Vremea asta plicticoasă mă face să analizez tot felul de lucruri. De exemplu – oare oamenii, oamenii pe care îi vedem pe stradă, noi, ceilalți, ăia, .. ei, ei mai cred în ceva sau pur și simplu nu cred în nimic? Marea majoritate sunt declarați ortodocși sau catolici și suntem un popor religios, cel puțin așa spun statisticile. Dar eu mă îndoiesc că lumea crede în D-zeu, cel puțin majoritatea, și zic asta pentru că dacă ar fi așa, lumea ar fi altfel.

Cunosc tot felul de oameni, români și străini. Cei din vest sunt mai deschiși în a recunoaște că nu sunt “religioși”, o formă de atei până la urmă, în timp ce cunoscuții mei din România spun că sunt ortodocși, dar e doar un fel de a spune, pentru că nici ei nu sunt religioși. Îmi amintesc că după revoluție, după o perioadă anti-religie, era de bun simț să fi creștin sau budist sau mai știu eu ce, chiar dacă cei în cauză fuseseră atei convinși înainte, și dacă erai ateu, erai comunist. Cred că și acum sunt niște prejudecăți legat de asta, dar în general nu-i mai pasă nimănui. Poți fi orice, și asta e bine, dar nimănui nu-i pasă ce ești, iar asta e un lucru rău. De ce? Pentru că e important să ai o identitate, iar asta lipsește azi, și identitatea nu este apreciată. Pentru un om în societatea de azi e tot mai greu să fie diferit. A fi mediocru și tern este cel mai bine. Un om care execută, care e previzibil, care e o variabilă cunoscută pentru șef, bancă, nevastă și prieteni. Impresia mea e că suntem toți la fel -mergem la servici ca să facem bani, apoi mergem să îi cheltuim la magazin – circuitul societății de consum – după care acasă, televizor, o oră două cu familia, banalitate, halit, dormit, trezit, servici și așa mai departe.

Am stat și m-am gândit la faptul că într-o vreme biserica ardea oameni pe rug. Oameni care nu aveau altă vină decât că aveau niște idei, și ce e azi de neînțeles, că au preferat să moară decât să accepte altceva. Cum e aia să mori pentru o idee? Azi nu ai spune “cred ce vrei tu, numai nu mă arde la foc mic pe rug”!? Poate mulți credem că în evul mediu oamenii nu aveau altă treabă decât să meargă la biserică toată ziua și că erau primitivi, dar defapt erau la fel de sofisticați și ahtiați după bani ca și cei din prezent. Nu erau nici ei foarte credincioși, cel puțin eu așa consider, dar erau mai fricoși, pentru că erau ignoranți ținuți în beznă. Plebea nici ce spunea biblia nu știa, pentru că predica era în latină, iar pentru ca să se traducă biblia în alte limbi decât cele antice, au murit mulți oameni pe rug sau în ștreang. Și cred că oamenii au avut mai degrabă frica rugului decât a lui D-zeu. Defapt, cred că de asta religia nu oprește oamenii din violențe și mizerii. Oamenii nu se tem de idei, ci de bătaie și moarte, iar pentru majoritatea D-zeu este doar o idee ca oricare alta. Am auzit într-o bârfă din tramvai că vedeta Mihaela Rădulescu a trecut la iudaism. Păi religiile sunt cluburi de fotbal la care să te transferi? Nu înțeleg cum poți crede în Înviere pentru 30 și de ani, după care să ștergi asta cu buretele, mergând la alt crez care contestă esența creștinismului. Și de asta aceste gânduri. Pentru că am impresia că totul e de formă și pentru că democrația s-a dezvoltat în sensul demonetizării oricăror repere prin liberalizarea mediocrității. Mediocrii sunt minunați atât timp cât au bani, pentru că sunt clienții cei mai ușor de prostit, dar și mediocrii fără bani sunt iubiți pentru că sunt cei mai “disciplinați” votanți.

În societatea modernă e OK să faci orice, mai puțin gălăgie, mizerie și să deranjezi fizic pe ceilalți. Oamenii au standarde duble – cele pe care le aplică lor, ei cei buni, perfecți, frumoși, valoroși, “unicați”, și cele cu care îi judecă pe ceilalți, mereu mai aspru decât pe sine. Și ca exemplu, mă folosesc de arhetipul bărbatului care consideră că e normal să își înșele nevasta, pe când “proasta aia de muiere” n-are voie nici cu colega de birou să vorbească, iar dacă o prinde cu unul, îi omoară pe amândoi. Religia este din păcate tot un dublu standard – de regulă folosit pentru a-i judeca pe ceilalți și nu pentru a te ajuta pe sine.

După mine, nu poți avea standarde duble, pentru că devin nule. Ori ai niște concepții și un crez, ori nu ai nimic.