Fiecăruia i s-a întîmplat să sune pe cineva, adesea apropiat, iar persoana respectivă să nu răspundă la telefon şi să ignore total faptul că ai căutat-o. Este foarte adevărat că telefoanele mobile ne-au schimbat foarte mult viaţa şi pentru mulţi au ajuns un element de stress, sau de cenzură a timpului liber. De aceea a apărut telefonul de serviciu, adesea în contrast cu cel personal, fiind gri, ieftin uzat, modelul standard şi ieftin, adesea aruncat în scârbă lângă mobilul personal, modern, ţinut ca nou, personalizat şi răsfăţat.
Dar acum nu mă refer la amărâtul telefon de firmă şi la apelurile colegilor sau şefilor, pe care unii dintre noi le evităm strategic prin amplasarea discretă a telefonului într-o zonă cât mai retrasă din casă. Sunt foarte mulţi utilizatori de cartelă de la care am auzit formula: cenţi de bip. Nu mai am cenţi de bip, pentru că altfel “te sunam” (adică îţi dădeam bip ca să mă suni tu pe banii tăi, pentru că eu nu sun, doar sunt sunat). Vechea scuză pentru a nu zice, n-aveam chef să te sun, sau m-a făcut mama zgârcit şi pentru câţiva cenţi. Ce îmi displace profund e când îmi sun un prieten sau coleg, care îmi are numărul, nu îmi răspunde, şi chiar după ce revin cu apelurile, nu se gâdeşte să dea “un bip” înapoi după ce îmi vede apelurile.
În condiţiile în care un abonament ieftin e intre 10 si 12 lei şi o cartelă pe la 15 lei, de ce trebuie să te zgârceşti la nişte mărunţişuri când laşi zilnic prin terase dublu-triplu pe consumaţie sau pe alte chestii? Mi se pare o chestie de bun simţ faţă de cineva pe care îl cunoşti ca să îi răspunzi, chiar dacă o faci mai târziu. Culmea e că dacă eu nu răspund, sunt “naşpa”, pentru că i-am obişnuit pe cei care mă sună să răspund mereu sau să revin eu cu un telefon. Dar ei nu sunt “naşpa” pentru că mă ignoră când am eu nevoie de ei. Să-ţi bagi ceva în ele de telefoane! 
hai ca iti dau eu bip, vrei?
acum, cat mai am credit, ca pe mine nu ma tine mult… 😛
poate persoana respectiva era in mijlocul unei partide…si de la euforia cauzata a uitat sa se uite la telefon sa te sune inapoi…:
Dar telefonul ala nu trebuia sa fie nokia?
e Nokia
Da asa este. E mai trist cand nu iti raspunde nici la mesaje…si alea costa ceva centi, nu-i asa…Bata-i norocu de centi sa-i bata….Ai tu nevoie de o vorba buna sau o consolare de la ei??? Vaaaai, dar costa…Lasa ca se descurca el (ea) si singur, si o sa ma mai sune sau imi mai trimite un SMS.
bine ca in final supararea se produce pe telefoane, de parca ele sunt cele care decid sa nu te sune!…
bine ca in final supararea se produce pe telefoane, de parca ele sunt cele care decid sa nu te sune!…
telefoanele si mesageria text sunt un lucru exceptional: cata vreme nu se abuzeaza cu apelurile, adica 2, 3 apeluri pe zi de la aceeasi persoana, cata vreme o conversatie se infiinteaza in ceva concret aplicat in realitate e super ok; asa iti dai seama cine e neserios si cine nu, oamenii sunt la fel indiferent de tehnologie, de fapt tehnologia scoate raul mai repede la iveala si il si arata cu deshtu: uite nene, asta e un RAU, FERESTE-TE!!! Traiasca Asimov si masinile.. telefonul e un robot/masina care te apara de rau, legea 1 a roboticii formulata de Asimov
decat 3 ani de amicitie sau investitie intr-o relatie cu cineva oarecare si o dezamagire profunda sau tradare sau furt ca in evul mediu, mai bine in 2 zile in care vezi ca te ignora si de baga in m…ta TRAIASCA TEHNOLOGIA INFORMATIEI
nu mai exista juramant sau cuvant de onoare dar exista un robotzel care sa scoata din start la iveala un adevar.. incert, da, mi-e prieten si ma pot baza, nu, nu mi-e prieten ca ma ignora
Nu uitati ca poate a patit ceva rau, de regula e bine sa va si interesati la prietenii acelei persoane daca e ok, si daca da.. cativa ani salvati si nervii de moment se rezolva cu o bere
happy calling, sa aveti parte numai de apeluri norocoase care se concretizeaza si in practica!