Final de mandat

good bye Acer

good bye Acer

De o vreme vroiam sa povestesc niste impresii interesante din concediu si poate altele, dar de curand m-a lasat laptop-ul pe care il folosesc din 2007. Am auzit multe lucruri negative despre fiabilitatea laptop-urilor Acer, dar iata ca al meu m-a tinut bine patru ani, “mandat” in care l-am incins destul de mult cu jocuri si alte lucruri, nu doar navigare pe internet. Deci nu i-a fost usor. Din pacate, “demisia” si-a dat-o tocmai placa video, asa ca o sa dureze ceva pana imi recuperez tot ce aveam pe el, si numai acum imi dau seama ca din backup-uri imi lipsesc o gramada de chestii :)

Noroc cu vechiul meu calculator din 2003, pe care l-am reinvestit miraculos in forma sa originala, si iata ca, cu greu, incet dar sigur, mai pot naviga pe internet sau juca un joc de acum 10 ani. Se pare ca nu se mai fac calculatoare ca pe vremuri, pentru ca acest batran Celeron a functionat vreo doua mandate fara probleme si fara sa fie nevoie de remanieri de Windows! Daca pica si Celeronul, mai am un 486 undeva… ma intorc in feudalism.

Lessons learned:

  1. folositi un laptop cooler vara, nu unul ieftin, din plastic, ca mine
  2. faceti backup lunar pe un disk extern sau stick
  3. se putea si mai rau, acum 8 ani mi s-a ars harddisk-ul si am pierdut tot ce aveam pe el

De ce nu mi-aș lua iPad sau tableta Apple

Am fost foarte entuziasmat când am auzit că Apple lucrează la o tabletă parcă furată din recuzita Starfleet a universului Star Trek. Chiar dacă nu pot cu un simplu “engage” să zbor cu warp 9 între planete, măcar pot să mă joc cu o tabletă din aceea ca a lui Data sau Picard.

Am fost și mai entuziasmat când am citit știrile live de la lansarea tabletei, cu poze frumoase și o prezentare foarte bine făcută de Steve Jobs și echipa lui. Apoi, după ce m-am mai liniștit un pic, întrebările au început să-mi curgă, precum picătura chinezească. Dar aia unde e, dar asta de ce nu e…

ipad vs rock

Hai să le luăm pe rând:

Tableta Apple e un gadget blocat în universul Apple, tu o cumperi dar Apple ți-o controlează, adică ai doar un control limitat asupra aplicațiilor și conținutului pe care îl poți pune pe ea. Deci, dacă nu o piratezi:
- nu poți să-ți pui colecția de muzică pe ea doar dacă ai cumpărat-o de la Apple,
- nu poți vedea nimic multimedia decât dacă ai achiziționat conținutul respectiv din iStore
- idem pentru cărți și toate celelalte lucruri.

Nu are multitasking, deși e un fel de laptop. Ăsta trebuia să fie motivul zero pentru care n-am ce face cu o astfel de tabletă. Bineînțeles că multitaskingul există, dar el este blocat intenționat, tocmai ca tu să nu poți controla tot ce face tableta. Adică eu nu pot avea un messenger deschis în timp ce citesc un blog, sau să ascult o muzică în timp ce scriu un document. Bine ați revenit în epoca MS-DOS :)

Ești blocat cu sistemul Mac. Ar fi fost minunat să poți instala un sistem open source precum Linux dar și Windows. Desigur, pentru o platformă din asta mobilă, un Linux optimizat ar fi soluția ideală. Dar iPad nu este un device revoluționar, este doar un mod revoluționar de a stoarce bani din americanul fraier sau captiv în rețeaua Apple. Zic captiv, pentru că odată ce ai investit mii de dolari în tot felul de gadgeturi, programe, aplicații și conținut multimedia de la Apple, e greu să abandonezi tot, chiar dacă ai putea merge către o platformă în care să ai control deplin asupra ce faci.

Conectică specifică Apple — nu ai porturi USB, SD, hdmi. De ce ai avea, când interesul lor e să nu poți face ce vrei pe tableta ta. Totul se transferă prin programul lor infernal iTunes, așa că nu-ți poți folosi tableta pe post de hard-disk portabil, cum multă lume și-a imaginat.

Apple au fost întotdeauna lideri în inovație: primul PC, laptop, mp3 player, etc, dar au rămas mereu prea exclusiviști concentrați pe nucleul lor dur de fani, puternic în State. Dar eu mă declar dezamăgit de tableta iPad, un gadget frumos și atât, pentru că mă așteptam la o deschidere mult mai mare a celor de la Apple către utilizatori, nu doar cei deja fidelizați. În epoca web 2.0, când accentul este pus exclusiv pe utilizator, comunitate și dorințele lor, mi se pare firesc ca să oferi libertate cât mai mare utilizatorului, nu să duci fidelizarea până la șantaj. Sunt convins că până la sfârșitul anului va apărea o tabletă de tip S, ca la iPhone, care va rezolva neajunsurile, dar întretimp, producători precum Samsung sau Google/HTC vor veni cu variantele lor, probabil cu sistem Android.

