Amintiri – Aventurierii Spaţiului

Era o vreme când vroiam să fiu cosmonaut şi când credeam că oamenii mari nu construiesc rachete ca să zboare pentru că nu vor, nu pentru că le e greu sau imposibil. Şi îmi ziceam că peste câţiva ani, când voi fi mare, oricum va fi plin de rachete şi nave spaţiale, aşa că voi avea şi eu una cu care să zbor spre Marte. Pe atunci rula şi acest serial animat, Aventurierii Spaţiului, sau Spaceship Sagittarius, un fel de telenovelă japoneză despre patru prieteni ce trăiesc o sumedenie de peripeţii la bordul navei Săgetătorul 🙂

Serialul era cu mult diferit faţă de desenele animate de azi, simpliste şi adesea groteşti, prin faptul că cu timpul te “împrieteneai” cu personajele şi ajungeai să ţi cu ele, mai ales că prin natura lor, desenele japoneze îmbină haz cu dramatism, folosind gaguri pentru a exprima sentimente de dragoste, prietenie, ură sau dor, fără a forţa limitele unui desen animat. Eram un mare fan şi aşteptam cu 5 minute înainte fiecare episod difuzat la ora 19:30 după care urmau celebrele “Actualităţi” pe care tata le urmărea cu sfinţenie. Uram “Actualităţile” pentru că din cauza lor se termina uneori mai repede serialul meu preferat, plus că erau plictisitoare şi neinteresante.

Fetelor nu le prea plăcea serialul ăsta pentru că, credeau ele, e un serial despre o navă spaţială, deci cu cafteală, dar defapt era cu totul altceva. Era un fel de “Friends” într-un decor SF inedit cu sisteme solare îndepărtate unde se află planete misterioase cu vegetaţie preponderent carnivoră şi civilizaţii ciudate, dar cu probleme foarte comune cu ale pământenilor. În general, după ce se trecea cu suspans peste faza mâncatului eroilor principali, aceştia se împrieteneau cu câte un extraterestru bizar sau cu prietenii acestuia.

Iniţial, credeam că Topy, Rana, Giraf şi Sibip erau sau vor fi pe parcursul serialului nişte super eroi de acţiune, un fel de Ţestoasele Ninja în spaţiul cosmic, dar defapt ei au rămas nişte “tăntălăi” cu farmec, pe care norocul, inspiraţia de moment sau diplomaţia îi salvează din orice situaţie. Poate şi de asta acest serial este atât de căutat, râvnit şi discutat de cei care l-au îndrăgit în copilărie. Fiecare episod era atât de divers şi plin de neprevăzut. Mereu ziceam, acum sigur îi mănâncă extratereştrii, sau îi sacrifică unui zeu-plantă, ca apoi să scape în mod inexplicabil pentru a mai apărea şi în episodul viitor. Sagittarius era o navă rachetă prăpădită în comparaţie cu celelalte nave din serial, masive şi ultrarapide, dar mie tot racheta aia îmi plăcea – Sagittarius nu era USS Enterprise, mândria flotei, ci una banală, cu echipaj banal, dar care trăia aventuri deosebite. Mie asta mi-a plăcut.

Ieri am găsit, mulţumită cunoscutului latrecut, “nostalgoblog” la care am avut şi eu plăcerea să contribui, acest episod bonus care mi-a plăcut teribil, mai ales pentru că e fără dialog, amintindu-mi de subtilele desene animate mute de demult, precum Pantera Roz sau, mai puţin cunoscutul Gustav, pe care îl urmăream la televiziunea maghiară înainte de revoluţie.

2 thoughts on “Amintiri – Aventurierii Spaţiului

Comments are closed.