Despre sintagma “crede si nu cerceta”

“Crede si nu cerceta” este una din sintagmele aşa-zis creştine care mă enervează cel mai tare când o aud. De ce, pentru că nu se regăseşte în Biblie, în ciuda părerii marei mase de credincioşi. Când eram în concediu, ne-am cazat într-o seară târzie la un hotel în Budapesta, şi mi s-a părut interesant că proprietarii hotelului s-au gândit să pună în fiecare cameră câte o biblie, tradusă în trei limbi (maghiară, germană şi engleză). Fiindcă era târziu, dar nu îmi era somn, am deschis biblia la întâmplare (la evanghelia lui Matei) şi printre alte îndemnuri de mult bun simţ (de care oamenii uită să mai ţină cont azi) am citit următoarele:

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7, 7-8)

În schimb formula “crede şi nu cerceta” are cu totul alte origini, fiind atribuită filozofului grec Celsus, ce a trait în secolul al II-lea după Cristos, un opozant al religiei creştine. Filozofia sa a fost combătută ani mai târziu de teologul creştin Origen Adamantius în lucrarea “Contra Celsus”, mijloc prin care numeroase citate din opera lui Celsus s-au păstrat, deoarece scrierile sale nu s-au păstrat. Celsus dorea să ridiculizeze modul în care oamenii simpli erau convertiţi la creştinism, fiindu-le băgată pe gât o religie nouă cum era creştinismul.

Pentru cei interesaţi, sau pentru cei care vor să verifice, :) există şi la noi o carte de Origen, se numeşte “Filocalia” lui Origen, editura Herald.

20 thoughts on “Despre sintagma “crede si nu cerceta”

  1. Indemnul asta e legat in popor de patania lui Toma necredinciosul, care a refuzat sa-l creada pe Isus pe cuvant ca a inviat si a cerut sa-i vada ranile crucificarii. Si ideea de acolo era ca i s-a facut pe plac, dar ca cei care l-au crezut fara sa ceara dovezi au fost mai bine vazuti. De aia oamenii se tem ca daca dau dovada de spirit critic sau curiozitate, nu vor mai fi placuti de Dumnezeu-la asta atitudinea preotilor “ajuta”mult.

  2. Si eu stiam ca apare totusi in Biblie versetul respectiv. Insa scos din context, el capata exact conotatia de care aveau nevoie mai abitir preotii pentru a inchide gura vreunui credincios mai rasarit.

  3. Nu apare deloc in Biblie acest “crede si nu cerceta”.

    Vedeti insa ca unii sunt tentati sa creada orice fara sa cerceteze cum ar fi si ca apare in Biblie aceasta sintagma. Daca cercetati Bblia, ajungeati in mod sigur la o alta concluzie.

    Sintagma s-a bucurat de o larga “respiratie” pe vremea comunistilor cand romanii nu prea mai ajungeau la Biserica.

    Sa stii ca interpretare momentului de indoiala a lui Toma este comentat in sfanta Traditie asa cum ai citit, desi tu nu crezi.

    In concluzie, sfatul meu pentru cei care mai afirma ca exista in Biblie “crede si nu cerceta” este sa cerceteze: sa citeasca Biblia si sa mearga la Biserica sa vada cum si ce fac preotii cu credinciosii mai rasariti.
    mda

  4. Ca sa intelegi mai multe despre indoiala nu doar al lui Toma, ci si Avraam, Moise si altii (indoiala in credinta e omeneasca) meditati asupra acestui rand:

    “Cred Doamne, ajuta necredintei mele”

  5. Raman la parerea ca citatul din evanghelia lui Matei exprima cel mai bine ideea

    Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7, 7-8)

    Observati ca nu se foloseste cuvantul “credeti”, ci cereti, cautati, bateti (la usa) samd.
    In general nu imi place cuvantul “a crede”, pentru ca credinta anuleaza procesul ratiunii. Daca omul era o fiinta care trebuia numai sa creada, nu i se dadeau ochi, urechi, gura si celelalte simturi. Credinta in divinitate nu trebuie sa ne limiteze simturile si gandirea, dimpotriva, trebuie sa o amplifice si mai ales sa ii dea un sens (lucru valabil pentru credinciosi).

