Cat suntem de inteligenti?

chimp-typewriterDaca urmariti Discovery sau site-urile de popularizare a stiintei ati vazut ca in ultimele decenii stiinta a evoluat foarte mult, mai ales in domeniile legate de tehnologie. In astrofizica sau mecanica cuantica nivelul de complexitate la care s-a ajuns a devenit o adevarata provocare pentru intelectul uman, care are ca orice lucru, limitele sale. Mi se pare fascinant sa nu inteleg ceva. Este totodata frustrant, recunosc, si de asta ii admir pe cei care inteleg lucruri care mie imi dau batai de cap. Nimeni nu e atat de polivalent incat sa stie tot, asa ca un geniu in fizica poate fi un antitalent la gatit, un lucru aparent mult mai usor. Asta ne arata ca inteligenta e un lucru destul de relativ si de multe ori m-am intrebat in ce consta de fapt inteligenta.

Neil deGrasse Tyson

Neil deGrasse Tyson

Unul din oamenii de stiinta pe care ii admir foarte mult este astrofizicianul american Neil deGrasse Tyson, popular pentru conferintele sale pe teme stiintifice si efortul sau de popularizare a stiintei si a gandirii rationale. In una din conferintele sale discuta despre inteligenta umana in raport cu a cimpanzeilor dar pune si problema unor alte fiinte mai inteligente ca noi. Va recomand sa vedeti fragmentul, este foarte interesant, iar Neil are un talent deosebit in a-si prezenta punctul de vedere. El remarca faptul ca diferentele intre ADN-ul nostru si cel al unui cimpanzeu sunt de circa 1% si totusi, acest 1% face ca noi sa ascultam simfonii pe computer si cimpanzeii sa traiasca in copaci. Facand o extrapolare, Neil Tyson isi imagineaza ca noi am fi cimpanzei pentru niste fiinte cu 1% mai “inteligente” ca noi. Adevarul e ca desi suntem mai inteligenti, nu suntem in stare sa comunicam cu nici o alta specie din categoria animalelor considerate inteligente, cimpanzei, delfini, caini, etc. Oare am putea discuta cu fiinte mai inteligente ca noi, sau ar fi imposibil pentru ca acele fiinte ar comunica la un alt nivel care ne este inaccesibil? Ar fi unul din motivele pentru care suntem “singuri” in univers. Probabil ca nu suntem singuri, ci surzi sau pur si simplu prosti…

Totusi, eu nu sunt de acord in totalitate cu ce zice Neil deGrasse Tyson despre inteligenta umana. Omul nu este suficient de inteligent (sau capabil) incat sa construiasca avioane inainte ca sa invete fizica si matematica. Omenirea a trebuit sa transmita cunostinte din generatie in generatie timp de mii de ani ca sa poata construi rachete care sa transporte oameni pe Luna dus-intors. Capacitatea omului de a intelege lucruri este data genetic si este relativ aceeasi, dar fara cunostinte omul degeaba e inteligent, pentru ca nu poate face nimic interesant. De asta omul preistoric ne-a lasat doar niste grafiti pe peretii pesterilor, pentru ca altceva nu stia sa faca, nu pentru ca nu ar fi putut altceva.

speaking-bla-blaDiferenta cheie dintre noi si cimpanzei este capacitatea noastra de a transmite informatie.  Asta multumita limbajului, abilitate care in timp dus la dezvoltarea creierului astfel incat sa poata face o serie de asociatii si generalizari de care animalele nu sunt capabile. O alta diferenta esentiala este faptul ca omul poate transmite informatii generatiilor urmatoare, fapt ce duce la progresul speciei deoarece generatiile respective nu mai trebuie sa parcurga acelasi drum si pot continua, trasmitand la randul lor urmasilor si asa mai departe. Astazi vracii de acum 1000 de ani ni se par primitivi in comparatie cu medicii superspecializati de azi, dar acei vraci erau probabil la fel de inteligenti ca un doctor de azi, doar ca ei stiau foarte putina medicina.

