Revenire

Pentru mine, 2010, în prima lui jumătate, a fost un an foarte dificil cu multe probleme pe care nu o să le detaliez aici. Important e că unele au trecut și că lucrurile au început să se așeze pe un făgaș de normalitate la care speram demult. Asta înseamnă și ceva mai mult timp pentru blogul meu și lucruri care îmi plac.

Nu în ultimul rând mi-am găsit un loc de muncă nou, care sper să fie cât mai aproape de ce mi-am dorit. Știți și voi că uneori în viață anumite șanse apar parcă din întâmplare și aproape niciodată nu se mai repetă, așa că trebuie să profiți, să riști măcar un pic.

Update ianuarie

Timpul a zburat și a trecut mai bine de o săptămână decând n-am mai scris pe blog, trei zile decând nu am mai dat un tweet pe twitter (vă dați seama) și nici nu mai știu ultima dată când am intrat pe facebook și messenger. Deci, vai, vai 🙂
Totuși, am fost prins cu lucruri destul de plăcute zic eu, și adesea e bine să mai renunțăm la online pentru a face lucruri adevărate:

  • Am primit două cărți foarte interesante de la unchiul meu, de istoricul Neagu Djuvara, poate cel mai accesibil istoric pentru cei care nu sunt interesați de subiect, și care are câteva teorii deosebit de interesante despre mersul istoriei. N. Djuvara caută să identifice anumite tipare în istoria civilizațiilor, felul în care ele apar, se dezvoltă și inevitabil dispar. Este interesant că aceste tipare se regăsesc în cazul tuturor marilor civilizații, indiferent de perioada istorică sau continent. SUA sunt și ele într-o etapă a acestui tipar identificat de Djuvara. Cartea se numește “Civilizații și tipare istorice, un studiu comparat al civilizațiilor”.
  • Am lucrat asiduu la ceasul meu mecanic cu pendul, chestie care mi-a mâncat aproape tot timpul liber, dar încet, încet, proiectul meu prinde contur și sunt tot mai încântat de noua mea creație. Bineînțeles că pe măsură ce am definitivat-o, mi-au venit o mulțime de idei pentru următoarea pendulă, asta fiind oricum gândită ca un prototip și nu ca ceva final. Oricum, e interesant să ai un nou ticăit în casă 🙂
  • Decând nu mai joc WoW — oh, apropo, 90% am renunțat la World of Warcraft — am mai mult timp pentru muzică și pentru citit, deși momentan nu prea citesc pentru că absorb ca un burete tot felul de idei pentru țicneala mea cu pendule 🙂 Legat de WoW, pe scurt, am renunțat pentru că jocul a devenit prea facil și prea rapid, furându-mi acea senzație de aventuri epice într-o lume fantastică la care țineam foarte mult. Mi se pare că prea repede și prea ușor pot obține aproape orice în joc și că factorul social s-a diminuat foarte mult, pentru că jucătorii au devenit teribil de pragmatici și tehnici, ca în sportul de performanță. Experiența dintr-un grup de jucători de WoW care intră într-un dungeon în zilele astea e: Hi all, (epic items drop), bye all. Pe vremuri era mai distractiv, mă rog, fiecare cu ce-l amuză. Totuși îmi e dor de personajele mele favorite, mai ales de Sephala și gnomul Spekkio, așa că mai intru din când în când pentru un quest uitat într-un colț de lume. Chiar mă bate gândul ca să fac și eu papercrafts, niște figurine tridimensionale din hârtie, după modele din World of Wacraft. Acum câteva zile am găsit un blog cu modele și desfășurate grozave, dar un pic cam complexe pentru mine. Aș vrea să am un dragon din acela (modelul are cam un metru înălțime), mă gândeam să mi-l fac de culoarea bronzului, după Nozdormu, dragonul timpului.
  • Decând n-am mai scris s-au adunat niște comentarii interesante la articolul De ce este timpul relativ?.
  • Liliana m-a făcut curios de rețeta lui Adi Hădean, Patatas Bravas. A fost bun și fără ardei iute (eu nu sunt cu iute). Poză aici.

Ce am primit cadou

M-a întrebat cineva ce am primit cadou de ziua mea. Unele lucruri nu sunt neapărat un cadou, dar pentru mine astea au contat:
Valurmi collects Onyxia's bounty

  • tortul surpriză făcut de mama mea
  • un album cu Vermeer, despre care voi scrie în curând

P.S. “Degețica” Valurmi a forjat fantastica sabie Quel Serrar în suflarea dragonului Onyxia.

Saitul lui George Pruteanu a fost suspendat

George Pruteanu era cunoscut pentru pasiunea pe care o avea pentru internet — lingvistul își crease pe cont propriu un sait personal www.pruteanu.ro, pe care îl și întreținea, învățând tainele HTML singur, ca un autodidact. Deși saitul său nu era în pas cu ultimele tehnologii sau web 2.0, conținea o mulțime de lucruri interesante cum ar fi articole, citate și traduceri, precum și o traducere proprie a Divinei Comedii de Dante, foarte util organizată pe cânturi și cu adnotări.

Din păcate, nu s-a găsit nimeni din mulțimea de studenți și oameni care l-au plâns după dispariția sa, ca să îi întrețină saitul, o mică, dar valoroasă moștenire lăsată de George Pruteanu spațiului virtual. Astăzi, căutând ceva, am constatat că domeniul a expirat și că nu mai pot accesa saitul ca altă dată (ultima dată când era online a fost acum 2-3 zile). Defapt cui îi mai pasă de cultură în ziua de azi?

Ce am mai facut

Mr. Floppy’s perilous adventure

A trecut ceva vreme si n-am mai scris pe acest blog. Asta pentru ca nu-mi place sa scriu despre lucruri negative, iar in ultima vreme avem parte de tot felul de mizerii, pe plan social, politic, sau unde vreti si nu vreti.

In alta ordine de idei,

  • ma gandesc sa schimb tema la blog cu o tema foarte buna pe care am gasit-o intamplator, pe care sa o si personalizez un pic
  • am urmarit tot mai sporadic spectacolul dezamagitor al guvernarii din Romania si am ajuns la concluzia ca tot asa o sa ne mearga inca 20 de ani, deci plecati care puteti 🙂
  • am incercat o “dieta” vegetariana ca sa ajung la concluzia ca nu ma pot tine de asa ceva 😛
  • am recitit Epopeea lui Ghilgames si am citit mai multe despre mitologia vikingilor
  • am descoperit poezia superba a lui Keats
  • mi-am amintit ca am o groaza de poze din concediu cu locuri despre care as putea face 20 de posturi

Periculoasa aventura a domnului Floppy continua! Incerc sa fac level 80 cu gnomul cel dibaci pana se termina Festivalul Lunii in WoW (inspirat de anul nou chinezesc) pentru a dobandi titlul de “Elder” cu care sa se alature inteleptilor cu barba deasa (deocamdata el e span) care pun tara la cale.