    • Ai dreptate Biblia este plina de argumente care anuleaza sintagma “crede si nu cerceta” dar de ce spui ca nu iti place termenl de CREDINTA. Nu e adevarat ca a crede inseamna sa nu gandesti ci sa accepti ca adevarat ce auzi. Credinta este un proces. Ajungerea la credinta presupune in primul rand a cerceta. Pasul final al credintei este in a lua ca adevarat ce auzi. Spre exemplu cand iti faci un prieten: la inceput nu va avea credibilitate maxima pt tine si nu ii vei putea impartasi toate lucrurile dar in timp vei ajunge sa nu mai pui la indoiala cuvintele prietenului tau si sa crezi automat ca in momentul in care iti spune ceva nu te minte.
      La fel este si cu Dumnezeu si cu Biblia. Cerecetezi si apoi ajungi sa crezi fara sa mai cercetezi pentru ca te-ai lamurit ca Dumnezeu este credibil si la fel si  Cuvantul Sau :)
       

  6. Fratilor, sintagma ,,crede si nu cerceta” nu se gaseste consemnata in Sfanta Scriptura. In Biblie se gasesc indemnuri catre studiu, cercetare, cautare, iar dupa aceea sa credem (daca vrem sa credem!!?). Exemple neiterpretabile: In VT la Isaia 34-16, se spune ,,Cautati in Cartea Domnului si cititi!”, In NT la Ioan 5-39 ,,Voi cercetati Scripturile”, in Fapte 17-11 ,,…si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spune este asa”. Daca cercetam cu atentie in Biblie mai sunt si alte versete similare. Domnul sa va lumineze calea cercetarii!

  7. E doar un alt exemplu de „crede si nu cerceta”, anume aceasta atitudine a „acuzatorilor” de a ridiculiza dogmatica folosind un argument fictiv. Acesti oameni sunt primii care cred si nu cerceteaza. E un fel de mit urban, asemeni vanzarilor de masini de cusut Singer cu zeci de mii de euro. Pe scurt, „crede si nu cerceta” e un mit. Cel putin pentru credinciosii ortodocsi. Indemnul Bisericii Ortodoxe este altul – „Cercetati toate, pastrati ce este bun :)

  8. Din păcate cei care comentează aici nu au citit postul inițial. Sar ca musca în lapte.
    Sintagma “Crede și nu cerceta” mai este folosită și ca un echivalent al expresiei “ochelari de cal”, în special în cazul credincioșilor, sau cum îmi place mie să spun “ochelari de cal din coperți de biblie”.

    Eu nu știu ce cercetează ortodocșii, dar eu nu am întâlnit credincios ortodox care să accepte o dezbatere cu cineva de altă religie sau ateu, fără a se ajunge la argumente ilogice, “urări de bine” de tipul “o să arzi în iad” sau alte jigniri mai mult sau mai puțin cuviincioase. Din experiența mea, e doar o chestie de timp până își dau arama pe față și arată că sunt intoleranți și ancorați în dogmă (a fi dogmatic nu e neapărat rău din punctul meu de vedere ci e rău când nu accepți pe alții diferiți de tine).

  9. nici eu nu sunt deacord cu aceasta expresie…….    eu cred ca avem ratiune anume pentru aceea ca sa intelegem si sa “cercetam” pentru ca numai atunci v-om iubi si intelege, si ne vom increde in Domnu! iar profesorii de religie sunt varza…… imi cer scuze de expresie, dar era absolut necesara pt ca in loc sa poata sa ii convinga si sa ii aduca pe calea cea dreapta pe tinerii mai rasarit, in schimb ei ori schimba tema ori te fac ateu si necredincios ca Toma…..  daca nu veti avea tinerii crestinismul o sa fie in declin in continuare  :)
    bft all :) )

  10. OK, ştiam că nu e din Biblie, dar întotdeauna am crezut că asta cu ne-cercetatul e o confuzie pe bază de versuri de Coşbuc: “Nu cerceta aceste legi/ Că eşti nebun de le-nţelegi”.
    Încolo, habotnici spălăţei pe creieraş găseşti destui printre religioşi, de-ăia de nu vor să audă nimic despre cercetat nimic. :) De-ăia de cred că deja le ştiu pe toate. Majoritatea îşi zic “preoţi” şi se îmbracă în nişte chestii caraghioase, medievale, dar mai sunt şi printre ceilalţi. ;)

  11. nu e în biblie și nici în tradiția patristică ortodoxă … un thumb up pentru totți cei care au curajul să îi la la șuturi pe toți papagalii care repetă la nesfârșit minciuna asta …
    DAR există tendința bisericoșilor sectari, care practică credința după ureche de a se conforma acestei zicale … fără argumente, pentru că au o credință greșită ajung exact în poziția de a lua pe crede și nu cerceta în brațe decât să admită că religia lor e greșită …
    și aici îi includ și pe unii preoți care își poartă preoția ca pe o rubrică contabilă, taci din gură, faci cum zic eu că eu știu mai bine … la întrebările credinciosului, da’ părinte și săracii să dea la fel la înmormântare, ca si bogații!? lor le convine “crede pe popa și nu mai cerceta” …

