Acum 20 de ani, tata îmi zicea: “păstrează hârtiile astea pentru că peste ani vor deveni un document, niște mărturii a ce am trăit noi aici zilele astea”. Atunci nu înțelegeam ca acum că timpul și anii trec, mi se părea că voi fi mereu copil și acele hârtii vor rămâne mereu albe și neînsemnate, un capriciu de al tatei. Dar timpul a trecut, hârtiile s-au îngălbenit, copil nu mai sunt decât (un pic) cu sufletul, și acum am început să citesc cu interes ce scria tata atunci.
16 Decembrie 1989, sîmbătă.
În intersecția de la piața Maria se adunaseră o adevărată mulțime, iar circulația este stînjenită. Ungurii cântă “deșteaptă-te române” și scandează “români veniți cu noi”. Mulțimea se pune în mișcare și ca un mare fluviu care-și adună apele din rîuri se alătură din blocuri și străzi mii și mii de oameni. Se scandează LIBERTATE. Mulțimea ajunge în centru și pînă la Clădirea Consiliului Popular Județean (lîngă Poșta Mare). Autoritățile refuză să apară în fața mulțimii pentru un dialog așa că apar primele blindate și mașini ale pompierilor. Oamenii sunt împroșcați cu jeturi de apă și amenințați că se va trage.
Mulțimea pune stăpînire pe mașinile pompierilor și chiar pe unele blindate. Sînt sparte geamurile clădirii și se petrece ceva asemănător cu cele petrecute cu ani în urmă la Brașov. Mulțimea intră în clădire și sînt aruncate prin ferestre portretele celor doi. Sînt călcate în picioare, li se dă foc. Se aud primele focuri de armă*. Mulțimea mai îndîrjită nu cedează. Se trage în plin. Panică. Mulți cad. Sînt călcați în picioare copii, tineri, bărbați și femei. Se scandează: JOS CEAUȘESCU, JOS TIRANIA, LIBERTATE. În scurt timp sediile importante ale regimului Ceaușescu sunt înconjurate de tancuri.
* aici e o confuzie, deoarece nu s-a tras în ziua de 16, dar s-au făcut foarte multe arestări.
va urma
P.S. Nu pot să nu remarc paragraful cu: Ungurii cântă “deșteaptă-te române” și scandează “români veniți cu noi”. No comment.
Citește și:
Pingback: Remember – 20 de ani de la Revolutie – 15 decembrie 1989
Chiar ma intereseaza amintirile astea. Sa le continui..
Si ai dreptate, paragraful cu ungurii te pune pe ganduri. Unitate in vreme de restriste…
Am mai multe pagini cu evenimente trăite de părinţii mei şi scrise în ianuarie 1990. O să continui în fiecare zi cu câte o pagină. Sunt multe detalii de care s-a uitat, sau despre care unii dintre noi nici nu au ştiut. Sunt multe lucruri interesante, de exemplu, că se mai trăgea în zona Casei Tineretului (unde era TVRT) şi în ianuarie 1990. De ce şi cine a tras?
La Revoluţie am fost uniţi de ura pentru Ceauşescu şi de lipsuri. Dar poate mult prea repede solidaritatea de care zici s-a risipit când pericolul a dispărut. Să vezi ce triste sunt pasajele de după căderea dictatorilor când lumea înţelege libertatea ca pe dreptul de a face orice şi profită de vidul de autoritate. Dacă îţi aminteşti, s-au spart multe magazine pe atunci şi s-au furat ajutoare la greu.
Da, să le scrii, ca să nu uităm. În fiecare an îmi vine să plâng în decembrie. Mi-au murit prieteni atunci.
singura mea amintire de la revolutie este un cartus de glont gasit in scara blocului …. aveam 7 ani
respect celor care au luptat cu adevarat
Pingback: Remember – 20 de ani de la Revolutie – 17 decembrie
Pingback: Remember – Ole ole Ceausescu nu mai e – 22 decembrie 1989
Pingback: Prin Timișoara
Pingback: Remember – 20 de ani de la Revoluție – 18 decembrie