Comunicam prea mult

Telefonul mobil a ajuns sa ma enerveze tot mai mult. Este util sa poti comunica oricand cu cineva, dar utilitatea lui se intoarce asupra ta prin faptul ca si tu poti fi sunat la orice ora. Vrand nevrand ajungem “dependenti” de acest mod de viata si nu de putine ori, societatea ni-l impune. Un alt mijloc de comunicare foarte popular si comod este messenger-ul si toate formele de chat, folosite deja in exces de toata lumea.

Am ajuns la concluzia ca oamenii comunica prea mult si prost. De ce zic asta? Pentru ca de foarte multe ori ne sunam pentru orice fleac, doar pentru ca avem minute gratuite sau pentru ca trebuie sa folosim la ceva telefonul pe care am dat un salar sau doua. Desi suntem constienti de ridicolul de a trimite un email colegului de birou, o facem destul de des. Multi vorbesc pe messenger cu colegul de birou, si ii trimit emoticoane, chestie care mi se pare culmea chatului.

Nu stiu daca ati observat, dar obiectul cu prioritatea zero din viata noastra este telefonul mobil. Mobilul are prioritatea zero pentru ca indiferent ce facem intrerupem activitatea respectiva pentru a cauta telefonul si a raspunde la el, ca si cum convorbirea aceea ar fi mai importanta decat orice altceva si nu sufera amanare. Este un reflex pe care l-am dobandit din momentul in care ne-am luat telefon mobil. Nu degeaba ni se cere sa inchidem telefoanele in diverse locuri, precum sali de concerte, conferite sau, evident, la scoala.

Totusi, este cu adevarat necesar sa ne intrerupem prietenii, familia sau colegii dintr-o discutie pentru a raspunde la telefon? Nici macar nu e politicos, dar cand cineva ne respinge apelul, ne simtim mai jigniti decat daca cineva ne-ar inchide gura pentru a raspunde la telefon.

Un alt lucru pe care nu-l inteleg e de ce isi iau oamenii cu ei toate telefoanele si gadgeturile conectate la internet cand pleaca in concediu. Te duci sa te relaxezi si sa admiri peisajul, nu sa citesti ziarele din feed pe iphone. Pentru mine concediu inseamna deconectare, nu aceleasi tabieturi informatice pe care le am dimineata – de a citi presa, blogurile si emailurile cu prostii pe care le primesc invariabil. De unde sar la alt subiect, si anume emailurile, care devin un fel de doza zilnica de spam “vesel”. Bine, de asta am mai scris, n-am s-o reiau 🙂

Lumea pe care o stim nu a aparut odata cu telefonul mobil, deci stramosii nostri trebuie sa se fi descurcat cumva fara el. Probabil ei nu puteau sa-si sune nevasta din magazin si sa o intrebe, “draga, iti iau Milka sau Poiana?”, dar precis se descurcau cumva 🙂

Imi amintesc vremurile cand nu toata lumea avea telefon fix si cand imi intrebam colegii de scoala, tu la ce ora esti acasa ca sa vin la tine? Pe atunci convorbirile telefonice erau scurte si concise – preferam sa ne intalnim si sa vorbim fata in fata, decat sa stam 3 ore pe chat, cu toate ca stam in acelasi bloc sau zona!

Pe masura ce comunicarea devine tot mai facila, are loc si o trivializare a informatiei si o scadere a calitatii acesteia. Desi e tot mai usor sa te informezi, trebuie sa citesti si sa cauti tot mai mult pentru a fi bine informat.

6 thoughts on “Comunicam prea mult

  1. mie nu`mi place sa vorbesc la telefon pentru ca ma seaca faptul ca nu vad persoana si ca mi se incalzeste urechea. nu`mi place nici ideea de abonament asa ca`s pe cartela de cand ma stiu. imi place telefonul meu mai mult pentru partea multimedia decat ca pot vorbi la el.

  2. Eu am un singur telefon, cu un singur abonament de la serviciu. Nu ma suna nimeni!!! Oare e mai bine asa?
    Aveam un prieten care ma mai suna, dar de obicei cand eram la masa, la baie sau eram cu sotia… Deci…
    Singurul lucru care ma linisteste ca posesor de mobil, este faptul ca daca raman in pana cu masina sau blocat in lift, sun pe cineva sa stie de mine! Eu cred ca sunt motive suficiente pentru a nu renunta la mobil 🙂

  3. In fiecare luna mi se reporteaza aproape jumatate din minutele pe care le am la dispozitie. Nu apuc sa le folosesc pentru ca n-am cu cine. Cu ai mei vorbesc odata pe saptamana, cu bruta mica vorbesc face-to-face sau pe YM si in rest, n-am cu cine vorbi.
    Zicea un profesor de la facultate ca pe masura ce intram in era digitalizata, devenim tot mai straini de noi. O fi asa, nu stiu. Cert e ca informatia nu mai reprezinta o putere, decat daca stii sa o filtrezi, sa extragi esentialul.

  4. Este adevarat ce spune profesorul tau, o concluzie la care am ajuns si eu. O alta consecinta a “digitalizarii” este infantilizarea populatiei.
    Totusi, legat de comunicare, vina o purtam noi, nu masinile.

  5. vezi, de-aia nu-mi iau laptop… ca o sa fiu tentata sa plec cu el peste tot si o sa pierd o multime de chestii din cauza lui!

Comments are closed.