Privind in sus, catre posibile fiinte superioare noua, imi imaginez ca in primul rand diferenta dintre noi si ei este nivelul de cunoastere, probabil comparabil cu prapastia dintre un vraci medieval si un doctor modern. Fiintele mai inteligente ca omul trebuie sa aibe un mod superior de a transmite informatie care implica si capacitati superioare de a prelucra informatia. O fiinta mai inteligenta va putea procesa mai multa informatie si totodata retine mai mult, probabil exponential mai mult, la un nivel de necuprins pentru mintea umana. Este greu de crezut ca una din functiile creierului uman este sa stocheze mai multa informatie decat ii este necesar unui om al pesterei, de vreme ce nu memoram aproape nimic din ceea ce citim, iar cu timpul uitam tot felul  de lucruri. De asta se poate spune ca omul a evoluat cu mult peste conditia sa de primata.

Internetul si calculatoarele au pus la dispozitia generatiilor de azi, la gramada, cunostiintele tuturor generatiilor precedente, iar informatiile se transmit practic instantaneu. Lucrurile astea sunt fara precedent in istoria omenirii. Dar omul nu e un computer, si ca pe viitor sa putem continua dezvoltarea stiintifica si explorarea universului, s-ar putea ca omul sa fie nevoit sa se transforme intr-o masina, ipoteza avansata si de astronomul Seth Shostak de la SETI. (Oricum, in ultimii ani ne-am lasat asimilati de tehnologie, ceea ce nu e neaparat un lucru rau). SETI este programul care cauta dovezi ale inteligentei extraterestre (search for extraterestrial intelligence) dar parerea mea este ca s-ar putea ca sa nu reusim niciodata sa comunicam cu fiinte mai inteligente ca noi si semnalele pe care le trimitem noi in spatiu sa fie doar un bazait de musca pentru eventualii exploratori ai galaxiei, mai inteligenti si dezvoltati ca noi.

Unii dintre cei mai mari filozofi din toate timpurile, Socrate, considerat in timpul vietii cel mai intelept dintre intelepti, spunea ca nu stie nimic (tot ce stiu este ca nu stiu nimic), tocmai pentru ca cu cat stii mai mult iti dai seama de cat mai ai de aflat si de invatat. Incepeam prin a scrie cat a evoluat stiinta si cate am ajuns sa stim despre Luna si stele. Nu suntem deloc inteligenti. Daca ar fi sa ne luam dupa inteleptul Socrate vom fi destepti cand vom spune ca nu stim nimic…

Celula artificiala si piatra legata de picior

Recent, cercetatorii de la institutul Craig Venter au reusit să creeze prima celulă artificială, care conţine în propriul ADN numele a peste 40 de cercetători cât şi propria adresă web. Este o imensă realizare, pentru că această celulă se comportă ca orice altă celulă, dar ştirea a fost prezentată prea puţin în presă şi mass media (cel puţin la noi), probabil şi pentru că subiectul e unul sensibil, fiind legat de creaţie. Prezentarea evenimentului se poate vedea aici, pe ted.com.

Synthia

Synthia

Fireşte că datorită prejudecăţilor religioase (ilogice) multă lume condamnă astfel de cercetări sau încearcă a le minimaliza importanţa. Indiferent de ce crede fiecare, celulele sintetice vor putea fi create cu scopuri precise, cum ar fi vindecarea unei anumite boli, accelerarea descompunerii unor reziduri petro-chimice pentru un mediu mai curat, regenerarea anumitor ţesuturi umane şi multe alte aplicaţii pe care azi nu le putem imagina. Cum zicea James Randi, eu nu vreau să ma întorc în peşteră, ci vreau să merg înainte şi cu puţin noroc să ajung ca să beneficiez de toate aceste mari descoperiri pe care le face genetica, ştiinţa secolului — dacă informatica a fost ştiinţa secolului 20, genetica este ştiinţa care va marca, probabil la fel de mult, secolul 21, cu consecinţe greu de imaginat astăzi. Eu cred că aşa cum descoperirea tranzistorului prin anii 1930 a dus la dezvoltarea computerelor, apariţia internetului şi a mass-media, această celulă sintetică este tranzistorul geneticii, iar in viitor poate vom vedea fiinţe sintentice multicelulare, organisme concepute pentru viaţa în imponderabilitate, noi soiuri de plante şi multe altele, de care o planetă deja sufocată de peste 6 miliarde de oameni are nevoie.

