Cât de mult contează să faci ceea ce îți place la locul de muncă? Puțini ajung sa facă ceea ce le place. De multe ori îi privim admirativ, eu cel puțin da. Există acele voci care îți recomandă să urmezi anumite cariere bănoase, precum avocatură sau medicină, dar se întâmplă ca să faci o astfel de meserie și să nu ai nici o satisfacție afară de cea materială. Sunt oameni care au anumite pasiuni care din păcate nu aduc beneficii materiale prea mari. Cunosc pe cineva care și-a dorit foarte mult să se facă profesor de geografie, iar acum a ajuns prof, dar are un salar mic, așa cum sunt salariile de profesori la început. Iar geografia nu este o materie de bază, precum matematica sau româna, dar el face ce îi place.
Pasiunea unui prieten de al meu este muzica jazz, chestie pentru care a renunțat la foarte multe lucruri. Mulți ar zice că își pierde timpul cu ceva inutil, că ar trebui să aibe un job serios și să își vadă “de viață” în loc să studieze jazz. Într-o vreme și eu credeam la fel, dar am ajuns să admir ce face el pentru că el știe ce vrea, și anume să se ocupe de muzica jazz. E un om care își urmează pasiunea și peste ani când va privi înapoi, nu cred că va regreta, pentru că face ceva frumos. Mulți nu știm ce vrem de la viață și de asta suntem nemulțumiți așa de des. A face muzică pentru că iubești muzica și a te dedica unui gen mai ales total necomercial, cum e jazzul sau muzica clasică, mi se pare ceva minunat, pentru că avem nevoie de muzică, indiferent cu ce ne ocupăm.
Pentru mine e foarte important ca să mă ocup de ceea ce îmi place. Am făcut o facultate care nu mi-a plăcut numai în speranța că îmi va oferi un viitor mai bun, dar pentru că nu mi-a plăcut, nici nu îmi place să lucrez în domeniu. Poate de asta mă inspiră toți care au avut curajul să facă altceva, precum arte, muzică sau filozofie, pentru că ei se duc bucuroși la muncă chiar dacă nu câștigă mult.
Nu putem fi toți avocați, notari, doctori, dentiști, manageri sau finanțiști. Mie mi se pare OK să vrei altceva, să fi diferit decât media și să cauți calea ta, fără ca să îți pese de trend și de ce zice lumea.
P.S. Recomand tuturor să asculte clipul către care am făcut link mai sus
Ei, mai tii minte polemicile noastre pe viata si pe moarte?:)) Ti-ai schimbat parerea si despre mine sau eu sunt un caz cu totul irecuperabil?:)) 😛
Trebuie sa adaug ca ma surprinde foarte tare aceasta schimbare de 180 de grade la tine…. Chiar zambesc cu gura pana la ceafa :).
(vezi ca m-am controlat si n-am scris 360, cum mai vad in mass media si alte medii cu pretentii :)) ).
Sincer, nu îmi aduc aminte foarte bine despre ce discutam legat de subiectul ăsta (ştii cum stau eu cu memoria) dar cum ziceam în text, altă dată gândeam puţin diferit. Nu ţin la părerile mele numai pentru că sunt ale mele, mai mă adaptez şi eu cu timpul 🙂
Ohhh…. O data la 5 minute aveam o disputa legat de cat de lipsit de sens e domeniul pe care mi l-am ales (si care constituie vocatia mea…) si care ar trebui sa fie viteza (superluminica) cu care sa-l schimb cu ceva mai “banos”. Ce vremuri, ce vremuri 🙂 .
eu am terminat facultatea de stiinte economice si lucrez in domeniu (sunt angajata de 1 an si ceva doar, nu am experienta) dar imi place ce fac si atmosfera de la servici.
de o vreme incoace m`am tot gandit ca daca mi`as face propria afacere ar fi ceva de genul organizat nunti, petreceri, etc dar din pacate am numai idei barbare (ma mai inspir din site`urile mondene) si nu stiu cine ar avea buget ca sa puna in practica ideile mele. dar te asigur, ar iesi niste prtreceri… 🙂
Deci la mine e fara logica – am facut arte plastice, dupa care am urmat politehnica (electronica) 😛 Lucrez in domeniul IT de 8 ani, dar sincer sa fiu m-am cam saturat si as vrea sa fac si altceva, sau numai altceva, cum ar fi grafica, design, chestii mai umaniste.
Nunti barbare? LOL. Daca ma insor, te caut pentru consiliere 🙂
Asta e visul tuturor din copilarie. Sa facem ce vrem in viata si sa fim si platiti pentru asta. Un prieten lucreaza la un net cafe, se joaca toata ziua si e fericit ca primeste si bani pentru asta. Stiu ca e un exemplu stupid, dar e valabil. Totusi, cred ca e o utopie ce spui tu. Probabil ca nu ar trebui sa ne orientam spre domenii care se bat cap in cap cu persoana noastra. Dar parerea mea e ca din jazz si arta iti trebuie noroc chior sa reusesti in viata si sa fii multumit financiar. Spiritual sigur ai fi. Si daca tu esti om cu idealuri, o sa ai multe frustrari. (e un “tu” general :P)
Nu e deloc o utopie. Inţeleg ce spui pentru că exact aşa gândeam şi eu acum 10 ani. De aia am renunţat la vocaţia mea, pentru a fi mulţumit financiar în viitor. Realitatea? În România nu poţi fi mulţumit financiar, indiferent ce slujbă ai, spre deosebire de occident, unde aproape indiferent ce job ai (nu vorbesc de cele sezoniere) poţi trăi liniştit, fără stressul zilei de mâine. Aici muncim mult pentru puţini bani, şi adesea nici nu ne place ce facem.
A face ceea ce îţi place pentru un profit trebuie să fie unul din idealurile în viaţă. În occident copiii sunt educaţi în sensul de a-şi descoperi talentele de cât mai devreme, după care îndrumaţi şi încurajaţi în direcţia respectivă.
Eu tot nu pot sa-mi revin.
Sorry, na.
Daca nu faci ceea ce-ţi place sunt şanse să nu rezişti mult acolo. Abia dupa 6 ani am descoperit de ce schimb des locurile de muncă.