Am avut deosebita plăcere de a fi la un concert Costel Busuioc, primul său concert în Timișoara, la Filarmonică. A fost un concert-eveniment cu un scop caritabil, o parte din banii strânși din acest concert urmând a fi donați premianților școlii din Biled, satul bănățean al lui Costel Busuioc, copiii având plăcerea de a primi cadourile și felicitarile chiar din mâna tenorului.

Primul lucru care m-a impresionat a fost numărul foarte mare de oameni care au venit la concert — practic sala a fost plină, iar lumea s-a înghesuit la intrarea devenită brusc neîncăpătoare. Am remarcat un numar foarte mare de pensionari dar și, în număr mai mic, tineri în jur de 20 și ceva de ani. Toți veniseră pentru Costel, și cu toate că concertul a început cu un scurt program al orchestrei filarmonicii, nimeni nu a întârziat de teamă ca să nu piarda locurile. Cultura la noi primește niște contribuții nesemnificative de la buget, iar asta se vede în mod dur din felul în care arată sala și chiar instrumentele muzicienilor, tocite și roase, fără strălucire.

Înghesuiți în scaunele vechiului și fostului cinematograf “Capitol”, lumea a uitat repede de orice discomfort, pentru că orchestra a susținut un concert minunat având în repertoriu unele dintre cele mai frumoase repere ale muzicii clasice – Adagio de Albinoni, Brahms, Mozart ș.a. Am remarcat cum ne-am obișnuit atât de mult cu era digitală și cu formatul mp3, încât am uitat cât de deosebit poate fi un asemenea concert, privit din sală și nu de la televizor sau ascultat la căști. Este minunat să iți abați un moment atenția de la muzică și să urmărești cu privirea ce face fiecare instrumentist în parte, cum contribuie la muzica pe care o asculți și cum fiecare își știe partea pe care o execută perfect, în totală armonie cu ceilalți. Toboșarul mi s-a părut spectaculos, pregătindu-se să bată precum un maestru de arte marțiale înainte de a sparge o cărămidă aparent fără efort. Toate aceste lucruri nu se văd ascultând un CD, și cu toate că nu completează muzica, întregesc experiența de a participa la plăcerea de a cânta muzică.

Costel Busuioc a fost la înaltime, iar sala l-a aplaudat în picioare de fiecare dată. Este incredibil cum un om atât de talentat și-a irosit mulți ani din viață ca muncitor necalificat, fără ca cineva să investească în harul lui. Am remarcat la el o eleganță și o ținută scenică deosebită, pe care nu o aștepți de la un om care până nu demult muncea pe șantier. Cu toate astea, are naturalețea omului care mereu își joacă propriul rol, care nu știe să disimuleze și să încerce să pară altfel. Omul acesta a reușit prin muzică și prin dragostea lui pentru muzică. Adesea m-am întrebat cum un om care provine dintr-un mediu rural sărac, fără posibilități, trăind pe câmp cu oile și pe șantiere, a ajuns să iubească și să caute muzica de operă, în loc să se mulțumească cu manele sau în cel mai fericit caz pentru condiția unui țăran, cu muzica populară.

După ce a încântat publicul cu arii celebre, printre care și Nessun dorma din Turandot de Puccini, cu care a castigat Hijos de Babel în Spania, Costel a primit o diplomă de excelență din partea primarului Gheorghe Ciuhandu, sub privirile intelectualilor și profesorilor care cu ani în urmă nu-i acordau nici o șansă carierei sale muzicale la Conservator. Încă trăim într-un sistem bolnav și rigid, care pune mai mult preț pe 4 ani de cultură generala (ce îi lipsesc lui Busuioc) decât pe un talent și potențial pe care îl au doar câteva nume în lume. Suntem un popor care este încă tributar invidiei și care mai are de învățat conceptul de solidaritate, pe care îl admirăm la alte popoare.

Din păcate, a fost un concert scurt. Busuioc nu a cântat mult, exact ca o mare vedetă, ceea ce a și devenit odată adoptat de Sony BMG. Este exact impresia pe care mi-a lasat-o — un mare cântăreț, trecut în grabă printr-unul din multele orașe pe care le are în turneu. Măcar am cumpărat CD-ul. Organizatorii au fost draconici și nu au permis să se filmeze, făcând o derogare de 3 minute, de care am profitat din plin, înregistrând prima piesă cântată de Costel — Ave Maria. Înregistrarea nu e cine știe ce, dar măcar vă faceți o idee.