De ce se plâng femeile

De foarte multe ori m-am întrebat de ce se plâng femeile, şi nu odată am căzut în capcana de a încerca să le ajut într-un fel cu o vorbă bună sau un sfat. Regulă – femeile nu vor ca alţii să le dea sfaturi sau soluţii când se plâng, ci vor doar să fie ascultate, pentru că lor le place să se vaite. Pentru a fi un bun ascultător trebuie să fi cât mai zgârcit în a oferi soluţii şi sfaturi, pentru că deh, femeile au şi ele minte (în ciuda miturilor urbane) şi pot găsi soluţii şi singure. Defapt ăsta e modul lor de a se încuraja – uite în ce hal sunt – iar dacă vi cu o soluţie, se indignează ca şi cum le-ai vedea într-un aşa hal încât nici să se descurce singură nu ar mai fi în stare.

Femeilor le place să se descurce singure (duh) dar le place să trăiască tumultos, să se simtă solicitate şi performante, ca apoi când au obosit să se vaite prietenelor. Le place stilul lor de viaţă, pentru că altfel l-ar schimba. Se plâng de jobul lor solicitant, inuman şi bine plătit, dar defapt le place jobul ăla pentru că le pune într-o lumină bună în oglinda personală. Le plac bărbaţii care le “chinuie”, ei fiind o nouă problemă de rezolvat pentru ele. De multe ori am ascultat pe câte o prietenă care se plângea de iubitul ei că e aşa şi pe dincolo, şi părea nefericită, dar când deschideam gura şi ziceam ceva, sărea în defensivă – dar e iubi meu şi îs fericită cu el (după care se smiorcăia din nou). Cu alte cuvinte, e problema mea şi am să o rezolv, nu trebuie tu să te bagi! 🙂

Despre comparaţiile între femei şi bărbaţi

Am preluat de la Dora un link despre nenumăratele motive pentru care “e mai grozav să fi femeie decât bărbat” sau cu alte cuvinte, cât e de naşpa, după mintea femeilor, ca să fi bărbat.

În primul rând, ăsta e un subiect răsuflat dar, judecând după insistenţa prin care continuă să apară prin reviste, Internet şi discuţii, este foarte popular. Ce am remarcat eu, după foarte multe remarci prin care femeia e mai “cool” decât bărbatul, mai ales după ultimul argument – bărbaţii sunt opţionali – e că femeile care fac genul ăsta de comentarii au cel puţin o problemă legată de bărbaţi. Când o femeie vede că nu se potriveşte sau nu se înţelege cu un bărbat în cuplu, de multe ori “justifică” această nepotrivire prin faptul că ea este superioară lui – normal, ca dezamăgirea să-i fie mai uşor de suportat şi de justificat în faţa prietenelor. Atunci se găsesc toate motivele din lume pentru care ea este mai bună ca el şi face o listă cu asta. Până la urmă, el pierde, îşi zice ea, el nu îşi dă seama ce are şi ce a avut. Femeia schimbă bărbatul… cu altul!

Îmi displac femeile acrite cu iz de frustrare, pentru că se victimizează punând vina pe cei din jur, în special pe el şi pe foşti, pe care ea i-a ales, fiecare fiind pe rând, cel mai special tip. Peculiar a scris un articol grozav, zic eu, despre ce îşi doreşte o femeie, descriind un scenariu comun al unei fete de azi. Cel mai simplu e să dai vina pe ceilalţi pentru eşecurile tale. Dacă nu e nimeni devină, atunci e vremea, Luna sau astrele. Dar în general, bărbaţii sunt devină pentru toate, pentru că, cică, e o lume a bărbaţilor, dar în care, totuşi, e mai grozav să fi femeie decât bărbat.

Lucrurile stau aproape invers – trăim într-o lume în care vânzările şi campaniile publicitare sunt axate pe femei, femeia devenind cel mai comercial lucru, promovând chiar şi produse exclusiv pentru bărbaţi (medicament pentru prostată). Femininul este adesea o marfă, şi de aceea multe femei sunt privite şi tratate ca atare. Este efectul societăţii de consum, preluate de la americani, în care consumi femeia în formă de băutură răcoritoare în timp ce o priveşti în poziţii provocatoare şi sugestive pe panouri cât blocul. Defapt, femeia conduce, pentru că sunt cele care beneficiază direct de atenţia care li se acordă.

Adevărul este că femeile tânjesc după acel bărbat ideal şi inexistent desprins din filme. E acel bărbat care le poate domoli cinismul – antidot pentru posibilele esecuri rapide în dragoste – care le poate aduce în starea aceea de prosteală, numită îndragosteală (şi rimează) în care bărbatul lor e frumos, deştept şi grozav, chiar dacă are multe din defectele detestabile “în teorie”. Dacă ea e îndrăgostită dar n-are nimic în comun cu iubitul ei, se zice că se “completează” reciproc. Altfel, dacă au lucruri în comun, precum drumul către servici, se zice că sunt pe “aceeaşi lungime de undă”. Important e ca ea să fie îndrăgostită, altfel toţi bărbaţii sunt la fel de porci, iar cei de treabă sunt doar de treabă şi atât, confirmând regula.