Desenăm și colorăm la Playzone :)

De ceva vreme fac desene de colorat pentru copiii de la Playzone din Iulius Mall (Timișoara). Sincer, la început n-am crezut că poate fi atât de captivant, mai ales că de fiecare dată trebuie să desenez un dinozaur (mascota lor). Dar până la urmă am făcut un dinozaur haios care le place și celor din Playzone și mie (eu am vrut un pterodactil, ei un brontozaur, și în final l-am corcit cumva).

În final a ieșit Playzonus Rex, regele distracției în habitatul său, atelierul de creație și jungla neiertătoare a locului de joacă. Această specie unicat crează și azi confuzie în rândul oamenilor de știință, iar copii fiind întrebați l-au descris în fel și chip, galben, roz, verde, dar și albastru după ultimele cercetări.

Pentru mai multe detalii vizitează smartedu.ro.
Pentru mai multe desene vezi galeria, www.sirg.ro/gallery/playzone-color

Fiecare copil are personalitatea lui și felul în care își imaginează lucrurile diferă mult de la unul la altul. Nici un desen colorat nu seamănă cu altul, și am văzut teancuri de desene. Este fascinant 🙂
Din păcate creativitatea se oprește în copilărie, deoarece societatea de azi, deși spune că promovează individualitatea și creativitatea, o nivelează începând din școală și o inhibă total mai târziu, ca omul să devină creativ doar în limitele acceptate și să reitereze aceleași șabloane vizuale, muzicale, ideologice șamd cu care a fost prelucrat de școală, televizor, vecini, reviste și mainstream.

Copiii colorează dinozaurii cu roz, nu cu verde, și asta e grozav 😀

Galeria virtuală

De când am rărit-o cu scrisul pe acest blog, am început să desenez mai mult. Desenând, m-a apucat nostalgia vremurilor când desenam mult și foarte haios, vremuri în care publicam benzi desenate și cărți de colorat. Acum, din postura de inginer/programator, mă întreb sincer de ce nu am avut destulă încredere în talentul meu ca să continui pe acest drum al desenului, dar cred că întrebarea mea nu poate fi decât retorică și n-am încotro decât să accept schimbarea pe care am facut-o deja cu mult timp în urmă în viața mea.

Comic sketch

www.sirg.ro/gallery

Totuși, m-am gândit să adun desenele mele preferate într-o galerie virtuală care pe viitor se va extinde cu noi desene, ilustrații, portrete și schițe. Țin foarte mult la această galerie, așa că vă invit să o vizitați.

www.sirg.ro/gallery

 

Mă bucur că am găsit un modul web 2.0 suficient de puternic și versatil, ca Gallery 3, care e de fapt o platformă bună de foto-blog, cu facilități gen comentarii, RSS feeds și plugins.

De la avioane de hârtie la origami

Dacă ultima dată mă jucam cu avioane de hârtie, săptămâna asta am fost răcit și am avut timp să învăț niște trucuri de origami. Eu mă consider un novice, pentru că multe modele mi se par foarte complicate, dar unele sunt chiar surprinzător de ușor de făcut, dacă exersezi un pic. Cred că e important să ai răbdare și timp de pierdut — de exemplu, data viitoare când o să merg pe tren o să îmi iau un cub de note de birou.

Dintre cele patru, crinul e cel mai ușor de făcut, deși e cam mult de îndoit la el. Lalelele sunt cam dificile, iar trandafirii mi se par mie cei mai dificil de făcut din ce am încercat eu până acum. Cubul magic pare complicat pentru că este foarte spectaculos (poți să îl desfaci în floare și să-l împachetezi la loc) dar de fapt sunt mai multe hârtii îndoite relativ simplu.

Pentru amatori de origami, există pe net o mulțime de site-uri cu diagrame, dar pentru modelele mai complexe e bine să vă uitați pe youtube la cineva care face (eu așa am făcut cubul).

