Piramida lui Maslow, de ce lipsește o jumătate?

Desi se pot aduce diverse critici piramidei lui Maslow, ce atrage la ea este simplitatea. De fapt orice sinteza va avea niste neajunsuri datorită simplificarii. Cu vreo 7 decenii în urmă psihologul Abraham Maslow prezenta într-o lucrare ce va deveni celebră, piramida nevoilor omului, sau cum o știm astăzi, pidamida lui Maslow. (n-am să insist prea mult pentru că subiectul e foarte cunoscut)

Piramida lui Maslow

Piramida lui Maslow

În primul rând aș zice că în România, piramida lui Maslow (dreapta) nu are jumătatea superioară. Din păcate, pentru unii dacă trece de piciorul broaștei, și asta e adevărat. De ce la noi nu sunt importante moralitatea, creativitatea, lipsa prejudecăților, respectul în general, sau competența?

Eu aș da vina pe trecutul nostru comunist, perioadă care nu s-a orientat spre indivizi ci spre mase și clase sociale. Desigur, piramida concepută de un american este destul de nepotrivită pentru a descrie o societate comunistă, dar astăzi ar trebui să ne identificăm destul de mult cu această ierarhie.

România este totuși un copăcel albastru cu steluțe aurii, dar cu rădăcini roșii, așa că nu trebuie să ne mirăm când mai iese câte un lăstar roșu, comunist, și ne trădează. Mă refer la faptul că aici identitatea individului este mai puțin importantă și primează apartenența la grup și acceptarea în grup (și din partea grupului), o chestie mai degraba comunistă decât occidentală (mă rog, după mine și corporatismul e o formă de comunism, dar asta e un subiect pentru un alt post).

În cultura occidentală este minunat să fi diferit și chiar excentric, în schimb la noi ideea de a fi diferit (vezi vârful piramidei) înseamnă a fi o anomalie de circ, mulțumită curentului tabloid din presa noastră care insistă numai pe grotesc.

Bineînțeles că într-o astfel de societate primează conformismul în tandem cu autoritatea. Societățile tip patul lui Procust au mereu un organism corector foarte activ, de regulă atât de activ încât execută și nu discută, de unde și minerescul “noi muncim, noi nu gândim”. Dacă pe timpul comunismului acest organism era Partidul, după revoluție rolul a fost preluat chiar de societate, prin reflecția sa, și anume modelele pe care le promovează și genul de televiziune pe care îl consumă.

În România vedem tot mai mult cum se propagă conformismul, mulajul pe trend, tinzând uneori către tribalism (noi vs ei, deci huo): avem conformism religios, conformism superstițios, conformism consumerist, social, tradiționalist, mediatic, etc. Ideea e că trebuie să aparții la ceva, în loc să fi ceva, cineva, TU, nu altul, o copie.

Cat castigi intr-o viata

Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin, mai ales pentru că te scapă de griji. Desigur, dacă ai mulți bani vei începe să ai alte griji, dar asta e o altă poveste. Un patron mi-a zis odată, într-un moment de sinceritate că un om care trăiește din salariu nu va fi niciodată bogat și că numai un om care se mulțumește cu puțin ar accepta să trăiască din salar. Mie mi s-a părut cam dură formularea asta, dar e o realitate, pentru că am făcut un calcul simplu:

N-am uitat că în România sunt foarte mulți cu salarii mizerabile, așa că exemplul meu e puțin optimist. Să zicem că un om muncește 35 de ani într-o viață (până la pensie, deși cu legea nouă a pensiilor am mai putea aduna câțiva) și câștigă 400 de euro pe lună. 400 € x 12 luni = 4800 € / an, care în 35 de ani sunt 168 mii de €, adică un pic peste 700 de mii de lei. Chiar și după mulți ani de pensie cu greu te apropii de 1 milion de lei, într-o viaţă!. A, și să nu uităm că o bună parte din acești bani îi plătești statului și nu numai pe diverse impozite, taxe, iar cea mai importantă parte… îi mânânci! Deci dacă aș scădea taxele și haleala aș rămâne cu mai puțin de jumătate. 300-400 de mii de lei?

Sincer, mie suma asta mi se pare foarte mică pentru o viață de om. Dacă n-ai nimic de la părinți, rude sau nu te căsătorești cu cineva mai cu stare, într-adevăr toată viața vei fi sărac, cel puțin în România, unde puțini au șansa de a câștiga peste 1000 de euro pe lună.

Bineînțeles că după un astfel de calcul îți poți pune o serie de întrebări… 🙂

Cat suntem de inteligenti?

chimp-typewriterDaca urmariti Discovery sau site-urile de popularizare a stiintei ati vazut ca in ultimele decenii stiinta a evoluat foarte mult, mai ales in domeniile legate de tehnologie. In astrofizica sau mecanica cuantica nivelul de complexitate la care s-a ajuns a devenit o adevarata provocare pentru intelectul uman, care are ca orice lucru, limitele sale. Mi se pare fascinant sa nu inteleg ceva. Este totodata frustrant, recunosc, si de asta ii admir pe cei care inteleg lucruri care mie imi dau batai de cap. Nimeni nu e atat de polivalent incat sa stie tot, asa ca un geniu in fizica poate fi un antitalent la gatit, un lucru aparent mult mai usor. Asta ne arata ca inteligenta e un lucru destul de relativ si de multe ori m-am intrebat in ce consta de fapt inteligenta.

