Majoritatea asociază sărbătoarea de 1 mai cu comunismul, ceea ce este parțial corect, mai ales că în România, 1 mai muncitoresc însemna ample defilări (la care era obligatoriu să participi) urmate de legendarele “popasuri” la mici și bere — cum astăzi nu se mai fac.

Totuși ziua de 1 mai își are originea în Statele Unite, unde în 1886, au manifestat zeci de mii de muncitori, cerând scurtarea zilei de lucru la 8 ore. Incidentele din piața Heymarket din Chicago, soldate cu morți și răniți de partea muncitorilor și a forțelor de ordine a adus manifestația în atenția mapamondului. Deși muncitorii își atinseseră scopul, ziua de 1 mai a devenit un simbol al cauzei muncitorilor și manifestații de solidaritate s-au ținut anual în foarte multe țări, din America dar și din Europa. În scurt timp această tradiție s-a oficializat în multe țări, dar nu s-a continuat în SUA, țara care a declanșat evenimentul, guvernul acestei țări alegând o altă zi — Labor Day — ce se ține în prima zi de luni din luna septembrie. Cauza proletară a zilei de 1 mai a fost cu ușurință asimilată și preluată de mișcările socialiste, comuniste sau extremiste din lume, 1 mai devenind sărbătoarea principală a tuturor țărilor comuniste.

1 mai este o sărbătoare inutilă când pică în weekend, de exemplu în 2010 va fi într-o zi de sâmbătă, și de asta varianta americană este mai mult în spiritul sărbătorii muncii – o zi plătită, nemuncită!