Centenar Titanic

Acum 100 de ani, RMS Titanic se scufunda in apele Atlanticului de Nord, tragedie ce a curmat viata a 1513 oameni, din cei 2224 aflati la bord. Desi este unul dintre cele mai bine documentate dezastre din istorie, subiect pe marginea caruia s-au scris sute de carti, rapoarte si analize, povestea dezastrului a fascinat suficient de mult incat cauzele accidentului se mai dezbat si analizeaza.

N.Y. American 16.04.1912 Titanic

Sinking of the RMS Titanic : N.Y. American 16.04.1912

Pe National Geographic am vazut o noua teorie oarecum surprinzatoare al lui Tim Maltin, amintindu-mi de investigatiile lui Sherlock Holmes, teorie ce pune cauza dezastrului pe seama unui miraj si a unui complex de factori legati de conditiile meteo special cel putin pentru acea noapte, in zona curentului Labrador.

De cate ori nu m-am uitat vara fascinat la felul in care apar miraje pe sosea sau in lungul sinelor de tren, fara sa ma gandesc ca diferenta de temperatura intre straturile de aer produce acelasi efect si iarna sau in conditii de temperatura joasa. Titanicul a intrat cu viteza intr-o astfel de capcana optica pregatita de apele reci, ale curentului Labrador, marinarilor de veghe de pe vas. Acelasi efect i-a incurcat si pe cei de pe vasul Californian, aflat la minute distanta, care a pus pe seama mirajelor semnalele luminoase venite in disperare de pe Titanic.

Titanic Casualties breakdown

Titanic Casualties breakdown


Eu am o oarecare nostalgie pentru perioada inceputului de secol 20. Epoca stilului Art Nouveau, a micilor burgezi bine imbracati si asortati dintre care s-au afirmat o sumedenie de pionieri a noilor tehnologii si stiinte – zbor, masini, vapoare, telecomunicatii, fizica, medicina, etc – cam tot pe ce se bazeaza epoca informatiei de azi. Aceasta societate progresista era inca tributara unui conservatorism rigid de tip victorian, fapt pentru care lucrurile erau mai clar si poate mai benefic asezate. O poza de ansamblu a acelei societati era si pe Titanic, si din tabelul pe care l-am ilustrat, se vede ca in ciuda haosului si a panicii anumite reguli nescrise au functionat. Sa ne uitam numai la procentul barbatilor ce au supravietuit din clasa a II-a, restul facand pasul inapoi pentru sotiile si copiii lor, desi locuri in barci erau destule…

Sensul vietii (II)

Există cărți și scriitori pe care nu reușești să îi apreciezi decât după o anumită vârstă, după ce ajungi să îți pui anumite întrebări, într-un anumit fel.

Sisyphus - von Stuck

Sisyphus - von Stuck

Filozofia nu a fost niciodată punctul meu forte și nici nu m-a interesat prea mult, dar totuși mărturisesc că am păstrat o fascinație pentru marii gânditori și excentricitățile lor. Poate una dintre cele mai valoroase cărți pe care am primit-o vreodată, este un mic memorator de filozofie pentru liceu, în care sunt prezentați sub formă de sinteză o mulțime de filozofi. E genul de carte de buzunar, care se răsfoiește ușor între 2-3 stații de tramvai, dar care conține poate cele mai multe idei pe centimetru pătrat. Am să citez mai jos niște lucruri pe care eu le găsesc minunate, legate de opera lui Albert Camus, Mitul lui Sisif:

[..] A hotărî dacă viața merită sau nu a fi trăită înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei. Deci problema care se analizează nu mai este “care este sensul vieții” ci “are viața vreun sens”?

Problema sensului vieții se află în interdependență cu sentimentul absurdului. Eroul absurd este cel care pe de o parte neagă existența lui Dumnezeu, iar pe de alta este incapabil să găsească un sens al vieții. Conștientizarea climatului absurdității care fundamentează existența are o serie de implicații asupra vieții individului: cunoașterea adevărată este imposibilă, semenii sunt inumani iar trecerea timpului implică oboseala și frica în fața morții.

