Îmi plac Jocurile Olimpice. Este o ocazie rară când țările lumii se întrec pe căi cinstite într-o competiție nobilă și frumoasă în care cei mai buni și tenace câștigă, dar chiar și perdanții pierd cu onoare, onoarea de a partcipa. Ar fi ideal ca pe timpul olimpiadei orice război să înceteze, precum în antichitate, dar din păcate asta nu se mai întâmplă.

Pe mine m-a impresionat efortul chinezilor de a realiza o ceremonie cât mai originală și spectaculoasă. China într-adevăr are o istorie milenară cu care se poate lăuda, dar rămâne să confirme în epoca modernă, și să se adapteze standardelor de civilizație “impuse” de Vest. Comunismul a murit în Europa, dar moștenirea lui Lenin prosperă în China, una din țările în care comunismul nu ar avea ce căuta. Dar lăsând astea la o parte, mie mi-a plăcut ce au făcut, și voi urmări cât voi putea J.O. Mă bucur că am început cu dreptul și am luat deja o medalie de aur la judo, mulțumită Alinei Dumitru.

Chinezii ne-au arătat că nu degeaba sunt producătorul nr. 1 mondial de electronice, afișând acele monitoare LCD gigantice, dar cel mai mult m-a impresionat aprinderea torței olimpice de către acel “sportiv zburător” care a făcut turul stadionului suspendat. Frumos, original, palpitant!