Neil deGrasse Tyson

Neil deGrasse Tyson

Unul din oamenii de stiinta pe care ii admir foarte mult este astrofizicianul american Neil deGrasse Tyson, popular pentru conferintele sale pe teme stiintifice si efortul sau de popularizare a stiintei si a gandirii rationale. In una din conferintele sale discuta despre inteligenta umana in raport cu a cimpanzeilor dar pune si problema unor alte fiinte mai inteligente ca noi. Va recomand sa vedeti fragmentul, este foarte interesant, iar Neil are un talent deosebit in a-si prezenta punctul de vedere. El remarca faptul ca diferentele intre ADN-ul nostru si cel al unui cimpanzeu sunt de circa 1% si totusi, acest 1% face ca noi sa ascultam simfonii pe computer si cimpanzeii sa traiasca in copaci. Facand o extrapolare, Neil Tyson isi imagineaza ca noi am fi cimpanzei pentru niste fiinte cu 1% mai “inteligente” ca noi. Adevarul e ca desi suntem mai inteligenti, nu suntem in stare sa comunicam cu nici o alta specie din categoria animalelor considerate inteligente, cimpanzei, delfini, caini, etc. Oare am putea discuta cu fiinte mai inteligente ca noi, sau ar fi imposibil pentru ca acele fiinte ar comunica la un alt nivel care ne este inaccesibil? Ar fi unul din motivele pentru care suntem “singuri” in univers. Probabil ca nu suntem singuri, ci surzi sau pur si simplu prosti…

Totusi, eu nu sunt de acord in totalitate cu ce zice Neil deGrasse Tyson despre inteligenta umana. Omul nu este suficient de inteligent (sau capabil) incat sa construiasca avioane inainte ca sa invete fizica si matematica. Omenirea a trebuit sa transmita cunostinte din generatie in generatie timp de mii de ani ca sa poata construi rachete care sa transporte oameni pe Luna dus-intors. Capacitatea omului de a intelege lucruri este data genetic si este relativ aceeasi, dar fara cunostinte omul degeaba e inteligent, pentru ca nu poate face nimic interesant. De asta omul preistoric ne-a lasat doar niste grafiti pe peretii pesterilor, pentru ca altceva nu stia sa faca, nu pentru ca nu ar fi putut altceva.

speaking-bla-blaDiferenta cheie dintre noi si cimpanzei este capacitatea noastra de a transmite informatie.  Asta multumita limbajului, abilitate care in timp dus la dezvoltarea creierului astfel incat sa poata face o serie de asociatii si generalizari de care animalele nu sunt capabile. O alta diferenta esentiala este faptul ca omul poate transmite informatii generatiilor urmatoare, fapt ce duce la progresul speciei deoarece generatiile respective nu mai trebuie sa parcurga acelasi drum si pot continua, trasmitand la randul lor urmasilor si asa mai departe. Astazi vracii de acum 1000 de ani ni se par primitivi in comparatie cu medicii superspecializati de azi, dar acei vraci erau probabil la fel de inteligenti ca un doctor de azi, doar ca ei stiau foarte putina medicina.

Privind in sus, catre posibile fiinte superioare noua, imi imaginez ca in primul rand diferenta dintre noi si ei este nivelul de cunoastere, probabil comparabil cu prapastia dintre un vraci medieval si un doctor modern. Fiintele mai inteligente ca omul trebuie sa aibe un mod superior de a transmite informatie care implica si capacitati superioare de a prelucra informatia. O fiinta mai inteligenta va putea procesa mai multa informatie si totodata retine mai mult, probabil exponential mai mult, la un nivel de necuprins pentru mintea umana. Este greu de crezut ca una din functiile creierului uman este sa stocheze mai multa informatie decat ii este necesar unui om al pesterei, de vreme ce nu memoram aproape nimic din ceea ce citim, iar cu timpul uitam tot felul  de lucruri. De asta se poate spune ca omul a evoluat cu mult peste conditia sa de primata.

Internetul si calculatoarele au pus la dispozitia generatiilor de azi, la gramada, cunostiintele tuturor generatiilor precedente, iar informatiile se transmit practic instantaneu. Lucrurile astea sunt fara precedent in istoria omenirii. Dar omul nu e un computer, si ca pe viitor sa putem continua dezvoltarea stiintifica si explorarea universului, s-ar putea ca omul sa fie nevoit sa se transforme intr-o masina, ipoteza avansata si de astronomul Seth Shostak de la SETI. (Oricum, in ultimii ani ne-am lasat asimilati de tehnologie, ceea ce nu e neaparat un lucru rau). SETI este programul care cauta dovezi ale inteligentei extraterestre (search for extraterestrial intelligence) dar parerea mea este ca s-ar putea ca sa nu reusim niciodata sa comunicam cu fiinte mai inteligente ca noi si semnalele pe care le trimitem noi in spatiu sa fie doar un bazait de musca pentru eventualii exploratori ai galaxiei, mai inteligenti si dezvoltati ca noi.