Piatra legată de picior

Există un mic mare război între oamenii progresişti şi creaţioniştii-religioşii contestatari a oricărei descoperiri sau teorie ştiinţifică ce contrazice fantasy-ul popoarelor din epoca bronzului. Din fericire, ştiinţa vine tot mai des să arate cât de ridicol şi inutil este acest conflict de idei, între dovezi şi poveşti. Numai că lumea se învârte la fel şi nestingherită în jurul Soarelui, indiferent cât timp pierdem certându-ne, problema e că acest timp e preţios şi nu se poate recupera.

Noi în România ne-am întors la nişte mentalităţi medievale şi avem o şcoală care a degenerat pe măsură. Orice dezbatere pe tema asta e de prisos pentru că rezultatele se văd la ştirile de la ora 5 sau pe hi5, unde tinerii noştri “strălucesc” la propriu. Ca o comparaţie, România ridică o catedrală gigant a “mântuirii neamului” şi un milion de credincioşi se îngrămădesc la oasele sf. Paraschieva, în timp ce ţările civilizate alocă bani foarte mulţi pentru lucruri care chiar îi ajută pe cei vi, nu pe cei morţi. Sigur că şi în America există habotnici, dar acolo se mai întâmplă şi altceva — mai trimit nişte oameni în spaţiu din când în când, etc — în schimb, la noi este numai regres, sau cu alte cuvinte, “reîntoarcerea la originile noastre strămoşeşti”. Tot respectul pentru strămoşi, dar de ce trebuie să te întorci la trecut, când până şi cei mai îndepărtaţi strămoşi au căutat să meargă înainte? Revin la vorba lui Randi: nu vreau să mă întorc în peşteră! Tradiţiile sunt bune atât timp cât sunt utile, iar când sunt depăşite şi stupide, locul lor e în cărţi, nu la jurnalul de seară. Acelaşi lucru se poate spune şi despre credinţe. Din punctul meu de vedere, n-am nimic cu credinţele nimănui, doar cu cei care prin credinţa lor încearcă să-i ţină pe alţii pe loc, să nu-i lase să progreseze şi să afle mai mult. Cred că orice societate se confruntă cu problema asta, doar că pentru unele popoare, cum e al nostru, nevoia de progres e mai acută ca oricând.

Valorile ciudate ale societatii de azi

Dacă te uiți la televizor, la filme sau te joci pe calculator, un lucru este evident, și anume că violența, adesea dusă la extrem, este tolerată, pe când sexul este ceva tabu și nociv care este ascuns. Sigur, nu am zis că ar fi bine ca în loc de știrile de la ora 5 să se dea filme porno, dar totuși, de ce acceptam violența atât de ușor? Jocurile pentru copii sunt pline de violență, aproape în orice joc trebuie să omori ceva, sau prietenii să se omoare între ei. Când eram copil, mă jucam Pac-Pac, un fel de Counterstrike de maidan, cu pistoale și puști de jucărie cu gloanțe imaginare. Parcă era mai interesant, un fel de scunsa cu mai mult țipat, dar nu era explicit precum vezi în jocuri sau filme.

Până la urmă, sexul este ceva firesc, parte din viața omului, fără de care omul nu poate exista, în schimb de violență ne putem lipsi de cele mai multe ori. De asta mi se pare ciudat că un film în care apare o femeie dezbrăcată e interzis minorilor, dar unul de acțiune în care sare sânge în toate părțile e OK. La fel și jocurile, unde totul e mai ridicol, pentru că nu ai voie să arăți nuditate, dar ai voie să torturezi sau să ucizi 1000 de creaturi pentru ceva. Poate de asta copiii când văd o broască sau o șopârlă țipă imediat hai să o omorâm cu pietre sau aruncă pisici de la etaj, dar când văd o fată topless râd și roșesc. E anapoda.

