Datorită unei documentări pe care o fac, legată de perioada primului război mondial, dau peste o sumedenie de materiale, unele foarte interesante. Și ca să fug puțin de clișeul blogului obișnuit, m-am gândit că merită să pun aici câteva linkuri către niște pagini prea puțin vizitate.
1914 a fost anul în care a început primul război mondial, războiul care trebuia să pună capăt războaielor, un conflict îngrozitor și stupid în care oamenii mureau cu zecile de mii într-un singur atac, fără ca să știe pentru ce. România avea un rege german, dar a intrat in război împotriva Germaniei și a puterilor centrale, cu speranța ca românii să-și recapete teritoriile istorice. Nu vreau să insist asupra evenimentelor cunoscute, sau ușor de aflat (pt cei care caută un referat), dar aș vrea să remarc că în acea perioadă, România avea cu totul alt gen de conducători decât azi.
După ce domnitorul Cuza a fost trădat și înlăturat de însuși cei care l-au ajutat să ajungă domnitor, românilor le-a fost clar că România nu poate fi condusă de un român, lucru ce a condus la căutarea unui domnitor străin. Pe cei din casa Hohenzollern se pare că nu îi interesau micile învârteli pe care românii le practicau cu atâta drag, și drept dovadă au făcut mai mult decât s-ar fi așteptat oricine. Acești monarhi “de împrumut” au ținut la România mai mult decât românii, fiind în stare să facă sacrificii pentru țară și luptând până în pânzele albe pentru cauză.
For one thing, the majority of Rumanian people had no love for the Germans, but liked France and Italy; and for another, her King, though he was a Hohenzollern, and had been a Prussian soldier, put the interests of Rumania, his adopted country, before everything—to his everlasting honour be it -said. -Hamilton Fyfe, The War Illustrated, 16 Septembrie 1916
* * *
Queen Marie had in the Palace one of the best hospitals of Bukarest. As she said to me one day : “Of course mine is all right. I can get anything that is to be had.” But it was well managed, too, which was more than could be said for most ; and there was no stealing. A lady who had a hospital, the mother of a Rumanian friend of mine, told me her doctors were aggrieved because she would not let them take away meat and vegetables to their homes. They said “all other hospitals allowed it.”
The Queen is not only the most beautiful of her class, but I should think the most capable, too. She has none of the shyness and gaucherie which so often make Royal personages, and those who are presented to them, uncomfortable. She made me feel after I had been talking to her for ten minutes as if we had known each other for years. She was perfectly frank and natural. “It has been difficult for the King and me,” she said. “He is a German. I am English. But We have never let difficulties stand in our way. We are both Rumanian. That was our safeguard.” Hamilton Fyfe, The War Illustrated, 23 Martie 1918
Dacă acești oameni au putut fi atât de devotați nouă, și mândri de țara pe care o conduceau, înseamnă cu siguranță că atunci puteai fi mândru că erai român. Astăzi nu ne rămâne decât cel puțin să fim mândri de un anumit trecut, pentru că de prezent este greu de a simți altceva decât dezamăgire.
