Nu ne-am saturat de populism

De când s-a anunțat reducerea cheltuielilor cu bugetarii, subiect pe care nu vreau să îl dezvolt prea mult, aud foarte multe discuții, de regulă aceleași pălăvărgeli interminabile din 1990 încoace. Românul amărât e obsedat că parlamentarul cutare câștigă și cheltuie nu știu câte zeci de mii de lei pe lună sau că președintele are nu știu cât salar. Eu nu vreau să zic că “aleșii noștri” nu sunt niște nemernici, dar totuși, hai să începem să gândim măcar din luna mai 2010: chiar dacă le luăm lor toate averile, noi nu vom trăi mai bine, pentru că suntem prea mulți săraci și suntem așa pentru că ceva nu funcționează la nivel de societate, economie, ce vreți. Faptul că Băse și guvernul își donează salariile într-un fond obscur, e populism, nu o soluție.

Românii au fost mereu un popor de haiduci, motiv pentru care printre eroii noștri naționali se numără Pintea, Andri Popa, Baba Novac sau Toma Alimoș. De aici și mentalitatea că românul trebuie să fie un haiduc care să ia (fure) de la stat, sau acum, că statul e lefter, de la bogați. Mă enervează oamenii pe care îi încălzește că parlamentarul cutare nu-și mai ia nu știu ce indemnizație sau că de mâine circulă numai cu mașina personală. Oamenii ar trebui să se preocupe mai mult de ce pot face pentru ei, nu de câte case are Năstase. Pentru asta avem presă, instituții, bla bla, știți voi.

Este regretabil că s-a ajuns aici, și parțial vina este a noastră, pe de altă parte sunt factori internaționali pe care nimeni nu i-a putut evita. Dar esența e că noi am votat niște păduchi și acum așteptăm ca ei să ridice ocaua. Vorba aia, culegi ce ai semănat. Și aici mă refer la parlament, pentru că ce nu pricepe lumea, e că parlamentul face și ciuntește legile, iar apoi un guvern sau președinte trebuie să își asume legile scrise cu picioarele de oameni care dorm pentru bunăstarea noastră. Americanii au o vorbă pentru asta: shit in, shit out.

Revenind, cei care nu înțeleg ce se întâmplă și de ce trebuie tăiate cheltuielile bugetare sunt proști sau total în afară (mai sunt și cei care se fac că nu înțeleg, dar aceia iau bani pentru a nu înțelege). Pensionarii care au muncit sunt victimele colaterale, pentru că ei, spre deosebire de bugetari, nu se pot angaja în altă parte (cu toate că și la bugetari, alternativa asta e cam teoretică). Dar realitatea e că o mare parte din din pensionarii cu pensii mici (cei mai mulți) sunt impostorii, anume acei handicapați care lucrează în Spania, sau sate întregi de orbi și ciungi.

Ca în orice moment de criză, sunt afectați și oameni nevinovați (mulți de data asta). Totuși adevărul e că nu vrem să acceptăm că trebuie să plătim acum pentru modul nostru de viață haiducesc care a dus la faliment, alimentat mereu de populisme ieftine și de diversiuni, prin care atenția ni se muta în curtea vecinului și nu la focul din propria ogradă.

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire…

Actual, din nefericire și astăzi cât se poate de actual:

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

M. Eminescu — Scrisoarea a III-a

De ce mă duc la vot

Eu consider că dacă nu votezi, nu ai dreptul să te plângi de “țara asta, ca la noi la nimenea”. Chiar dacă nu am un candidat pe care să îl simpatizez, cineva dintre ei tot va fi la putere și nu cred că scenariul va fi identic indiferent de cine va câștiga. Cel puțin nu pentru cel obișnuit ca mine, care trăiește dintr-un salar românesc, pentru care orice schimbare, cât de mică, se simte pe termen scurt sau mediu, iar felul în care se gestionează criza economică la noi este poate cel mai bun argument în favoarea penalizării celor implicați, prin vot. Chiar vreau ca cei care s-au arătat iresponsabili să piardă urât și sper să dispară repede din politică.

Din păcate cunosc mulți oameni, mai ales tineri ca mine, care s-au blazat și nu mai votează. Nu sunt oameni plini de bani cărora să li se rupă, ci dimpotrivă. Ei au renunțat prea repede și prea ușor la a susține un proces de lungă durată — și anume transformarea într-o republică democratică — pentru că au fost dezamăgiți de răspunsul primit la întrebarea “dar mie ce-mi iese”. Noi suntem doar la 20 de ani de la revoluție, adică la început. Altor state le-a luat chiar și sute de ani pentru a ajunge la democrațiile cu care ne comparăm azi: de exemplu Franța e la a cincea republică, Corea de Sud la a șasea. Să nu uităm că până azi am avut conducătorii pe care i-am meritat și mai rău, pe care noi ni i-am ales, sau în cazul blazaților, pe care alții i-au ales pentru ei.

