În noianul de posturi TV există stingher și acest post de muzică clasică numit Mezzo. Bramburind printre posturi care mai decare mai plictisitoare, între un teleshopping și două etno, am regăsit acest minunat post. Nimic mai plăcut într-o sâmbătă somnoroasă și udă, să moțăi pe muzică de Ravel și Bach.

Odată, demult, am vizitat casa în care a trăit Bethoven, și printre altele, într-o cameră avea un pian ciudat, cu clape negre – un fel de spinetă sau clavecin. Mereu am vrut să aud cum sună un astfel de instrument, și azi am ascultat două fragmente din opera lui Bach, cântate de Celine Frisch. Pe mine m-a impresionat muzica, dar mai mult, m-am gândit la cât de norocoasă este această interpretă care din degetele ei poate să creeze stări minunate și să impresioneze o audiență întreagă. Muzica scoate tot ce e mai bun din om, iar artiștii sunt doar niște intermediari între om și bucuria lui Dumnezeu.