Pittiş trăieşte

Sunt unul din cei care a copilărit cu vocea lui Pittiş, ascultând-o la Discovery-ul epocii comuniste – Teleenciclopedia. Fiind copil credeam că cei care citesc la Teleenciclopedia sunt tot acei care şi scriu materialele, deci nişte oameni foarte foarte deştepţi, iar eu mi-l imaginam pe Florian Pittiş ca pe un profesor erudit. Mai târziu l-am descoperit în alt context, acela de artist, şi mi-a plăcut ce cânta şi ce rebel era. Îl simpatizam pentru că arăta că se poate să fi un om inteligent şi raţional concomitent cu a fi rebel, hippie, rock, nonconformist cu părul lung şi blue jeans.

Azi am avut o plăcută surpriză – dintr-un bloc vecin din care până acum răsunau doar manele, azi am auzit în toată sonoritatea sa “Nu contează cât de lung am părul – important e cât şi cum gândesc” urmat de alte melodii asemenea, cărora parcă lumea le-a uitat savoarea, dar care, fără îndoială nu şi-o pierd niciodată.

Cred că nimic nu este mai frumos pentru un artist decât ca opera sa să rămână vie după ce moare. Este şi dovada supremă de valoare pe care artistul o face, din păcate postum.

in memoriam florian pittis

3 thoughts on “Pittiş trăieşte

  1. Cunosc sentimentul…Am avut plăcerea într-o zi să aud cum tot centrul Ploieştiului răsuna de aceeaşi melodie menţionată de tine mai sus. Sursa era un VW ocupat de nişte “tineri” de 40-50 de ani.
    Pittiş ne-a lăsat un tezaur pe care nimeni n-o să ni-l ia…

  2. Si eu imi amintesc ca, mica fiind, ma enervam de fiecare data cand se termina cate un documentar atunci cand vroiam sa aflu si mai mult pe acea tema. Stiam ca in saptamana urmatoare voi sta cu ochii lipiti de televizorul alb- negru si imi voi viziona una din cele mai indragite emisiuni de la vremea aceea….imi placeau tare mult…aveau ceva special 🙂 vocea lui Pittis era naturala si in armonie cu imaginile, parca erau povesti spuse inainte de culcare.Teleenciclopedia parca a fost creata pentru vocea acestui mare artist.
    Bravo, Ghita!In fond un artist recunoaste un alt artist mai mare, nu-i asa?
    Tot ce scrii tu pe aici imi pare cunoscut, parca le-am mai vazut undeva, imi vin flash-uri in minte…

  3. Pingback: Weekendul lui Adrian Paunescu