În Coreea de Sud s-a apelat la noile descoperiri din genetică pentru clonarea câinilor cu simţ deosebit, folosiţi la descoperirea stupefiantelor dar şi a explozivelor. Din nefericire, aceşti câini au o viaţă scurtă dar pentru că rolul lor este foarte important, trebuie înlocuiţi cu uşurinţă cu alţii la fel de bine antrenaţi. Deşi eficienţa lor nu este foarte ridicată, cam 40%, se estimează că prin clonare (probabil clonarea repetată a celor mai bune exemplare), eficienţa lor va creşte până la 70%. (via Realitatea)

Tehnologia clonării este tot mai avansată, şi probabil că multe cercetări considerate neetice se desfăşoară în secret, în timp ce în alte state tehnologii avansate de clonare sunt închise în sertar. De multe ori m-am întrebat dacă este un lucru bun, şi cred că clonarea este o tehnologie înainte de vremea ei, probabil secolul viitor, iar acum este prea devreme ca să înţelegem cât de profunde sunt implicaţiile acestei noi tehnologii. Omenirea a ajuns în punctul în care începe să se joace de-a Dumnezeu, iar acest lucru va lua contur cu adevărat peste vreo 20 de ani, cel puţin, când lumea v-a asista la unificarea ştiinţei geneticii cu cea a roboticii, fapt precipitat de progresele tot mai uluitoare făcute în domeniul bionicii. Bionica va permite creearea de proteze revoluţionare, precum şi înlocuirea unor muschi sau organe vitale, precum ochii (lucru realizat dealtfel), mulţumită noilor materiale bizare cu proprietăţi inedite ce au apărut în ultimii ani.

Va veni o zi când omul va lua curba evoluţiei în propriile mâni şi probabil va avea şansa de a se distruge definitiv sau de a evolua în ceva greu de imaginat azi. Mă întreb dacă omului îi este cu adevărat dat ca să ajungă la o astfel de putere, pentru că este foarte aproape de ea.

Clonarea şi modificarea genetică sau crearea unor noi fiinţe biocibernetice va readresa întrebarea filozofică “ce este viaţa” şi mai ales conştiinţa, sufletul, spiritul.

Având la dispoziţie o armată inepuizabilă de câini sau alte fiinţe clonate, oare omul va mai aprecia viaţa şi unicitatea fiecărui individ, sau va trata fiinţele vii precum maşinile sau piesele de schimb? Oare ne vom clona artiştii, sportivii, liderii, personalităţile sau le vom prelua genele pentru a le mixa cu ale noastre? Vom fi oameni sau fiinţe artificiale?

Cam atât despre clonare – un rău necesar.