Panteonul din Roma

Una din clădirile antice care m-au fascinat mereu a fost Panteonul, singura clădire rămasă intactă din perioada de glorie a Imperiului Roman. Poate nu doar felul în care s-a păstrat e important, ci impresionanta realizare arhitectonică a romanilor, care au folosit o mulțime de tehnici și soluții inovatoare pentru reconstrucția templului original, distrus în anul 80 de la un incendiu. Poate într-un alt post voi scrie un pic despre împăratul Hadrian (cel care a reconstruit Panteonul în forma s-a actuală), urmașul lui Traian.

Am avut imensa ocazie de a-l vizita acum doi ani și atunci n-am scris despre călătoriile mele pentru că o parte din obiectivul concediului meu era să mă detașez de tot ce înseamnă lumea calculatoarelor și bloguri pentru două săptămâni. Dar luna de miere a lui Maddy în Italia mi-a amintit de momentele petrecute la Panteon, și că atunci făcusem un mini film, fiindcă impresia mea era că nu pot cuprinde măreția construcției în câteva poze. Ieri m-am apucat să-l caut, l-am editat un pic, așa că iată-l: (porniți boxele pentru că melodia de fundal face toți banii)

Dedic filmul lui Maddy & Cipri, prietenilor mei Mihai și Boro (cu care am fost în grupul din Italia) și nu în ultimul rând mamei 🙂

P.S. Ăștia de la Youtube au luat-o razna pentru că nu te mai lasă să pui anumite melodii în filmele tale din cauza drepturilor de autor. În schimb îți oferă să pui alte piese, evident cele pe care le recomandă ei (sugestii pentru care probabil cer bani de la artiștii recomandați). Toate serviciile bune de pe internet care au început frumos și rebel au ajuns niște instrumente de stors bani din orice detaliu, de parcă nu se mai satură.

Pe aceeași temă: Roma, Impresii (I).

Jucării pentru oameni mari

Mie întotdeauna mi-au plăcut jucăriile cu telecomandă. Nu am avut multe, dimpotrivă, dar le-am prețuit foarte mult pe cele pe care le-am avut. Țin minte că prima mea jucărie teleghidată a fost un camion chinezesc destul de mare, cu 2 baterii mari, care avea rutina lui pre-programată, dar era foarte spectaculos și bine realizat pentru anii 80.

BMW X5 Sport cu telecomanda, Scara 1:18

BMW X5 Sport cu telecomanda, Scara 1:18

De atunci au trecut cam 20 de ani și jucăriile au evoluat foarte mult. Iată ca întamplător sau nu, am găsit un site care îmi amintește foarte mult de listele mele pentru moș Crăciun de altă dată. Big Boys Toys e un site cu jucarii pentru adulții veșnic copii 🙂 și nu numai. De la mașini la șalupe teleghidate găsești de toate, inclusiv elicoptere și tancuri, toate cu performanțe deosebite față de jucăriile cu care am copilărit. Cred că cele mai interesante modele sunt tancurile, care pe lângă fidelitatea cu care reproduc modelele originale, au un mod de luptă prin infraroșu, ca un fel de paintball, cu care se pot organiza lupte între prieteni.

Pentru cei amatori de zbor, am văzut elicoptere cu telecomandă care mie mi se par grozave pentru spionat deși autonomia lor e destul de mică, poate tocmai de asta. Aștept cu interes ziua în care vor avea și avioane cu telecomandă. Prețurile nu mi se par mari, pentru că fiind interesat de modelism știu că prețurile la componentele specifice nu sunt deloc mici. Ca orice hobby, jucările cu telecomandă costă, dar cât timp e distractiv, merită. Eu unul, mi-am amintit de proiectele mele trăznite pe care le aveam acum câțiva ani (în ultimii ani de facultate la robotică) de a construi tot felul de mașinării și “geek-toys”.

Copilul cu Rahan

rahan-smAzi ar fi fost o zi ca oricare alta dacă Adevărul nu ar fi lansat într-un mod bine pregătit, de ziua copilului, revista Rahan. Când eram copil, eram mare amator de “Pifuri” cum le ziceam noi pe atunci — reviste diverse de benzi desenate, nu neapărat cu Pif și Hercule. Atât de mult m-a cuprins fenomenul benzilor desenate, încât începusem să desenez personaje și să-mi fac propriile aventuri de tip pif.

De azi am un număr nou și lucios de Rahan care îmi amintește foarte mult de vremurile de atunci, numai că pe atunci hârtia era aspră și revistele nu se găseau la chioșc, ci erau rare ca un fel de marfă de contrabandă. Sunt convins că mulți de vârsta mea și-au luat un Rahan, sau cel puțin așteaptă să răsfoiască unul în treacăt de dragul amintirilor cu băiatul blond. Nu știu ce succes vor avea la noua generație, chiar sunt curios, pentru că acum copiii sunt obișnuiți altfel, vremea benzilor desenate aparținând “preistoriei” jocurilor video, când mulți dintre noi nici nu știam cum arată un calculator.

Mie benzile desenate mi-au marcat copilăria, pentru că fiind pasionat de ele am ajuns să public propriile mele benzi cu “Bobuleț” într-un “pif local”, mulțumită caricaturistului Radu Clețiu care realiza suplimentul Strip Top al Renașterii Bănățene. De acolo am ajuns să fac cărți de colorat și nu m-am oprit din desenat după liceu, poate tocmai pentru că puteam să mă distrez în timp ce desenam.

Pac Man a împlinit 30 de ani

Zilele trecute Google a sărbătorit printr-un logo special, 30 de ani de la apariția celebrului joc Pac Man. Partea frumoasă a fost că logo-ul era interactiv și puteam juca Pac Man între literele Google. De asta am avut probleme cu căutările, pentru că de fiecare dată când intram pe Google, nu rezistam să nu joc un nivel, iar după ce eram gata, uitasem ce am vrut să caut 🙂

Coșul de Alimentara în Reader’s Digest

pozele mele in RD Una din vedetele pe care le țin în casă a apărut deja în mai multe publicații, printre care și Cațavencu, iar mai nou, Reader’s Digest / decembrie 2009. Este un bătrân coș de Alimentara (5), dinainte de revoluție, pe care l-am găsit întâmplător cu ani în urmă într-o zi de curățenie generală, când lumea scoate tot felul de minuni în stradă. Azi mi se pare neverosimil că pe atunci foloseam asemenea creații sinistre pentru a duce produsele la casă pentru că ne-am obișnuit atât de mult cu ce avem azi. Poziția 7 îmi aparține, sunt rechizitele mele din clasele 1-4: creta colorată, cartea roșie de citire, penarul cutia de plastic Flaro cu OZN, mine românești de 0.7 din care nici una nu era dreaptă, creionul albastru-roșu, stiloul chinezesc, creioanele Tehnocolor și “calculatorul ultraperformant”, numit abac (chestia aia galbenă cu gări albastre, pentru necunoscători).

P.S. Redactorii interesați de poze și colaborări pot să mă contacteze pe adresa din rubrica contact.