Realitatea TV = stress

Realitatea TV a devenit un post pe care eu nu-l mai pot urmări. Cred că un minut de Rtv este echivalentul stressului pe care il primesc în 8 ore la servici, sau mai rău pentru că felul în care prezintă ei știrile și cum toacă măsurile dure ale guvernului, mă face să mă sinucid. Tendința asta de a dramatiza subiectiv ce se întâmplă mi se pare o chestie care n-are mai nimic în comun cu jurnalismul. Și mai e o chestie care mă exasperează în scurtele momente în care sar de la un canal la altul: toți își dau cu părerea, dar de fapt nici unul nu are o soluție reală, ei numai înjură. E ușor să critici, și sincer, chiar aș vrea să își dea demisia toți de la putere ca să vină contestatarii și să îi văd pe ei cât sunt de deștepți, că din tribună e ușor să fi antrenor. Nici un politician nu m-a convins vreodată că ar vrea să facă ceva pentru țară, în schimb am văzut cât de mult își doresc puterea și ciolanul, cu orice preț.

Eu niciodată n-am avut bani mulți, dar n-am avut ura asta față de cei cu bani. Poate uneori m-a dezamăgit felul în care unii bogați înțeleg să își risipească averile, dar până la urmă e treaba lor, nu a mea. Totuși, fără oameni bogați nu ar exista locuri de muncă, nu ar exista economie și afaceri, nu am avea modele de succes și am fi cu toții uniform de nefericiți sau mai rău, la fel de săraci cu duhul. Sigur că mulți dintre bogați nu și-au făcut cinstit averile, dar hoțul neprins e negustor cinstit, iar noi nu suntem o nație de polițiști, ci de haiduci (tot un fel de hoți), cum scriam mai demult. Așa că televiziunile astea ar trebui să nu mai facă pe sindicatele, pentru că cei care le conduc sunt multimiliardari fără pretenții de filantropi, iar mulți dintre moderatori/analiști sunt niște ipocriți care nu știu ce e aia sărăcie.