortul meu’ de a ștampila o hârtie”. Bine că efortul altora s-a meritat pentru voi (INTJ, comentator pe blogul Tomatei)

Și acum, hai la vot.

Şi ce dacă au murit?

Discuţie ieri în Piaţa Operei între o doamnă simpatizantă PSD şi un domn revoltat de manifestările electorale ale “alianţei bunului simţ”:

-Manifestăm unde vrem..
[..]
-Aici au murit oameni doamnă!
-Şi ce dacă au murit?! Şi ce dacă?
-Au murit oameni..
-E, o murit, c-or fost proşti! Proşti, aia n-o fost revoluţie!

Cu aşa simpatizanţi nu poţi face nici o “reconciliere istorică”, cum spunea dl. Geoană. Să nu se mire aceşti nesimţiţi că au fost huiduiţi şi că pe chestia asta Timişoara îi va urî şi mai tare pe cei care îşi bat joc de morţii de la revoluţie.