Unii dintre cei mai mari filozofi din toate timpurile, Socrate, considerat in timpul vietii cel mai intelept dintre intelepti, spunea ca nu stie nimic (tot ce stiu este ca nu stiu nimic), tocmai pentru ca cu cat stii mai mult iti dai seama de cat mai ai de aflat si de invatat. Incepeam prin a scrie cat a evoluat stiinta si cate am ajuns sa stim despre Luna si stele. Nu suntem deloc inteligenti. Daca ar fi sa ne luam dupa inteleptul Socrate vom fi destepti cand vom spune ca nu stim nimic…

Nu vă mai stresați la servici

Vineri a fost ultima mea zi de lucru la ce e de acum inainte fostul meu loc de muncă, unde am lucrat tip de 10 ani neîntrerupt, încă de la începutul studenției. Sigur, în cei 10 ani am avansat ceva și după atâta timp petrecut într-un loc nu pleci ușor, chiar dacă de o vreme îmi doream alt loc de muncă, împins de motive obiective.

Sincer nu am realizat că plec cu adevărat până ce nu am început să îmi strâng toate lucrurile personale, o cană, niște agende, pixuri și creioane. Am realizat că după 10 ani (puteau să fie 20 sau 30), un om nu rămâne cu mare lucru de la servici, decât eventual cu niște pixuri și agende inutile. În mintea mea am făcut comparația cu predarea unei camere de hotel din care în mod similar nu păstrezi mare lucru, eventual un săpun și niște mărunțișuri.

În cele mai multe cazuri, serviciul e un mijloc și nu un scop în sine, adică sunt foarte puțini cei care se dedică unei cariere sau au norocul ca jobul lor să coincidă cu un hobby personal. Și totuși, serviciul este cel mai frecvent sursa numărul 1 de stress, colegii se ceartă între ei, se sapă, se bârfesc și așa mai departe, iar toată încărcătura asta e dusă și descărcată acasă pe familie sau prieteni. Oare de ce, pentru că în final nu rămâi decât cu niște pixuri, iar restul amintirilor se estompează foarte repede.. Sigur, rămâi cu experiență și dacă te-a ajutat salariul, cu o anumită situație financiară, dar eu mă refer la impresia de moment.

A nu se înțelege că prin a nu te mai stresa vreau să zic nu te implica. Dimpotrivă. Poți să te implici și fără nervi, așa cum poți să exprimi eficient fără a urla.

Valorile ciudate ale societatii de azi

Dacă te uiți la televizor, la filme sau te joci pe calculator, un lucru este evident, și anume că violența, adesea dusă la extrem, este tolerată, pe când sexul este ceva tabu și nociv care este ascuns. Sigur, nu am zis că ar fi bine ca în loc de știrile de la ora 5 să se dea filme porno, dar totuși, de ce acceptam violența atât de ușor? Jocurile pentru copii sunt pline de violență, aproape în orice joc trebuie să omori ceva, sau prietenii să se omoare între ei. Când eram copil, mă jucam Pac-Pac, un fel de Counterstrike de maidan, cu pistoale și puști de jucărie cu gloanțe imaginare. Parcă era mai interesant, un fel de scunsa cu mai mult țipat, dar nu era explicit precum vezi în jocuri sau filme.

Până la urmă, sexul este ceva firesc, parte din viața omului, fără de care omul nu poate exista, în schimb de violență ne putem lipsi de cele mai multe ori. De asta mi se pare ciudat că un film în care apare o femeie dezbrăcată e interzis minorilor, dar unul de acțiune în care sare sânge în toate părțile e OK. La fel și jocurile, unde totul e mai ridicol, pentru că nu ai voie să arăți nuditate, dar ai voie să torturezi sau să ucizi 1000 de creaturi pentru ceva. Poate de asta copiii când văd o broască sau o șopârlă țipă imediat hai să o omorâm cu pietre sau aruncă pisici de la etaj, dar când văd o fată topless râd și roșesc. E anapoda.

Totul pornește de la educație, iar filonul comun al civlizației dominante, cea occidentală, este cel creștin. În biblie este firesc să ucizi necredincioși, dar e un păcat de moarte ca să faci sex înainte de căsătorie, v. deuteronom 13:9, 20:21. Pe de altă parte, religia transformă sexul într-un tabu, până și corpul omului este un obiect rușinos care trebuie ascuns. Societatea de azi a moștenit unele din lucrurile astea, pe altele le-a mai corectat, dar poate și pe acelea in extremis.