Azi am fost uimit de ce coadă imensă era la o agenţie loto oarecare din oraş – coada era lungă în stradă, iar înauntru probabil forma un cârnat înghesuit, cum se practică pe la noi.

Lumea joacă în general la loto, dar este interesant că atunci când este report, şi deci “un pot” foarte mare, toată lumea joacă. Ce este şi mai interesant pentru mine e că multă lume “investeşte” sume importante doar pentru o singură extragere, jucând variante combinate scumpe sau zeci de variante simple, când probabilitatea de câştig este inimaginabil de mică – teoretic sunt aproximativ 10,4 milioane de variante posibile. Oricum, şi dacă (presupunând) s-ar cumpăra 10 milioane de variante, asta nu înseamnă că se şi joacă 10 milioane de variante diferite, şi de asta sunt săptămâni când nu câştigă nimeni.

Eu cred că pt românul de rând, probabilitatea de a obţine într-un an 100 de mii de euro este la fel de mică, prin ordin de mărime, cu cea de a obţine 1 milion sau 6. Pentru un om relativ sărac, chiar şi un câştig de 100 de mii de euro ar însemna o avere de neconceput, dar mai un milion. Şi totuşi, multă lume nu joacă decât atunci când e un câştig “fabulos”, de mai multe milioane de euro, când joacă foarte multă lume iar şansele de a împărţi un eventual premiu sunt mai mari, fiind în stare să ia bani împrumut pentru variante de 50 de ron, în loc să joace şi când sunt câştiguri “mai mici”, adică de 1 milion de euro 🙂

Probabil se gândesc – e, pentru un milion de euro nici măcar nu merită să joc, dar pentru şase, hai să încerc, că poate nu îmi strică.