Pentru a sublinia condiția existențială a omului, Camus realizează o paralelă între viața acestuia și cea a lui Sisif. Sisif este un personaj mitologic pedepsit de zei la o muncă nesfârșită și fără sorți de izbândă: el ridică neîncetat o stâncă spre vârful unui munte, de unde aceasta revine în vale, în locul de origine, rostogolindu-se din cauza propriei greutăți. Camus subliniază că acest mit este tragic întrucât eroul său estre conștient de munca inutilă. Așa cum, în cazul lui Sisif, sentimentul absurdului se naște prin raportare la o sarcină inutilă, tot astfel, în cazul omului, sentimentul absurdului se ivește în clipa în care el se raportează la lume.

Un conflict dureros se manifestă între nevoia firească a omului de a simți că viața sa are un sens, pe de o parte, și lipsa de sens a lumii, a existenței în genere, pe de altă parte: «sentimentul absurdului nu-i decât acest divorț dintre om și viața sa, dintre actor și decorul său». Absurdul pe care omul îl trăiește constituie rezultatul dezacordului dintre aspirația sa spre absolut, spre un sens al vieții și respectiv, lumea în care el se simte străin și fără țel.

Pornind de la aceste premise s-ar putea susține că sinuciderea este o soluție adecvată la absurdul vieții: «a te omorî înseamnă că viața nu merită să fie trăită». A te sinucide înseamnă a recunoaște caracterul derizoriu al existenței, absența oricărei rațiuni de a trăi, caracterul nesăbuit al zbuciumului cotidian și inutilitatea suferinței (Mitul lui Sisif).

Sinuciderea este însă o soluție aparentă. Într-o lume absurdă, în care nimic nu are sens, singura valoare o reprezintă luciditatea — adică tocmai conștientizarea și asumarea absurdului, a condamnării la eșec a oricărei aspirații. Eroismul de a trăi în deplină conștiință absurdul vieții îl transformă pe individ din om absurd în om revoltat. Revolta este acea experiență privilegiată care asigură omului un sens al existenței în cadrul unei lumi absurde.

Fosile

Nu demult am primit cadou câteva fosile de la unchiul meu. La început nu mi s-au părut ceva deosebit, dar după ce le-am vazut și simțit în palmă, gândul, vorba poetului, mă purtă îndărăt cu mii de veacuri…

Pentru mulți, un dinte de dinozaur este doar un dinte sau o piatră oarecare și totuși este mult mai mult, este un fragment din istoria vieții pe Pământ, ajuns la noi printr-o întâmplare. Este greu de imaginat un milion de ani, pentru ca istoria civilizației de abea are câteva mii, iar aceste fosile sunt vechi de zeci de milioane, unele sute. Cu cât sunt mai vechi cu atât se aproie mai mult de începuturile vieții, când Pământul nostru era Pangeea primordială înconjurată de un ocean gigantic plin de creaturi ce azi par extraterestre, precum trilobitul de mai jos.

De curiozitate, “dintele” de megalodon de mai sus este doar vârful, un dinte întreg putând ajunge până la 18 centimetri. Acest mega-rechin a dezvoltat cei mai mari dinți dintre toate animalele și era atât de mare încât putea înghiți un automobil.

Dintele de mosasaurus, un fel de crocodil marin mai mare, îmi provoacă fiori gândindu-mă doar la faptul că acest dinte a mușcat din alți dinozauri acum zeci de milioane de ani.

Trilobitul este preferatul meu, pentru că este o vietate atât de străveche — înaintea dinozaurilor, acum 450 de milioane de ani, în apele mărilor prosperau aceste mici creaturi, asemănătoare unui fel de homar fără clești. Din păcate, antenele și picioarele nu s-au păstrat în această fosilă, dar este și așa remarcabilă — este ca o fotografie în piatră a unei epoci peste care au trecut deja două exctincții în masă.

Pentru cei interesați, există multe surse de unde se pot cumpăra fosile, iar eu am dat peste un site cu o ofertă destul de variată, aici.

Fosilele astea mă fac să realizez, din nou, dacă mai era cazul, cât de relativă poate fi percepția omului asupra lumii în care trăiește și asupra vieții ca fenomen. Existența noastră este extrem de scurtă și totuși avem șansa minunată de a privi atât de departe în trecut și un pic în viitor.

Soarele din Orion

Luke Skywalker on Tatooine
Probabil ați citit deja (eu sunt puțin în urmă cu știrile) despre un al doilea “soare” pe care l-am putea vedea în curând pe cer, preț de câteva luni.