Avioane de hârtie

Când eram copil mă jucam destul de des cu avioane de hârtie. Acum vremurile s-au schimbat și copiii nu prea mai știu cum e un avion de hârtie, pentru că pot pilota unul direct pe calculator. Așa că nu prea mai văd avioane de hârtie…

Săptămâna trecută m-a prins nostalgia vremurilor când concepeam cu prietenul meu de joacă Mircea, tot felul de avioane și chestii ingenioase pe care le testam afară. Pe atunci știam să fac un model destul de complicat de avion, dar care era și foarte bun — zbura minunat și era rezistent. Din păcate, cu timpul am uitat cum îl făceam și în weekend mi-am propus să îl fac din nou.

După ce mi-am amintit, am mers un pic mai departe cu arta îndoitului și după cum puteți vedea în imagini, .. din seria ce pot face două mâini dibace, vă prezint micro-avionul “total” făcut dintr-o bucată de bon de casă de marcat 🙂
(l-am botezat total pentru că asta scrie pe el, “total” și “vă mulțumim”)

Origami planes

Avioane mari și mici

Cu toate că e atât de mic, zboară; nu foarte stabil, dar zboară 🙂

Micro-avion origami 28 x 30 mm

Micro-avion origami 28 x 30 mm

Pe internet puteți găsi o mulțime de site-uri cu moduri de îndoire pentru tot felul de avioane. Am să revin cu instrucțiunile pentru “modelul meu”.

P.S. Avionul roșu nu este făcut special de Sf. Valentin. Așa s-a nimerit să fie, dar mă gândesc că se poate interpreta dacă îl arunc spre inima vreunei domnișoare 😛

Tic-toc beta 2.0

De ceva vreme blogul a trecut pe un plan secundar, timp in care am fost ocupat cu o multime de treburi. De exemplu in week-end am avut un avant muncitoresc de a face ordine si curatenie in casa, dar mai bine va povestesc de pendula. Pentru ca timpul meu liber si dispozitia mea pentru lucruri fine si de migala sunt o combinatie tot mai rara, proiectul meu dureaza o vesnicie, si de asta multi prieteni ma intreaba cum stau cu pendula.

Pe margine este gravat: Ars longa, vita brevis,  occasio praeceps, experimentum periculosum, iudicium difficile.

Pe margine este gravat: Ars longa, vita brevis, occasio praeceps, experimentum periculosum, iudicium difficile.

Pe scurt, am avansat in salturi, cu mai multe perioade de pauza, dar partea buna e ca hobby-ul asta imi place tot mai mult si sunt hotarat sa imi cumpar niste scule adevarate ca sa imi fac viata mai usoara. Pentru versiunea 2, planul era sa renunt complet la plastic (plexiglass) si sa folosesc lemn sau placaj de calitate superioara (nu din plop care se rupe usor). Piesele din lemn arata senzational si se poate lucra cu ele mult mai usor decat cu cele din plastic, care sunt aproape imposibil de corectat sau modificat. (Pentru cei care nu sunt la curent cu proiectul meu, la final am pus un istoric cu linkuri)

Rotile dintate sunt taiate cu laser, dar restul este facut si asamblat manual aproape pe genunchi, de vreme ce la bloc nu prea ai spatiu potrivit pentru asa ceva. Dar cred ca pana la urma si aceste mici impedimente fac provocarea mai interesanta si satisfactia finala mai mare.

Inca nu sunt gata, dar nu mai am mult pana asamblez tot si o pun in functiune. Intre timp am modificat mai multe piese si am gasit solutii noi, uneori din mers, pentru ca asa e cel mai placut cand e vorba de un hobby. Am planuri destul de ambitioase pentru designul cadranului, dar mai intai mecanismul trebuie sa mearga mai bine decat cel din varianta 1.1.

Poze:

O parte din masa de lucru

O parte din masa de lucru

Una din rotitele cu pinion

Una din rotitele cu pinion

Pendula pe jumatate asamblata, vertical

Pendula pe jumatate asamblata, vertical

Varianta 2.0 la care lucrez este al doilea prototip si sper ca dupa ce il definitivez pe asta voi putea face unul fara probleme. 🙂

Pe aceeasi tema:
* Tic-toc beta 1.1
* Prima rotita