Mie îmi displac oamenii care au un aspect vestimentar neîngrijit, sau pur intamplator… au luat hainele din dulap sau de unde le-au aruncat ieri şi le-au aruncat mai departe, pe ei.
Dacă aici se regăsesc anumiţi rockeri, nu îmi plac. La fel şi pentru cei cu pantaloni enormi şi lanţuri, accesorii inutile şi sinistre, precum gheare, capete de mort, cranii, capete de mort, capete de mort (ştiu că mă repet). Nu înţeleg rockerii care poartă bocanci şi ghete în august în plin oraş fierbinte şi de ce cară o traistă de sac, când mie mi se face cald numai dacă o privesc.

Muzica e o chestie, figuraţia pe stradă, alta. Cel mai dezagreabili sunt maneliştii îmbrăcaţi vizibil din piaţă cu haine cu pretenţii de originale, fake-uri, sau feicuri. Dar nu asta e dezagreabil, ci felul în care “asortează” hainele – cămaşă fină la pantaloni ieftini, descheiată, şi şlapi de ştrand cu aspect universal off-road de la purtat îndelungat, ceas “Rolex” luat cu 20 de lei, şi telefoane mobile de ultimă generaţie purtate la vedere, dar fără credit. Ca să nu mai zic de ciocate şi pantoful şlap, care din faţă arată pantof, iar din spate e şlap.

Cred că muzica pe care o asculţi are foarte puţin în comun cu felul în care te îmbraci sau ar trebui să te îmbraci. De exemplu, un meloman “ar trebui” să umble numai în frac sau în costume de epocă. Dar nu. Defapt vestimentaţia trădează modul de gândire şi personalitatea oamenilor. Nu există personalitate rock, rap, manele, sau tip alt gen de muzică. Există doar oameni care vor să fie identificaţi cu alt grup, sau vorba aia.. să “blend in” cu alţii pe care îi consideră mai grozavi ca ei. Şi mai sunt acei figuranţi care vor să arate că îs cei mai jmekeri din zonă. Vorba manelistului – “am la bani de mă inervează”