Ziua copiilor!
Un dino de colorat la Playzone 😀
Mai multe aici..
Tag Archives: fun
De la avioane de hârtie la origami
Dacă ultima dată mă jucam cu avioane de hârtie, săptămâna asta am fost răcit și am avut timp să învăț niște trucuri de origami. Eu mă consider un novice, pentru că multe modele mi se par foarte complicate, dar unele sunt chiar surprinzător de ușor de făcut, dacă exersezi un pic. Cred că e important să ai răbdare și timp de pierdut — de exemplu, data viitoare când o să merg pe tren o să îmi iau un cub de note de birou.
-
- Crin origami
-
- Lalele origami
-
- Trandafiri origami
-
- Origami magic box
Dintre cele patru, crinul e cel mai ușor de făcut, deși e cam mult de îndoit la el. Lalelele sunt cam dificile, iar trandafirii mi se par mie cei mai dificil de făcut din ce am încercat eu până acum. Cubul magic pare complicat pentru că este foarte spectaculos (poți să îl desfaci în floare și să-l împachetezi la loc) dar de fapt sunt mai multe hârtii îndoite relativ simplu.
Pentru amatori de origami, există pe net o mulțime de site-uri cu diagrame, dar pentru modelele mai complexe e bine să vă uitați pe youtube la cineva care face (eu așa am făcut cubul).
Avioane de hârtie
Când eram copil mă jucam destul de des cu avioane de hârtie. Acum vremurile s-au schimbat și copiii nu prea mai știu cum e un avion de hârtie, pentru că pot pilota unul direct pe calculator. Așa că nu prea mai văd avioane de hârtie…
Săptămâna trecută m-a prins nostalgia vremurilor când concepeam cu prietenul meu de joacă Mircea, tot felul de avioane și chestii ingenioase pe care le testam afară. Pe atunci știam să fac un model destul de complicat de avion, dar care era și foarte bun — zbura minunat și era rezistent. Din păcate, cu timpul am uitat cum îl făceam și în weekend mi-am propus să îl fac din nou.
După ce mi-am amintit, am mers un pic mai departe cu arta îndoitului și după cum puteți vedea în imagini, .. din seria ce pot face două mâini dibace, vă prezint micro-avionul “total” făcut dintr-o bucată de bon de casă de marcat 🙂
(l-am botezat total pentru că asta scrie pe el, “total” și “vă mulțumim”)
Avioane mari și mici
Cu toate că e atât de mic, zboară; nu foarte stabil, dar zboară 🙂
Micro-avion origami 28 x 30 mm
Pe internet puteți găsi o mulțime de site-uri cu moduri de îndoire pentru tot felul de avioane. Am să revin cu instrucțiunile pentru “modelul meu”.
P.S. Avionul roșu nu este făcut special de Sf. Valentin. Așa s-a nimerit să fie, dar mă gândesc că se poate interpreta dacă îl arunc spre inima vreunei domnișoare 😛
Jucării pentru oameni mari
Mie întotdeauna mi-au plăcut jucăriile cu telecomandă. Nu am avut multe, dimpotrivă, dar le-am prețuit foarte mult pe cele pe care le-am avut. Țin minte că prima mea jucărie teleghidată a fost un camion chinezesc destul de mare, cu 2 baterii mari, care avea rutina lui pre-programată, dar era foarte spectaculos și bine realizat pentru anii 80.
BMW X5 Sport cu telecomanda, Scara 1:18
Pentru cei amatori de zbor, am văzut elicoptere cu telecomandă care mie mi se par grozave pentru spionat deși autonomia lor e destul de mică, poate tocmai de asta. Aștept cu interes ziua în care vor avea și avioane cu telecomandă. Prețurile nu mi se par mari, pentru că fiind interesat de modelism știu că prețurile la componentele specifice nu sunt deloc mici. Ca orice hobby, jucările cu telecomandă costă, dar cât timp e distractiv, merită. Eu unul, mi-am amintit de proiectele mele trăznite pe care le aveam acum câțiva ani (în ultimii ani de facultate la robotică) de a construi tot felul de mașinării și “geek-toys”.
Copilul cu Rahan
Azi ar fi fost o zi ca oricare alta dacă Adevărul nu ar fi lansat într-un mod bine pregătit, de ziua copilului, revista Rahan. Când eram copil, eram mare amator de “Pifuri” cum le ziceam noi pe atunci — reviste diverse de benzi desenate, nu neapărat cu Pif și Hercule. Atât de mult m-a cuprins fenomenul benzilor desenate, încât începusem să desenez personaje și să-mi fac propriile aventuri de tip pif.
De azi am un număr nou și lucios de Rahan care îmi amintește foarte mult de vremurile de atunci, numai că pe atunci hârtia era aspră și revistele nu se găseau la chioșc, ci erau rare ca un fel de marfă de contrabandă. Sunt convins că mulți de vârsta mea și-au luat un Rahan, sau cel puțin așteaptă să răsfoiască unul în treacăt de dragul amintirilor cu băiatul blond. Nu știu ce succes vor avea la noua generație, chiar sunt curios, pentru că acum copiii sunt obișnuiți altfel, vremea benzilor desenate aparținând “preistoriei” jocurilor video, când mulți dintre noi nici nu știam cum arată un calculator.
Mie benzile desenate mi-au marcat copilăria, pentru că fiind pasionat de ele am ajuns să public propriile mele benzi cu “Bobuleț” într-un “pif local”, mulțumită caricaturistului Radu Clețiu care realiza suplimentul Strip Top al Renașterii Bănățene. De acolo am ajuns să fac cărți de colorat și nu m-am oprit din desenat după liceu, poate tocmai pentru că puteam să mă distrez în timp ce desenam.