Supernovele sunt evenimente astronomice dramatice și spectaculoase prin care o stea “moare” într-o explozie gigantică, a cărei strălucire de moment se poate vedea chiar și din alte galaxii. Omenirea a asistat de puține ori la supernove. Prima supernovă este consemnată de astronomii chinezi în anul 185 era noastră, iar alte “stele oaspete”, cum erau ele numite, au fost documentate independent de diferite civilizații în 1006, 1054 și cel mai recent în 1604 (în galaxia noastră).

Betelgeuse este steaua roșie din stânga sus.

Betelgeuse este steaua roșie din stânga sus.

Supernova din 1006 a fost atât de luminoasă încât timp de luni de zile, noaptea se putea citi la lumina stelei, și totuși explozia stelei a avut loc la mai bine de 7000 de ani lumină de noi. Dacă avem noroc “în curând” vom putea asista la explozia unei supergigante, aflate la doar 600 ani lumină, și anume steaua Betelgeuse din constelația Orion.

Orion a fost una din primele constelații pe care am învățat să le identific pe cer și despre care am citit mult, având de făcut un proiect în facultate pe tema constelației. Nu numai eu am fost fascinat de această frumoasă constelație, ci din cele mai vechi timpuri, civilizații precum babilonienii, egiptenii sau grecii au divinizat-o, considerând-o imaginea unui zeu (Osiris la egipteni).

Despre Orion s-a scris și speculat foarte mult, una dintre cele mai interesante ipoteze fiind corelația între centura Orion și piramidele egiptene. Unii au mers chiar mai departe, corelând stelele din Orion și piramidele cu munții Tharsis de pe Marte. Coincidență sau nu, toate acestea se suprapun într-un mod fascinant 🙂 (chiar vă îndemn să verificați cu Google Earth/Mars/Sky și un program gen Photoshop)

mars-tharsis-orion-hypothesys

Din păcate Orion sau străvechiul Osiris e pe cale să-și piardă umărul ceresc într-o explozie cosmică ce va fi vizibilă din alte galaxii, desigur după câteva milioane de ani! Asta e partea ciudată a cosmosului — dacă Betelgeuse ar exploda, am vedea de fapt ce s-a petrecut acum 600 de ani. Vorba lui Eminescu:

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Soarele nostru e un punct lângă Betelgeuse, care ar înghiți sistemul nostru solar dacă ar lua locul Soarelui. Genul acesta de comparații este foarte greu de făcut fără imagini, așa că vă recomand un post de al meu mai vechi, Călătoria prin spațiu.

betelgeuse-vs-solar-system

Cat suntem de inteligenti?

chimp-typewriterDaca urmariti Discovery sau site-urile de popularizare a stiintei ati vazut ca in ultimele decenii stiinta a evoluat foarte mult, mai ales in domeniile legate de tehnologie. In astrofizica sau mecanica cuantica nivelul de complexitate la care s-a ajuns a devenit o adevarata provocare pentru intelectul uman, care are ca orice lucru, limitele sale. Mi se pare fascinant sa nu inteleg ceva. Este totodata frustrant, recunosc, si de asta ii admir pe cei care inteleg lucruri care mie imi dau batai de cap. Nimeni nu e atat de polivalent incat sa stie tot, asa ca un geniu in fizica poate fi un antitalent la gatit, un lucru aparent mult mai usor. Asta ne arata ca inteligenta e un lucru destul de relativ si de multe ori m-am intrebat in ce consta de fapt inteligenta.

Neil deGrasse Tyson

Neil deGrasse Tyson

Unul din oamenii de stiinta pe care ii admir foarte mult este astrofizicianul american Neil deGrasse Tyson, popular pentru conferintele sale pe teme stiintifice si efortul sau de popularizare a stiintei si a gandirii rationale. In una din conferintele sale discuta despre inteligenta umana in raport cu a cimpanzeilor dar pune si problema unor alte fiinte mai inteligente ca noi. Va recomand sa vedeti fragmentul, este foarte interesant, iar Neil are un talent deosebit in a-si prezenta punctul de vedere. El remarca faptul ca diferentele intre ADN-ul nostru si cel al unui cimpanzeu sunt de circa 1% si totusi, acest 1% face ca noi sa ascultam simfonii pe computer si cimpanzeii sa traiasca in copaci. Facand o extrapolare, Neil Tyson isi imagineaza ca noi am fi cimpanzei pentru niste fiinte cu 1% mai “inteligente” ca noi. Adevarul e ca desi suntem mai inteligenti, nu suntem in stare sa comunicam cu nici o alta specie din categoria animalelor considerate inteligente, cimpanzei, delfini, caini, etc. Oare am putea discuta cu fiinte mai inteligente ca noi, sau ar fi imposibil pentru ca acele fiinte ar comunica la un alt nivel care ne este inaccesibil? Ar fi unul din motivele pentru care suntem “singuri” in univers. Probabil ca nu suntem singuri, ci surzi sau pur si simplu prosti…