Totuși, dacă va fi să aleg, între 500-600 de euro pentru o tabletă și un concediu într-o țară din vest, voi alege concediul, pentru că așa am făcut acum 2 ani și n-am regretat. :D

Violenţa şi calculatorul

La început de mileniu trei, copiii sunt ca și dependenți de calculator și tot ce fac ei se învârte în jurul calculatorului datorită comunicării facile prin internet. Din nefericire, calculatorul este țapul ispășitor al părinților de pretutindeni, pentru că el nu are gură și nu poate spune că defapt vinovați sunt părinții. Calculatorul e doar un obiect. Nu e devină toporul pentru că s-au tăiat copacii. Copiii nu ucid din cauza calculatorului, iar psihologii înțeleg foarte bine motivele.

E adevărat că azi copiii sunt expuși unor lucruri de care generația părinților lor nu a avut habar decât la o vârstă mult mai târzie. Dar acest mic inconvenient al lucrurilor care le lipseau părinților în copilărie — televizor, calculator, internet, telefoane, gadgeturi, etc — este destul de serios și grăbește momentul în care părinții trebuie să explice anumite lucruri copiiilor, chiar și foarte mici. Chestie care mă duce la ce vroiam să spun la început: și anume că părinții de azi sunt foarte ocupați cu ale lor și își văd copiii convenabil ocupați cu treburile lor “de copii”. Unde mai citește un părinte azi o carte unui copil, sau construiește ceva cu el? Îi dă un audiobook sau îi ia un joc pe computer, e simplu, e convenabil și arată că e un părinte modern și cool.

Astăzi se poartă recompensele. Părinții au devenit un fel de (mă) “asculți și câștigi” protevist și orice demers firesc și de nenegociat altă dată, precum învățatul, bunele maniere, curățenia, respectul, cititul lecturilor obligatorii, cuvântul dat, etc, este motivat prin bani și cadouri, adesea lucruri superficiale care grăbesc îndobitocirea odraslei. Copilul deprinde repede acest troc și ajunge să pluseze la rândul său, ca la poker, iar în scurt timp ajunge să facă totul numai pentru recompense, fără a înțelege de ce îi cer părinții și profesorii toate acele lucruri. Tot de asta, profesorii sunt niște idioți pentru că ei nu oferă nimic material, numai note și teme.

Pedeapsa cea mai de seamă nu este, ca altă dată, izolarea în casă, ci confiscarea calculatorului sau restricționarea accesului la internet. Un șantaj simplist, care nu aduce totuși nici un pic de dor de carte în copil și nici nu trezește responsabilitatea din el.

Într-o familie de azi, cel mai important membru al familiei este televizorul, pentru că nimeni nu vorbește și este ascultat la fel de mult într-o casă ca televizorul. Părinții sunt ocupați cu televizorul, copiii cu calculatorul și aparent toată lumea e mulțumită, hipnotizată de un ecran. Dar părinții de azi nu vorbesc aceeași limbaj cu copiii lor, ei nu înțeleg lumea asta nouă online, ce fac copiii pe net și de ce. Nu înțeleg fie pentru că au rămas în urmă fie că nu au timp, pentru că sunt atâtea prostii lucruri la televizor.

Copiii se refugiază în lumea fascinantă a calculatorului pentru simplul fapt că părinții nu le oferă prea multă atenție. Nu au răbdare și nu se impresionează când copilul lor face nu știu ce chestie de care e bucuros. A oferi totul nu înseamnă numai lucruri materiale. Copiii au nevoie de atenție și pentru că nu o primesc, o caută și o găsesc pe net, unde poți fi ce vrei și cine vrei, poți avea 3000 de prieteni și câștiga topuri de popularitate fără să ieși din casă.

După părerea mea, ca alternativă, sportul e cea mai bună metodă de a forma personalitatea unui copil, în special de a deveni responsabil. De ce, pentru că orice sport se joacă pe reguli acceptate de toți și este bazat pe fair play. Cel mai bun câștigă și prin competiție și muncă reușești să câștigi admirația celorlalți, dar și premii, premii adevărate, nu bling bling. În sport înveți să joci în echipă, înveți să accepți critica celorlalți dar și să te bucuri de laude. Din păcate calculatorul și televizorul ne îndepărtează de mișcare și sport, dar ele sunt bune la toate inclusiv la a suporta vina propriilor noastre eșecuri.

De la cizma de cauciuc la laptop

După părerea mea nu e nici o ruşine să nu ştii, dar e o mare ruşine dacă nu vrei să ştii sau sa înveţi cand vrei să foloseşti un lucru dar nu ştii cum. Pentru că lucrez în domeniul IT, iar lucrul acesta a devenit cunoscut la mine în bloc şi în zonă, apelează la mine diverşi oameni care vor să îşi ia un calculator sau au probleme (a se citi buşit uindousu) ceea ce nu mă deranjează, dar de multe ori asist la întâmplări hilare.

De curând a venit la mine un muncitor ca să îl sfătuiesc, pentru că el vrea să îşi ia LAPTOP, nu orice calculator ca restul lumii. Că de, orice amărăştean are azi calculator luat în rate de la Altex şi internet. Dar el nu ştie nimic despre calculatoare, zero barat.

Am fost “amabil” şi am încercat să îl lămuresc ca să nu dea 2000-3000 de lei pe un laptop (pentru că el vroia ceva scump şi performant, nu orice ştift ieftin). I-am zis omului, dom’ne, mergeţi la cineva care are laptop (cum sunt copiii lui mai mari) şi jucaţi-vă cu el, să vedeţi dacă vă prinde fenomenu’ bla bla… (ziceam că poate se vede depăşit de situaţie şi renunţă) … Continue reading