Carne de tun clonată

În Coreea de Sud s-a apelat la noile descoperiri din genetică pentru clonarea câinilor cu simţ deosebit, folosiţi la descoperirea stupefiantelor dar şi a explozivelor. Din nefericire, aceşti câini au o viaţă scurtă dar pentru că rolul lor este foarte important, trebuie înlocuiţi cu uşurinţă cu alţii la fel de bine antrenaţi. Deşi eficienţa lor nu este foarte ridicată, cam 40%, se estimează că prin clonare (probabil clonarea repetată a celor mai bune exemplare), eficienţa lor va creşte până la 70%. (via Realitatea)

Tehnologia clonării este tot mai avansată, şi probabil că multe cercetări considerate neetice se desfăşoară în secret, în timp ce în alte state tehnologii avansate de clonare sunt închise în sertar. De multe ori m-am întrebat dacă este un lucru bun, şi cred că clonarea este o tehnologie înainte de vremea ei, probabil secolul viitor, iar acum este prea devreme ca să înţelegem cât de profunde sunt implicaţiile acestei noi tehnologii. Continue reading

4 ani pe Marte

Mars real color view from rover Opportunity

Patru ani pe Marte sună ca titlul unui roman de Jules Verne, dar totuşi, nu se referă la nimic ştiinţifico-fantastic, ci la ceva real. Ieri mi-am amintit că acum patru ani, în ianuarie 2004, urmăream pe CNN şi cu mult interes pe internet, primele imagini ale celor doi roboţi ai NASA, Spirit şi Opportunity, trimişi cu mult succes pe Marte. Iată că după patru ani, aceşti doi extraordinari roboţi încă funcţionează şi mişună pe planeta roşie, în pofida condiţiilor extreme de mediu şi temperatură care există pe îndepărtata planetă.

De mic am fost fascinat de planeta Marte, de poveştile cu marţieni, şi civilizaţiile marţiene dispărute, de chipul şi piramidele din câmpia Cydonia şi de relieful inedit care cuprinde cel mai înalt munte din sistemul solar, muntele Olimp (cca 21 km) şi valea Mariner, cea mai adâncă vale, de aproximativ 4 km. Probabil că Marte este cea mai fascinantă planetă (cu excepţia Pământului) în ciuda pustietăţii sale, fiind impregnată parcă în memoria noastră colectivă ca un loc unde totul e posibil, de la marţieni şi piramide kilometrice la noi oceane şi păduri marţiene.

În patru ani cei doi roboţi au parcurs o distanţă nesperat de mare de peste 11 kilometri pe planeta roşie, trimiţând spre pământ peste 210,000 de imagini de înaltă rezoluţie şi mii de măsurători ştiinţifice, dar praful depus pe panourile solare ale roboţilor începe să le diminueze capacităţile, urmând ca aceştia să se oprească, aşteptând o tornadă marţiană pentru a-i curăţa de praf 🙂