Ieri a fost ziua Pământului, semnalată de Google şi Youtube cu un frumos logo verde. Din păcate nu s-a resimţit niciunde, mă refer la oraş sau la televizor prin nişte acţiuni sau emisiuni. Totodată, ecologia şi preocuparea faţă impactul nostru asupra mediului este un subiect foarte important, dar care de multe ori este folosit pe post de săpun pentru imagine. De asta când cineva deschide gura despre problemele mediului este tratat ca şi cum ar încerca să fie mai catolic decât Papa, pentru că toţi contribuim la poluare. Toţi producem gunoi. Dar dacă dacă am fi mai raţionali, am diminua cantitatea de gunoi şi de rău pe care o producem mediului în care trăim.

Vroiam să scriu de o vreme postul ăsta, pentru că mă supără abundenţa de pungi de plastic şi iresponsabilitatea cu care ele sunt aruncate oriunde, de regulă nu la coşul de gunoi. Plasticul este unul din materialele cele mai importante ale lumii civilizate, şi totodată cel mai poluant material, prin faptul că nu se descompune şi persistă pentru sute de ani. Sigur că nu putem renunţa complet la pungile de plastic sau la alte lucruri, dar în cazul pungilor, putem să le refolosim de mai multe ori în loc să le aruncăm imediat şi să luam altă pungă. Lăudabil, există supermarketuri care îţi schimbă punga veche, luată de la ei, cu alta nouă, pe gratis.

Mai nou, la supermarket, orice lucru, mai ales alimente, se pune într-o pungă de unică folosinţă, un fel de rău necesar pe care îl accepţi ca să îţi transporţi cumpărăturile. Problema e că unde e un spaţiu verde, e plin de astfel de pungi, ca să nu mai zic de miile de bidoane din plastic care decorează trist periferiile oraşelor pe kilometri pătraţi, purtate de vânt în lacuri şi ape. Nimic nu e parcă mai trist ca fiind în concediu la munte, să găseşti în pădure şi în râurile de munte grămezi de bidoane şi pungi încâlcite pe malurile apei, sau animale sufocate în astfel de pungi.

Nu trebuie să fi un mare eco-activist pentru ca să ţi curat. Probabil mă preocupă lucrurile astea din copilărie când aveam o mică grădină a mea, care îmi plăcea să fie curată şi verde. Îmi părea rău de fiecare plantă care se usca şi de multe ori nu înţelegeam de ce natura părea aşa îndărătnică cu plantele mele. Azi mă întristează să văd cum majoritatea este atât de neatentă cu lucrurile pe care le aruncă, fără a se gândi la consecinţe.

Oamenii nu trebuie aşteptaţi să se conştientizeze, ci trebuie ajutaţi cu amenzi (eu sunt pentru bătaie în anumite cazuri) ca să permită celorlalţi să se bucure de spaţiile verzi fără plastic şi gunoaie.