  12. în ceea ce privește pilda cu toma necredinciosul da, unul din sensurile pildei e acela că cei care cred și nu mai simt nevoia de a cerceta încontinuu sunt mai fericiți ca cei veșnic necredincioși și neîncrezători … bucuroși sunt cei săraci cu duhul … altă parte a bibliei prost înțeleasă de mulți oameni … cei simpli, cei care simt cu inima adevărul, cei care nu se sprijină atât de mult pe rațiune pentru că rațiunea e doar o unealtă limitată de cunoaștere umană … credința e mult mai puternică, DACĂ SE SPRIJINĂ PE ADEVĂR ….

    toma necredinciosul simte nu numai nevoia de a pune degetul pe rană pentru a se convinge ci și neliniștea și tulburarea necredinciosului muncit de îndoială, DAR VEȘNIC ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI … el este sincer în necredința lui, toma pățitul, adică lasă că știu eu câți falși profeți nu au zis același lucru, ia să verific prima dată!

    verifici o dată … verifici de două ori … de enșpe mii de ori … de câte dovezi e nevoie? ÎN TOT ACEST TIMP EȘTI NESIGUR, NU ȘTII CARE E ADEVĂRUL!

    o altă variantă ca să se înțeleagă mai bine … soția zice că te iubește și îți este credincioasă … tu, ca om pățit, nu o crezi din prima, ceri dovezi, o urmărești un timp, îi testezi iubirea în diverse feluri … ÎN TOT ACEST TIMP EȘTI NELINIȘTIT, NEFERICIT, PLIN DE TENSIUNE … lipsa credinței, a liniștii sufletului își pune amprenta pe cei necredincioși …. o, dumnezeule, ce fericiți sunt cei care cred și care au ajuns deja la izvorul cu apă vie în timp ce noi ceilalți încă rătăcim prin deșertul rațiunii necredincioase!

    ăsta e sensul … asta e una din calitățile credinței adevărate, liniștea și fericirea … pacea sufletului …. ateii și necredincioșii cred că doar prin rațiune se poate dobândi liniștea și fericirea … credința ortodoxă ce puțin spune nu, rațiunea singură nu e suficientă, E NEVOIE DE CREDINȚĂ CARE E MAI PRESUS DE RAȚIUNE PENTRU CĂ SE SPRIJINĂ PE DUMNEZEU ….

  13. asta e ordinea corectă … credința, sprijinită pe cuvântul domnului și după ea rațiunea umană care se sprijină pe credință … piatra de temelie a rațiunii e totdeauna și în toate timpurile credința ÎN ADEVĂR, ÎN EXISTENȚA ADEVĂRULUI UNIC ….

    existența sau inexistența adevărului e o axiomă … nedemonstrabilă … o tautologie … adevărată prin ea însăși … câți ateiști oare pot pricepe acest adevăr, atât de simplu!? câți oameni de știință? rațiunea umană și logica formală, încă de pe vremea lui aristotel și platon pentru a funcționa corect are nevoie tot timpul și în fiecare clipă de AXIOME! IPOTEZE! circular demonstrabil adevărate prin ele însele … adică tautologii … lipsa unei temelii ferme de axiome, neliniștea omului modern care își schimbă credințele, axiomele de lucru ca șosetele de pe o zi pe alta duce la exact la ceea ce ce zice biblia, neliniștea și nefericirea anticilor … și contemporanilor … fericiți sunt cei săraci cu duhul! care nu se mai fâțâie atât, care au găsit adevărul … ÎN INIMA LOR!

    ȘTIINȚA FORMALĂ, ANTICĂ SAU MODERNĂ, NU SE POATE LIPSI DE FUNDAMENTUL CREDINȚEI CÂT TIMP PENTRU A FUNCȚIONA ȘI A PROGRESA MOTORUL EI DE BAZĂ E LOGICA … ȘI RATIUNEA …

    ei pun pe un piedestal prea înalt rațiunea uitând pe ce trebuie să se sprijine rațiunea pentru a nu ne duce în eroare … PE CREDINȚĂ … PE IPOTEZE DE LUCRU CORECTE … PE AXIOME ADEVĂRATE!

    cam ăsta e sensul disprețului lui isus față de raționaliștii vremii sale, sofiștii greci, care atâta se învârteau și se încurcau în argumente și rațiuni și logică de nici ei nu mai știau ce cred de fapt … atâta se suceau și învârteau cuvintele și argumentele până amețeau și ei și publicul care îi asculta … adevărul e simplu și nu are nevoie de așa de multe tumbe și bucle filozofice pentru a da de el ….

    dumnezeu e unul și numele lui e adevărul …. și la creștini, și la evrei și la musulmani și la budiști samd … însă cât timp punem rațiunea înaintea credinței chiar unic pentru fiecare credință dumnezeu e de fapt altceva … pentru că nu îl putem vedea și înțelege doar cu mintea, el vorbește prima dată inimii …. el e iubire nu rațiune ….