Totusi, eu nu sunt de acord in totalitate cu ce zice Neil deGrasse Tyson despre inteligenta umana. Omul nu este suficient de inteligent (sau capabil) incat sa construiasca avioane inainte ca sa invete fizica si matematica. Omenirea a trebuit sa transmita cunostinte din generatie in generatie timp de mii de ani ca sa poata construi rachete care sa transporte oameni pe Luna dus-intors. Capacitatea omului de a intelege lucruri este data genetic si este relativ aceeasi, dar fara cunostinte omul degeaba e inteligent, pentru ca nu poate face nimic interesant. De asta omul preistoric ne-a lasat doar niste grafiti pe peretii pesterilor, pentru ca altceva nu stia sa faca, nu pentru ca nu ar fi putut altceva.

speaking-bla-blaDiferenta cheie dintre noi si cimpanzei este capacitatea noastra de a transmite informatie.  Asta multumita limbajului, abilitate care in timp dus la dezvoltarea creierului astfel incat sa poata face o serie de asociatii si generalizari de care animalele nu sunt capabile. O alta diferenta esentiala este faptul ca omul poate transmite informatii generatiilor urmatoare, fapt ce duce la progresul speciei deoarece generatiile respective nu mai trebuie sa parcurga acelasi drum si pot continua, trasmitand la randul lor urmasilor si asa mai departe. Astazi vracii de acum 1000 de ani ni se par primitivi in comparatie cu medicii superspecializati de azi, dar acei vraci erau probabil la fel de inteligenti ca un doctor de azi, doar ca ei stiau foarte putina medicina.

Privind in sus, catre posibile fiinte superioare noua, imi imaginez ca in primul rand diferenta dintre noi si ei este nivelul de cunoastere, probabil comparabil cu prapastia dintre un vraci medieval si un doctor modern. Fiintele mai inteligente ca omul trebuie sa aibe un mod superior de a transmite informatie care implica si capacitati superioare de a prelucra informatia. O fiinta mai inteligenta va putea procesa mai multa informatie si totodata retine mai mult, probabil exponential mai mult, la un nivel de necuprins pentru mintea umana. Este greu de crezut ca una din functiile creierului uman este sa stocheze mai multa informatie decat ii este necesar unui om al pesterei, de vreme ce nu memoram aproape nimic din ceea ce citim, iar cu timpul uitam tot felul  de lucruri. De asta se poate spune ca omul a evoluat cu mult peste conditia sa de primata.

Internetul si calculatoarele au pus la dispozitia generatiilor de azi, la gramada, cunostiintele tuturor generatiilor precedente, iar informatiile se transmit practic instantaneu. Lucrurile astea sunt fara precedent in istoria omenirii. Dar omul nu e un computer, si ca pe viitor sa putem continua dezvoltarea stiintifica si explorarea universului, s-ar putea ca omul sa fie nevoit sa se transforme intr-o masina, ipoteza avansata si de astronomul Seth Shostak de la SETI. (Oricum, in ultimii ani ne-am lasat asimilati de tehnologie, ceea ce nu e neaparat un lucru rau). SETI este programul care cauta dovezi ale inteligentei extraterestre (search for extraterestrial intelligence) dar parerea mea este ca s-ar putea ca sa nu reusim niciodata sa comunicam cu fiinte mai inteligente ca noi si semnalele pe care le trimitem noi in spatiu sa fie doar un bazait de musca pentru eventualii exploratori ai galaxiei, mai inteligenti si dezvoltati ca noi.

Unii dintre cei mai mari filozofi din toate timpurile, Socrate, considerat in timpul vietii cel mai intelept dintre intelepti, spunea ca nu stie nimic (tot ce stiu este ca nu stiu nimic), tocmai pentru ca cu cat stii mai mult iti dai seama de cat mai ai de aflat si de invatat. Incepeam prin a scrie cat a evoluat stiinta si cate am ajuns sa stim despre Luna si stele. Nu suntem deloc inteligenti. Daca ar fi sa ne luam dupa inteleptul Socrate vom fi destepti cand vom spune ca nu stim nimic…