Totul pornește de la educație, iar filonul comun al civlizației dominante, cea occidentală, este cel creștin. În biblie este firesc să ucizi necredincioși, dar e un păcat de moarte ca să faci sex înainte de căsătorie, v. deuteronom 13:9, 20:21. Pe de altă parte, religia transformă sexul într-un tabu, până și corpul omului este un obiect rușinos care trebuie ascuns. Societatea de azi a moștenit unele din lucrurile astea, pe altele le-a mai corectat, dar poate și pe acelea in extremis.

Norman Rockwell

rockwell10-hpAzi Google ne amintește de artistul american Norman Rockwell (1894-1978, foarte apreciat mai ales în SUA pentru ilustrațiile și picturile sale care au creat un stil aparte specific lui Rockwell. Norman Rockwell s-a remarcat în special prin cariera de ilustrator, lucrând pentru revista Saturday Evening Post aproape 40 de ani, dar și realizând o mulțime de ilustrații pentru cărți și diverse publicații. Este unul din artiștii mei preferați în materie de ilustrație, în special pentru felul deosebit de expresiv în care desenează chipurile oamenilor, plasându-i în tot felul de ipostaze dinamice și haioase.

Rockwell este genul de artist pus pe șotii, care aproape în toate ilustrațiile sale are o poantă sau ironizează ceva. Spre sfârșitul vieții, tematica lui Rockwell s-a diversificat și a început să abordeze teme mai serioase, cum ar fi problema rasismului și a segregaționismului în America. A fost un artist popular și influent în SUA, fiind imitat și copiat (cel puțin mai multe teme de ale lui).

Îmi vine greu să fac o selecție cu lucrări de ale lui, dar totuși, iată câteva:

Barfitorii

Barfitorii

Marinarul

Marinarul

Rockwell apare discret în tabloul cu marinarul (în partea stângă, cel cu pipă).

Secretara

Secretara

Coperta revista

Coperta revista

Autoportret

Autoportret

Fata la oglinda

Fata la oglinda

Am să mă opresc la lucrarea Cunoscătorul deoarece face legătura cu mai multe alte opere de artă și artiști, contemporani cu Rockwell:

Cunoscatorul

N. Rockwell - Cunoscatorul - 1962

J. Pollock Ritm de Toamna

J. Pollock - Ritm de Toamna 1950

Rockwell amintește de celebrele ritmuri abstracte ale lui Jackson Pollock, iar mai jos, Mark Kostabi unește două lucrări într-una singură, Cunoscătorul și Nighthawks, dându-le un alt înțeles, paralele discutate pe blogul lui -X-.

M. Kostabi - Perceptions and Reality

M. Kostabi - Perceptions and Reality 1991

E. Hopper - Nighthawks 1942

E. Hopper - Nighthawks 1942

❓ Am o mică ghicitoare/problemă pentru -X- și cei pasionați de artă. În autoportretul lui Rockwell, sunt 4 miniaturi din care trei sunt ușor identificabile (Durer, Rembrandt și Van Gogh). Care e celălalt?

Cine este defapt Mona Lisa?

Vreau să vă recomand tuturor amatorilor de mistere gen Dan Brown, o analiza deosebită de interesantă făcută de o blogheriță pe care eu o apreciez foarte mult, despre capodopera lui Leonardo Da Vinci, Mona Lisa.

da-vinci-mona-lisaPictura a fost si e inconjurata de mister iar speculatiile facute pe marginea ei au umplut mii de pagini.
Oficial se spune ca Mona Lisa ar fi fost Lisa Gherardini, cea de a treia sotie a unui bogat negustor de matasuri : Francesco del Giocondo.
Tabloul a fost inceput in 1503 iar ultimele analize efectuate arata ca Leonardo l-a repictat de cel putin trei ori (caci au fost identificate trei straturi extrem de fine de culori), fara sa se mai puna la socoteala retusurile de tot felul.
Ultimele tuse au fost adaugate in 1519, deci cu putin timp inainte de moarte.

Deci tabloul a stat mult prea mult în posesia lui Leonardo, neobișnuit de mult pentru o un portret al unei simple femei florentine, Lisa Gherardini. Vă las să citiți mai departe o ipoteză cât se poate de interesantă și despre asemănarea dintre chipul Ioan Botezătorului și cel al Monei Lisa 🙂
LINK