Eu nu vreau ca lelea Floare de la sat să decidă în locul meu după culoarea plasei cu alimente primită de la primar. Nu vreau nici ca moș Costache, nostalgic și conservator, să aleagă pentru mine butelii și ajutoare pe care tot eu le voi plăti. Nu vreau nici ca partidele să-și facă jocurile și să câștige pe baza absenteismului, prin mașinile lor de partid cu votanți disciplinați. Votul meu e doar unul, dar fiind parte dintr-o conștiință colectivă, întotdeauna am considerat că ce fac eu contează și poate influența pe alții, nu invers.

Scandalul Spiru Haret sau ce bine-mi pare c-ai luat țeapă

În România când cineva se apucă să facă ordine undeva de regulă face mai multă dezordine și haos decât era înainte. Eu întotdeauna am fost împotriva diplomelor “ușoare”, luate contra cost la facultăți particulare, dar nu pot generaliza și spune, ca doamna ministru, că toți de la facultățile astea (în speță Spiru Haret), sunt niște proști necizelați. Unii învață, alții mai puțin sau deloc, dar așa e la toate facultățile și nu numai la facultăți ci și în școli. Așa că leneși și proști sunt peste tot, doar că, insinuează dna ministru, la Spiru Haret sunt mai mulți decât media.

Cred că anularea diplomelor e cea mai mare prostie, pentru că, în loc să pedepsească universitatea și să își poarte mica cruciadă cu ei, ministra Andronescu lovește în tânărul absolvent, pe care trebuie să îl considerăm onest și competent, până la proba contrarie. Ce se întâmplă — cei cu diplomele astea urmează să își piardă slujbele, și tot ce au construit pe acea diplomă, master, studii aprofundate, cursuri și specializări, ca să nu mai zic de experiență, devine inutilizabil peste noapte. Mai mult, indiferent cum se va încheia scandalul ăsta, valoarea diplomelor de la universitatatea Spiru Haret a ajuns aproape nulă, și printr-un CV nimeni nu poate convinge un angajator că diploma sa are valoare. Astfel, o mulțime de tineri ajung, în plină criză economică, în situația neprevăzută de a-și schimba locul de muncă și mai mult, de a se recalifica sau reprofila, ceea ce e și mai greu.

Este practic imposibil să vi acum și să încerci să afli cine din absolvenții universității a învățat ceva cu adevărat și câți au făcut figurație. Situația îmi amintește de scandalul acela cu permisele auto, de la Pitești parcă, permise date pe bani grei, fără ca cei care au plătit să fi văzut vreun instructor auto la față (tot o formă de “învățământ la distanță”). Normal că după ce toată porcăria de acolo a ieșit la iveală, oricine și-a luat permisul de acolo a fost bănuit de necinste. Cum ar fi să le anulezi la toată lumea permisele și să îi chemi din nou să dea examenul după luni sau ani? Ce relevanță ar mai avea? Revenind, este clar că ăștia din minister nu s-au gândit la consecințele sociale pe care le va avea cruciada lor împotriva facultăților particulare. Pe de altă parte, îmi pare bine că ministerul dă cu parul în facultățile de figurație, dar nu așa se face treaba. Lasați omul de rând în pace, ocupați-vă de cauză, nu de efect! Mă rog, asta e o meteahnă tipică la români, de exemplu hai să aducem pușcăriași să curețe gunoiul în loc să punem niște coșuri de gunoi adecvate.

Cum ziceam la început, mereu am avut un dinte pentru facultățile de figurație, și asta deoarece cred că dacă vrei să faci o facultate, atunci îți faci timp și te duci la orele care trebuie, mai ales la activitățile practice și aplicații. Nu e obligatoriu și nici foarte necesar să ai facultate sau mai ales să termini facultatea până la 23 de ani (există niște prejudecăți bine înrădăcinate la noi în sensul ăsta). Diplomele nu sunt garanția succesului, și cu atât mai puțin cele de la facultăți lejere și specializări boeme de tipul comunicare nu știu ce, care nu se știe la ce folosesc. Este cunoscut că mulți oameni de succes, miliardari, mai ales din occident, nu au studii superioare, dar secretul lor este că s-au specializat foarte mult într-o direcție considerată de ei utilă, iar specializarea asta nu au făcut-o neaparat la o facultate. Mai mult, ce nu fac facultățile noastre, e că nu pregătesc absolventul pentru realitatea de pe piața muncii. Nu te învață cum să te autoevaluezi, cum să faci față la un interviu, cum să te orientezi raportat la ce e pe piață și nu te învață nimic despre self-leadership, un concept mai nou pentru noi, dar de vreme ce ne dăm occidentali și europeni, deja ar trebui să băgăm viteză și la capitolele astea. Așa că, după ce termini ești mai pierdut în spațiu decât la admitere, și pe deasupra, vine ministerul și îți zice că diploma ta e zero, după ce ai învățat și ai dat bani